Cunoscută asociaţie a procurorilor îi cere preşedintelui Nicuşor Dan măsuri urgente pentru reformă în Justiţie

Asociaţia „Iniţiativă pentru Justiţie” (AIJ), condusă de procurorul militar Bogdan Pârlog, i-a adresat un apel public preşedintelui României, Nicuşor Dan, prin care acestuia i se cere să prioritizeze reformarea sistemului judiciar.

Procurorii propun şi un set concret de măsuri care ar trebui luate, printre care reforma CSM, preluarea de către parchete a unei părţi a Poliţiei judiciare etc. De asemenea, ei fac o radiografie a cauzelor care au dus la declinul Justiţiei.

"În momentul actual sistemul judiciar este complet disfuncţional, atât în ansamblul său, cât şi la nivelul fiecărei componente în parte", arată procurorii în documentul pe care îl redăm integral mai jos:

Statul ar trebui să răspundă nevoilor de siguranţă, stabilitate şi bunăstare ale membrilor societăţii, prin reglementarea relaţiilor dintre persoane, grupuri sociale, prin statuarea asupra rolului şi locului acestora în societate, asigurând, în acelaşi timp, aplicarea normelor prin forţa sa coercitivă. Una dintre principalele funcţii interne ale statului o constituie funcţia de apărare a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi a libertăţilor persoanelor. Acest rol al statului se realizează esenţial prin intermediul organelor judiciare. În cadrul arhitecturii constituţionale a statului de drept, Autoritatea judecătorească are datoria de a-şi exercita activ rolul său pentru garantarea unei vieţi sigure, în conformitate cu principiile şi valorile constituţionale, respectiv valorile euro-atlantice asumate, prevenind şi sancţionând faptele antisociale comise de membrii comunităţii, lato sensu.

Procesul care asigură echilibru la nivelul societăţii şi care presupune ajustarea şi readucerea în matca legală a situaţiilor produse ca urmare a devierii de la normele imperative ce guvernează viaţa socială în ansamblul său este reprezentat de înfăptuirea justiţiei, la toate nivelurile şi în toate etapele sale.

Potrivit Constituţiei, justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Tot legea fundamentală stabileşte rolul în activitatea judiciară a Ministerului Public: exercitându-şi atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, acesta reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. De asemenea, reglementarea constituţională precizează rolul parchetelor de a conduce şi de a supraveghea activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii. Înfăptuirea componentei penale a justiţiei impune participarea unui ansamblu de organe judiciare, cu roluri distincte, respectiv judecătorii constituiţi în instanţe, organele de urmărire penală, adică procurorii constituiţi în parchete şi organele de cercetare penală. Pentru a-şi îndeplini, aşadar, rolul constituţional, sistemul judiciar trebuie să funcţioneze într-un ansamblu integrat, în care toate organele judiciare componente să funcţioneze la un anume nivel de performanţă, atât individual, cât şi integrat.

Tot Constituţia statuează asupra rolului Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenţei justiţiei. Toate aceste reglementări sunt necesare pentru funcţionarea statului de drept.

În momentul actual însă, sistemul judiciar este complet disfuncţional, atât în ansamblul său, cât şi la nivelul fiecărei componente în parte. Cauzele acestei stări dezastruoase - care tinde la negare uneia dintre cele mai importante funcţii ale statului - sunt atât extrinseci, cât şi intrinseci. Cele extrinseci sunt consecinţa unui ansamblu conjugat de modificări normative nocive la nivelul dreptului substanţial, în special al celui penal, şi al dreptului procesual. Aceste modificări au fost accentuate sau chiar generate de o adevărată explozie numerică de decizii ale Curţii Constituţionale care au dezintegrat şi ceea ce scăpase reglementărilor iniţiale ale noului cod penal şi ale noului cod de procedură penală. Consecinţa a fost lipsirea organelor judiciare de instrumentele necesare şi de cadrul legal corespunzător care să permită eficienţă şi performanţă în domeniul tragerii la răspundere penală, în special pentru infracţiuni de corupţie, asimilate sau în legătură cu serviciul.

Cauzele intrinseci sunt rezultatul unei dezvoltări nesănătoase, dar previzibile, într-un cadru organizaţional şi statutar intenţionat distorsionat, prin intermediul unui ansamblu de reglementări nocive începute în 2018, care au culminat cu adoptarea, în 2022, a noilor legi ale justiţiei. Noile reglementări au conservat şi consolidat majoritatea modificărilor nocive adoptate sub presiunea grupurilor de interese ostile justiţiei, despre care s-a susţinut că au fost elaborate cu complicitatea unor magistraţi cooptaţi în cadrul unor „centre de reflecţie” ce au oferit suportul tehnic necesar distrugerii edificiului judiciar creat şi dezvoltat în perioada 2005 – 2016.

Astfel, prin actualele legi ale justiţiei s-au pus bazele unui sistem profund ineficient, pe baze străine pricipiului meritocraţiei, unui sistem, mai degrabă, clientelar, incompatibil cu principiile justiţiei şi statului de drept. Menţinerea sub o formă mascată a Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie (SIIJ), cu consecinţa impunităţii de facto a magistraţilor corupţi, a făcut posibilă reactivarea reţelelor de interese dezvoltate în anii 90, anterior declanşării luptei împotriva corupţiei, sub presiunea condiţionalităţilor de aderare la Uniunea Europeană. Cu excepţia unor cazuri punctuale străine de un veritabil act de justiţie, unde SIIJ sau entităţile succesoare au acţionat abuziv împotriva unor magistraţi incomozi, „riscul” investigării reale a magistraţilor este inexistent.

