Cum funcţionează ciudatul parteneriat Rusia-Israel

Israelul s-a abţinut să critice anexarea Crimeei de către Rusia, în ciuda presiunilor americane. Deşi au divergenţe în dosare majore precum Siria sau programul nuclear iranian, cele două ţări s-au apropiat semnificativ în ultima vreme. Moscova este interesată de tehnologiile, armele şi gazele din Israel, iar autorităţile din Tel Aviv de voturile semnificativei diaspore ruseşti şi, surprinzător, de o politică de ”diversificare” faţă de SUA.

Absenţa reprezentantului israelian din Adunarea generală a ONU la votarea rezoluţiei de condamnare a anexiunii Crimeei de către Federaţia Rusă a fost o dovadă că Israelul îşi schimbă abordarea, mizând mai mult pe Rusia decât pe SUA în Orientul Mijlociu. Influenţa americanilor a scăzut simţitor pe fondul indeciziei şi schimbărilor de abordare - în Egipt de pildă Washingtonul a salutat Primăvara arabă şi pe islamiştii care au luat puterea prin alegeri democratice pentru ca apoi să treacă de partea vechiului interlocutor - armata, odată ce aceasta a revenit la putere. În plus, liderii israelieni, care au sperat că regimul Assad va cădea au trebuit să accepte că i-au cântat prea devreme prohodul acestuia, iar pentru a ţine în frâu ameninţarea din partea Siriei au nevoie de Rusia care are influenţă la Damasc.

Diaspore, arme şi gaze

Un alt factor care leagă cele două ţări sunt diasporele şi relaţiile economice. Aproximativ un milion de cetăţeni israelieni provin din spaţiul rusesc sau ex-sovietic, iar diaspora rusească din Israel este influentă şi numeroasă. Mai mult, turiştii ruşi reprezintă 13,2% din fluxul turistic din Israel, scrie Le Monde Diplomatique.

Pe lângă legăturile umane, schimburile comerciale de aproximativ 12 milioane de dolari în 1991 au ajuns la 3,5 miliarde în 2013, cu 20% mai mult decât în 2012. Exporturile ruseşti către Israel (diamante brute şi hidrocarburi mai ales) au depăşit pragul de 2 miliarde, iar cele israeliene către Rusia (în special produse agricole, electronice, material medical) sunt cifrate la 1,5 miliarde de dolari, arată ziarul francez.

Mai mult, pe lângă ridicarea vizelor de către Israel pentru cetăţenii ruşi, din martie anul acesta cele două ţări analizează instituirea unei zone de liber schimb între Israel şi Uniunea Vamală (Rusia-Belarus-Kazahstan). Prin urmare, în plină confruntare dintre Rusia şi Occident, Israelul se plasează aproape de partea Rusiei, urmărind beneficii economice.

Interesul ruşilor

De partea cealaltă, Moscova are interesul de a se apropia de Israel pentru a pune mâna pe arme şi tehnologii militare avansate. În aprilie 2009, ruşii au semnat un contract cu Israel Aerospace Industry pentru achiziţionarea a 12 drone de supraveghere, în schimbul unei sume de 53 de milioane de dolari. Au urmat alte vânzări de drone şi chiar construirea unei uzine de asamblare la Ekaterinbourg pentru armata rusă.

Un alt factor de interes pentru ruşi în Israel este cel energetic. Câmpurile gazifere descoperite de-a lungul coastelor ţării ar conţine rezerve de 1400 de miliarde de metri cubi de gaz, potrivit estimărilor. Autorităţile de la Tel Aviv au invitat şi Gazprom să intre pe piaţa de gaz natural lichefiat a Israelului şi i-au acordat un contract de cumpărare exclusivă pe 20 de ani a LNG-ului provenit din câmpul gazeifer Tamar, de lângă Haifa. Scopul israelienilor a fost diversificarea surselor de finanţare - adică să nu fie implicaţi doar americanii.

