Cum se văd cele mai importante alegeri de după Revoluţie prin ochii lui Liiceanu şi Radu Paraschivescu

Filozoful Gabriel Liiceanu şi scriitorul Radu Paraschivescu au discutat, într-o emisiune Digi24, despre alegerile prezidenţiale cruciale din 18 mai, care vor decide direcţia în care o va lua România.

Jurnalist: Domnul Liiceanu, cum calificaţi ceea ce aţi văzut la televizor?

Gabriel Liiceanu: Ne obligă, în continuare, să ne gândim care e miza acestor alegeri. Adică, după ce criterii alegem? Eu cred că, în clipa de faţă, am să vă răspund imediat la întrebarea legată de ieşirea punctuală pe care am văzut-o acum. Dar înainte de asta, simt nevoia să spun următorul lucru general. Niciodată, cel puţin după ’90, România n-a fost în faţa unei alegeri între alb şi negru. Adică, fără nuanţe de gri. Numai între alb şi negru.

Pentru că, până în punctul în care te întrebi, ce anume e de gândit când eşti pus în faţa unei asemenea alegeri? Ce e de gândit între... aici nu e vorba de a jigni, ci pur şi simplu de maturitate în a gândi felul în care vrei să fie condusă o ţară, ce competenţe trebuie. Ce e de gândit în faţa, în a alege între un matematician şi un galerist de fotbal? Ce e de gândit?

O ţară... am tot respectul pentru fotbal. Şi pentru prietenul meu, Radu Paraschivescu, şi pentru maestrul nostru, care adora fotbalul şi care ne-a spus o vorbă mare la un moment dat, lui Pleşu şi mie. În clipa de faţă, voi nu mai puteţi pierde meciul decât nejucându-l.

România e în clipa de faţă în această situaţie. Ea nu poate pierde meciul decât nevenind la vot, nejucând meciul alegerilor. Pentru că dacă nici asta nu ajunge, dacă e atât de greu de ales între violenţă, vulgaritate şi temperament aşezat şi o formaţie spirituală care are legătură cu guvernarea unei ţări, în timp ce cealaltă n-are nimic decât violenţa şi riscul a ce înseamnă violenţa, atunci mă întreb ce anume se mai poate spune unui popor care este aşezat în clipa de faţă într-un moment în care îşi capătă conştiinţa de sine ca popor, acolo suntem.

Suntem faţă în faţă cu poporul nostru. Cum vrea să se definească? Către galeria de fotbal care e încântătoare, dacă vrei numai plăcerea, sau către competenţă şi tot ceea ce presupune conducerea unei ţări?

Jurnalist: Spune domnul Liiceanu că România trebuie să joace, întrebarea mea ar fi: care Românie? Pentru că pare că nu e doar o Românie, domnul George Simion intră în turul 2 cu 40% dintre voturile celor care au mers la urne.

Radu Paraschivescu: S-au mai văzut cazuri de oameni care au intrat în turul 2 cu 40%, n-au terminat grozav! Da, sigur, ăsta deja a devenit clişeu, că sunt mai multe Românii, că nu suntem o ţară, suntem un arhipelag emoţional, că ne uităm 10 oameni la acelaşi obiect şi vedem 10 lucruri diferite.

Da, păcatul mare, după părerea mea, este că o bună parte din votanţi vor vota vindicativ, unii au şi declarat-o. Unii intră şi pe contul meu de Facebook şi îmi declară că vor să se răzbune. Şi îi las acolo, nu îi şterg, pentru că vreau să vadă şi alţii care este forma lor de a vedea lucrurile şi de a gândi.

Gabriel Liiceanu: Dar nu se răzbună şi împotriva lor?

Radu Paraschivescu: Exact asta vreau să spun, e destul de urât să te răzbuni, dar poate fi logic câtă vreme nu te arunci pe tine însuţi în aer. Ori aici se întâmplă aşa ceva! Chiar dacă oamenii ăştia nu îşi dau seama că se aruncă în aer, unii dintre ei au cam terminat conturile cu România, îşi mai păstrează rude aici şi, în rest, se răzbună de la distanţă, ceilalţi votează într-un fel de sâc!

Făcut celor care sunt cu şcoală, mai mult, care vin din sistem. Eu încă n-am aflat ce este "Sistemul", ăsta este cu majusculă obligatoriu, şi nu ştiu ce ascunde! M-am trezit de multe ori inclus în sistemul ăsta, fără să ştiu prin ce am binemeritat includerea. Pe mine, declaraţia lui George Simion nu mă surprinde. Nu mă surprinde pentru că e ce aşteptam de la un asemenea om. E un om care a tras chiulul de la dezbateri, e un om care a minţit, care a speculat sărăcia altora, i-a adus la un birou şi i-a pus să semneze pentru locuinţe ieftine. Aşa ceva nu se face!

E un om care insultă, e un om care şicanează, e un om care ameninţă, e un om care cultivă violenţa, e un om care îi face pe 500.000 de bugetari paraziţi, e un om care le pune în vedere că o să se ocupe de ei, e un om care ne pune nouă în vedere, unora dintre noi, şi se întreabă retoric şi în plină audienţă "nu ştiu ce o să mă fac cu voi", individual, nu în grup. Sigur, există şi soluţia să facem noi ceva cu el în grup, nu individual, de când o începe votul!

De asta spun, pe mine... eu am un nepot autist, întâmplător, a plecat cu familia lui în Canada să se trateze. Deci pentru mine a sunat cu atât mai rău afirmaţia lui George Simion, dar s-ar putea ca gafele pe care le comite, una după alta, să netezească drumul contracandidatului.

A fost la o singură dezbatere, da, acolo a fost surclasat, după părerea mea, şi de atunci încolo trage chiulul. Un om care trage chiulul decenii, un om care nu poate prezenta un CV profesional în adevăratul sens al cuvântului, şi un om care trăieşte din ameninţări şi din clişee patriotarde şi din bombarea naţionalistă a pieptului, nu-i un om care o să termine bine, după părerea mea.