La aceasta se adaugă semnalul dat de celelalte autorităţi ale statului, în frunte cu fostul preşedinte, care au eliminat corupţia din categoria riscurilor la adresa siguranţei naţionale. De asemenea, perpetuarea şi acutizarea unui sistem de numire controlată politic în funcţiile de conducere din cadrul sistemului parchetelor au permis propulsarea în majoritatea funcţiilor-cheie a unor persoane susceptibile de a servi intereselor unor persoane, unor grupuri sau entităţi care au contribuit la numirea lor în acele funcţii, nu a intereselor justiţiei şi statului de drept.

Lipsa unui sistem meritocratic de promovare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a făcut ca întreg procesul să fie controlat de facto de majoritatea din cadrul Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), care funcţionează simbiotic. Similar, aceeaşi majoritate controlează indirect, dar la fel de eficient promovările în funcţii de conducere sau execuţie. Cu diferenţele specifice organizării Ministerului Public, situaţia în ceea ce priveşte controlul privind promovările în funcţii de conducere sau execuţie pe criterii străine meritocraţiei, în cadrul sistemului parchetelor, este similară.

Menţinerea nereformată a Inspecţiei Judiciare şi folosirea acesteia ca instrument de represiune împotriva magistraţilor incomozi constituie o altă cauză intrinsecă a dezastrului din sistemul judiciar. Sub pretextul reformării Inspecţiei prin intermediul unui proces de recrutare a noilor inspectori, catalogat pe bună dreptate de către unul dintre membri CSM ca fiind un simulacru, s-a produs o schimbare strict formală, bazată pe aceleaşi criterii clientelare, pe fond Inspecţia Judiciară rămânând un organism depăşit, profund nociv sănătăţii sistemului judiciar.

De asemenea, împiedicarea preluării de către parchete a unei părţi a poliţiei judiciare şi regresul reprezentat de legile justiţiei adoptate în anul 2022 în acest domeniu a accentuat ineficienţa parchetelor, care au fost lipsite de mijloacele necesare abordării în condiţii de confidenţialitate şi independenţă a unor cauze complexe.

În ceea ce priveşte activitatea Consiliului Superior al Magistraturii, constatăm că menţinerea unui sistem electiv pe paliere, contrar votului universal reglementat de alineatul 2 al articolului 133 din Constituţie, a făcut posibilă perpetuarea în cadrul Secţiei pentru judecători a unei majorităţi ostile reformelor necesare pentru protejarea independenţei justiţiei şi a statului de drept. Mai grav chiar şi în antiteză cu activitatea Consiliului precedent, în cadrul Secţiei pentru procurori s-a conturat o majoritate similară, dar neasumată încă public ca antireformistă, concentrată preponderent pe rezolvarea intereselor personale şi de grup. Magistraţii aleşi în Consiliu, care şi-au menţinut cu integritate poziţia fermă în favoarea reformelor atât de necesare funcţionării justiţiei, au fost izolaţi de această majoritate.

O altă cauză intrinsecă a dezastrului sistemului judiciar pe care îl experimentăm în acest moment o constituie alocarea necorespunzătoare a resurselor umane. Există atât instanţe, cât şi parchete cu activitate redusă, a căror menţinere pare a afecta chiar interesele justiţiei. La parchete, folosirea defectuasă a resurselor umane este şi mai evidentă. Astfel, în anumite zone, avem concentrări nejustificat de mari de procurori comparatic cu volumul de cauze, iar în altele nu se poate asigura nici 25% din schema prevăzută.

Acestea sunt însă doar o parte dintre cauzele care au contribuit la starea gravă a sistemului judiciar.

Pentru a nu continua o astfel de situaţie, solicităm factorilor decizionali, inclusiv noului Preşedinte al României, să prioritizeze reforma din domeniul justiţiei, în special în domeniul combaterii corupţiei.

Apreciem că se impune de urgenţă luarea unor măsuri minime de corectare legislativă care să aibă ca efect o stagnare a declinului calităţii actului de justiţie. Amintim câteva:

• Reintroducerea unui sistem de promovare meritocratic, pe bază de concurs, cu probe scrise în orice funcţie, inclusiv în cea de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

• Desfiinţarea Inspecţiei Judiciare şi formarea unor direcţii separate care să funcţioneze pe lângă fiecare Secţie a Consiliului Superior al Magistraturii.

• Desfiinţarea reţelei SIIJ 2 şi restaurarea competenţelor după materia infracţiunii, precum şi revenirea competenţelor la DNA şi DIICOT.

• Reducerea competenţelor procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încât acesta să nu mai aibă autoritatea să cenzureze orice act şi soluţie a unui procuror, indiferent de parchetul în care funcţionează.

• Reducerea numărului funcţiilor de procuror numite politic la 3, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi procurorii-şefi ai DNA şi DIICOT.

• Preluarea unei părţi a poliţiei judiciare în cadrul parchetelor.

• Desfiinţarea instanţelor cu activitate redusă.

• Regândirea schemelor de procurori ale parchetelor în funcţie de volumul de cauze ce se înregistrează anual pe rolul acestor unităţi.

• Comasarea într-o singură unitate a tuturor parchetelor de pe lângă judecătorie dintr-un judeţ.

• Reforma parchetelor militare.

• Reforma Consiliului Superior al Magistraturii, inclusiv schimbarea sistemului de alegere a membrilor, în sensul alegerii acestora de către întreg corpul judecătorilor, respectiv, procurorilor.

• Revenirea la durata de doi ani a cursurilor Institutului Naţional al Magistraturii.