Cum reuseste China sa inregistreze o crestere extraordinara a veniturilor
Vanzarile de pamant alimenteaza cresterea rapida a veniturilor statului chinez la niveluri care par imposibile.
Venitul fiscal din China - cantitatea de bani primita de stat - a crescut mai repede decat PIB-ul tarii in ultimii 16 ani, ceea ce inseamna ca procentajul din bogatia nationala care merge la stat a crescut constant in toti acesti ani.
La inceputul lui august, ministerul chinez de Finante a anuntat ca venitul fiscal al Chinei pentru primele 8 luni ale anului 2010 a fost de 5,68 trilioane de yuani (850 miliarde dolari), in crestere cu 23,6% fata de aceeasi perioada a anului trecut, ceea ce era mult mai mult decat cresterea estimata a PIB-ului, de 10%.
In 2007, venitul fiscal al Statelor Unite era 18% din PIB, in timp ce venitul fiscal al Japoniei si Germaniei era mai putin de 10 si respectiv 23% din PIB. In timpul primelor trei trimestre din 2010, venitul fiscal al Chinei a fost de 22% din PIB-ul pe 2009 (cifrele pe 2010 nu sunt inca publice), cea ce este mai mult decat al Statelor Unite si Japoniei si aproape cat al Germaniei.
Doar aproximativ 22% din venitul fiscal al Chinei este cheltuit pe educatie, servicii medicale, asigurare de sanatate si alte functii de asistenta sociala, iar cheltuielile administrative de stat sunt in cam acelasi procent. China este statul cel mai scump din lume.
Privind la datele din ultimul deceniu, unii experti estimeaza ca venitul fiscal al Chinei ar putea fi de 32% din PIB pana in 2015, iar procentul l-ar putea depasi 40% sau 50% pana in 2020 si respectiv 2024.
Desigur, asta este imposibil si trebuie sa existe niste schimbari in China intre prezent si 2022. Altfel intregul sistem fiscal si economic va intra in colaps.
"Un centimetru de sange"
Poporul chinez are o vorba care descrie cresterea fiscala a Chinei din ultimii ani: "un centimetru de sange pentru un centrimetru de pamant". Zicala se refera la razboiul din trecut cu Japonia, care a fost descris in acel timp ca implicand "un centimetru de sange pentru un centimetru de pamant".
Vanzarea de pamant a reprezentat principala sursa de venit care a permis ca, cresterea fiscala a statului chinez sa depaseasca cresterea economica.
Statul chinez expropriaza fortat pamantul de la oameni, la preturi extrem de scazute, iar apoi ii forteaza sa se mute. Pamantul luat de la oameni este apoi vandut la preturi mult mai ridicate. Drept rezultat, fiecare centimetru de pamant este luat cu sange si lacrimi, de aici si zicala.
Un exemplu de cat de putina siguranta au chinezii in zona lor si in casele lor poate fi cel din luna februarie, din Districtul 5 Huyan din provinciile Jiangsu, orasul Changshu.
Putin inaintea Anului Nou Chinezesc, cea mai importanta vacanta nationala a anului in care familiile se aduna in mod traditional impreuna, multi rezidenti au fost brusc informati ca dreptul lor de a folosi pamantul detinut de stat si unde se afla casele lor va fi luat inapoi de guvern in 15 zile. Se spunea ca pamantul va fi folosit pentru alte scopuri.
Conform contractelor semnate intre intreprinzatorii imobiliari si Departamentul Resurselor de Teren al guvernului local, locatarii implicati au folosit pamantul timp de 70 de ani. De fapt, casele lor aveau mai putin de 10 ani, iar unii se mutasera doar cu patru ani inainte.
Economistul chinez He Qinglian a facut referire la fenomenul exproprierii, vanzarii si apoi re-exproprierii si re-vanzarii terenului ca "mariajul bigam al unei fete". Desigur, in acest caz, doar "sotul" cel mai recent detine drepturile.
Acest abuz al dreptului la proprietate ar putea fi vazut ca o hotie in lant. In aceasta practica, venitul pe terenuri poate curge in mod continuu in mainile statului si ale oficialilor sai. Regimul chinez poate crea un alt miracol al finantelor de pamant, asa cum a facut in ultimii 10 ani.
Intre timp, in vreme ce statul si oficialii absorb noile venituri, ei raman in tacere la intrebarea cum isi vor mai plati rezidentii ale caror case au fost demolate, creditele restante.
Articolul a aparut initial in New Epoch Weekly.