Păstrând o relaţie bună cu Rusia, Israelul poate împiedica vânzarea de arme către duşmanii săi Siria, Iran şi Hezbollah. Este un joc ipocrit - Israelul pendulează între SUA şi Rusia, nevrând să strice prea mult relaţia cu niciuna din ţări, iar Moscova joacă cartea şantajului cu înarmarea şi încearcă să nu supere nici Iranul, nici Israelul, ci să tragă beneficii de la ambele. Rusia foloseşte ameninţarea că va furniza arme Teheranului şi investiţia în domeniul nuclear civil iranian ca pe o pârghie

Divergenţele politice

Aceste interese economice reciproce au dus la un parteneriat straniu între Rusia şi Israel care a trecut surprinzător de uşor peste divergenţele în dosare grele de politică externă. Nu a contat că Israelul a căutat înlăturarea lui Bashar al Assad, în timp ce Rusia l-a susţinut din toate puterile. Israelul a ajuns să prefere mai degrabă o luptă pentru putere între rebeli şi regimul susţinut de Rusia şi Hezbollah în Siria, decât o prăbuşire completă a statului sirian şi preluarea puterii de către islamişti radicali, care să reprezinte o ameninţare şi mai mare.

În plus, păstrând o relaţie bună cu Rusia şi în beneficiu mutual, Israelul poate împiedica vânzarea de arme către duşmanii săi Siria, Iran şi Hezbollah. Este un joc ipocrit - Israelul pendulează între SUA şi Rusia, nevrând să strice prea mult relaţia cu niciuna din ţări, iar Moscova joacă cartea şantajului cu înarmarea şi încearcă să nu supere nici Iranul, nici Israelul, ci să tragă beneficii de la ambele. Rusia foloseşte ameninţarea că va furniza arme Teheranului şi investiţia în domeniul nuclear civil iranian ca pe o pârghie de şantaj şi monedă de schimb în relaţia cu Occidentul. În momentul când SUA se pregăteau să lovească facilităţile nucleare ale Iranului, Rusia promitea Teheranului vânzarea de sisteme antiaeriene S-300 şi construirea unui al doilea reactor nuclear la Bushehr.

Israelul intră perfect în acest joc ipocrit al şantajului jucat de Rusia. Astfel, premierul Netanyahu şi alţi oficiali israelieni s-au ferit să supere Moscova denunţând agresiunea rusească în Estul Ucrainei sau anexarea ilegală a Crimeei. De ce? Pentru ca Rusia să nu-i înarmeze duşmanii. Pe de altă parte, Israelul a aprobat tacit agresiunea împotriva Ucrainei şi pentru că se simţea cu musca pe căciulă. Cum să condamni o anexiune când ai probleme cu colonizarea continuă a teritoriilor palestiniene?

Tăcerea politicienilor israelieni se explică şi prin faptul că rusofonii din Israel sunt foarte divizaţi - unii sunt solidari cu noua putere de la Kiev, alţii se prind în plasa propagandei Kremlinului referitoare la fasciştii antisemiţi - în această chestiune astfel încât atitudini tranşante ar duce la pierderi de voturi.

De partea sa, Putin n-a întârziat să întoarcă favorul susţinerii tacite primite de la Tel Aviv, declarând că Rusia ”este un veritabil prieten al Israelului” şi susţine operaţiunea Protective Edge, de bombardare a Gâzei, menită, în opinia sa, să protejeze cetăţenii israelieni.

În concluzie, Israelul foloseşte parteneriatul cinic cu Rusia ca pe o contrapondere la insistenţele americane de a relansa procesul de pace şi de a ajunge la un acord care să convină şi Teheranului privind programul său nuclear. Tel Aviv-ul caută tot mai mult o politică de diversificare a alianţelor în Orientul Mijlociu. Israelul se mai distanţează de SUA, iar cu regimul nedemocratic al lui Putin pare să aibe multe în comun.