Cum i-au păcălit ruşii pe americani în Siria

”Ideea era ca Assad să se dea la o parte, iar ruşii şi iranienii să joace un rol mai mare în Siria. SUA ar fi spus că asta se întâmplă în baza comunicatului de la Geneva privind introducerea unui organism de conducere de tranziţie care să includă membri ai actualului guvern sirian şi ai opoziţiei. Dar ruşii au luat tot ce am oferit şi nu ne-au dat ce am vrut, iar noi am fost surprinşi”, a explicat Andrew Tabler, un reputat specialist pe Siria de la Washington Institute for Near East Policy, planul eşuat al americanilor.

Pare un scenariu de filme horror, dar el se confirmă tot mai mult în ultimele zile. Rusia a lansat 26 de rachete de croazieră de rază lungă de pe navele sale staţionate în Marea Caspică, chipurile asupra poziţiilor Statului Islamic (ISIL) din Siria. În realitate, au fost loviţi rebelii, iar Rusia a furnizat un sprijin aerian armatei siriene.

Desfăşurarea de capacităţi sofisticate anti-acces şi de sisteme anti-aeriene S-300 în Siria, în condiţiile în care Statul Islamic nu are aviaţie, arată că Vladimir Putin a reuşit să facă în câteva zile ceea ce SUA şi aliaţii lor nu au putut realiza în câţiva ani în Siria - o zonă de excludere aeriană (no fly zone), menită să protejeze noua bază rusească ce va fi construită la Latakia şi, de asemenea, să acorde sprijin aerian trupelor regimului Assad împotriva rebelilor, finanţaţi şi înarmaţi în parte de SUA.

Comandantul suprem al forţelor NATO în Europa, generalul Philip Breedlove, a fost primul oficial occidental care a avertizat că noua infrastructură militară plasată de Rusia în Siria, care include sisteme anti-aeriene, este de facto o zonă de excludere aeriană, care prin capacităţi anti-acces nu mai permite avioanelor americane să intre în acea zonă. ”Capacităţile de apărare aeriană foarte sofisticate nu sunt îndreptate împotriva Statului Islamic, ci este vorba despre altceva”, a declarat Breedlove.

Teoria lui Rogin începe să se confirme. Discuţiile despre deconflictualizarea spaţiului aerian din Siria dintre John Kerry şi Serghei Lavrov nu au dus la niciun rezultat. SUA au mizat pe faptul că ruşii vor renunţa la susţinerea lui Assad în schimbul recunoaşterii unui rol mai important în Siria, dar aceştia s-au prefăcut că sunt de acord şi au închis spaţiul aerian al Siriei, anulând posibilitatea ca americanii şi aliaţii lor să impună o zonă de excludere aeriană proprie.

Prezenţa militară covârşitoare a Rusiei în Siria este acum un fait accompli, iar americanii nu prea mai au ce să facă şi acum trebuie să-şi coordoneze mişcările aeriene cu ruşii pentru a evita eventuale ciocniri. Secretarul american al Apărării Ashton Carter a declarat că ruşii vor plăti, dar SUA fac tot posibilul să evite o confruntare directă cu Rusia. Mai mult, intrarea avioanelor ruseşti chiar şi în spaţiul aerian al Turciei, membru NATO, arată că Rusia va merge şi mai departe cu provocările pentru a arăta că garanţiile de securitate date de Alianţă chiar şi propriilor membri sunt şubrede.

Administraţia Obama a încercat să scape de Assad prin negocieri cu Iranul şi Rusia, dar aceştia s-au folosit de ocazie pentru a umple un vid în Siria şi au profitat de nehotărârea şi slăbiciunea americanilor. Să nu uităm că Washingtonul schimbase chiar tonul în privinţa necesităţii retragerii lui Assad de la putere. John Kerry susţinuse că SUA sunt flexibile privind calendarul retragerii acestuia de la putere şi realizarea tranziţiei. Toate aceste concesii au avut însă un efect opus. Ruşii au obţinut ce au vrut – menţinerea lui Assad la putere şi obligarea SUA de a face concesii în Siria – fără să dea nimic în schimb. Mai mult, Moscova s-a înşurubat bine în Siria şi nu va fi uşor de scos de acolo.

Practic, zona de excludere aeriană impusă de americani ar fi fost menită să protejeze civilii de bombele-butoi aruncate din aer de aviaţia siriană, în timp ce no fly zone-ul rusesc din prezent, dimpotrivă, protejează regimul Assad în atacurile sale asupra civililor, încurajând masacrul.

SUA au mizat pe faptul că ruşii vor renunţa la susţinerea lui Assad în schimbul recunoaşterii unui rol mai important în Siria, dar aceştia s-au prefăcut că sunt de acord şi au închis spaţiul aerian al Siriei, anulând posibilitatea ca americanii şi aliaţii lor să impună o zonă de excludere aeriană proprie.

Schimbare de strategie

Pe acest fundal al eşecului SUA de a contracara planul Rusiei, secretarul de stat John Kerry, a ridicat cu mare întârziere problema înfiinţării unei zone de excludere aeriană în National Security Council, chiar dacă preşedintele Obama continuă să respingă ideea pe motiv că ar fi prea greu de implementat. Şi Turcia, Franţa şi opoziţia siriană au făcut apel la o zonă sigură pentru protejarea civililor de loviturile aeriene ale aviaţiei siriene, dar administraţia Obama s-a opus.

”Preşedintele Obama şi administraţia au aşteptat prea mult pentru a-i înarma şi a-i organiza pe rebeli şi pentru a aplica linia roşie legată de armele chimice şi uitaţi-vă ce s-a întâmplat. Acum, înainte ca lucrurile să scape şi mai mult de sub control, trebuie introdusă o zonă de excludere aeriană limitată. Sunt porţiuni mari din Siria care nu sunt stabilizate. Trebuie să le stabilizăm şi să-i ţinem pe extremiştii ISIL şi Al Qaeda afară”, a explicat Andrew Tabler pentru CNN greşelile administraţiei Obama. În opinia sa, stabilizarea ar implica crearea de zone de excludere aeriană limitate în sudul Siriei deasupra zonelor controlate de rebelii moderaţi.

Un alt expert, Anthony Cordesman, de la Center for Strategic and Internaţional Studies, sugera că SUA ar putea folosi rachete sol-aer cu rază lungă de acţiune pentru a crea un spaţiu protejat în Iordania în scopul antrenării rebelilor sirieni sau pentru a institui zone umanitare sigure în Turcia şi Iordania. În opinia sa, desfăşurarea actuală de capacităţi militare ruseşti în Siria ”creează însă o barieră majoră pentru instituirea unei zone de excludere aeriană de către americani şi aliaţii lor”.

Culmea cinismului, chiar Rusia a declarat luni prin vocea ministrului său adjunct de Externe Mihail Bogdanov că este împotriva creării unei zone no-fly (americane n.r) în Siria, pe motiv că este important să se respecte suveranitatea Siriei şi că o asemenea mişcare ar contraveni Cartei ONU şi dreptului internaţional.

În concluzie, Rusia refuză SUA dreptul de a face tocmai ce a făcut Moscova, iar planul lui Obama de a scăpa de Assad prin negocieri cu ruşii a eşuat lamentabil, având ca efect instaurarea unei zone de excludere aeriană ruseşti în Siria.