Cum descoperim "căpuşele bugetare" care iau lefuri grase să taie frunză la câini? Propunere şoc lansată de Violeta Alexandru

Întrebată de Epoch Times ce şanse crede că are Guvernul Bolojan pentru reforma în administraţia publică, tăierile şi cheltuielile care se impun, fosta ministră a Muncii Violeta Alexandru (în prezent deputată USR) şi-a exprimat încrederea că reforma va reuşi, având în vedere faptul că Guvernul are o largă susţinere parlamentară.

Totodată, ea a venit cu o serie de propuneri pentru ca reforma să fie eficientă. În esenţă, Violeta Alexandru crede că ar trebui operată unificarea grilei de salarizare în administraţia centrală, eliminarea diferenţelor salariale nejustificate între funcţii similare în ministere diferite. Totodată, ea a pledat pentru comasarea funcţiilor administrative în cadrul instituţiilor subordonate aceluiaşi minister.

Nu în ultimul rând, Violeta Alexandru propune oprirea finanţării politice în primăriile fără venituri proprii. Cu alte cuvinte, primăriile care nu-şi pot genera propriile venituri nu mai trebuie să primească sume de echilibrare pentru funcţii politice (primar, viceprimar, consilieri). Dacă o primărie nu are venituri, primarul şi viceprimarul să lucreze voluntar, spune deputata USR.

Totodată, pentru reformarea companiilor de stat astfel încât la restructurări să nu fie loviţi cei ce muncesc, ci pilele, Violeta Alexandru propune un chestionar anonim: angajaţii să spună ei cine „taie frunza la câini” şi trebuie trimis acasă.

Redăm fragmentul relevant din interviu:

Reporter: Reforma în administraţia publică, tăierile care se vor face, restructurările necesare – ce şanse de reuşită le daţi? Aţi fost ministru al Muncii, aţi văzut cum funcţionează ministerele, care-i birocraţia, câtă lume munceşte şi câtă „taie frunze la câini”, aţi văzut care este opoziţia la schimbare. Ce şanse sunt ca reforma asta chiar să reuşească, să fie pe bune, să plece acasă sinecurile, nu cei care muncesc?

Violeta Alexandru: Am toată încrederea. Sunt parte dintr-o echipă, într-un partid care este în echipa guvernamentală şi nu am cum să nu am încredere. Această guvernare este susţinută de o largă majoritate în Parlament. Deci dacă nici acum, când ai şi partide reformatoare în guvern, când ai şi o majoritate politică, nu se iau deciziile corespunzătoare, va fi grav.

Acum, eu sunt un om care se preocupă nu să am mesaje populiste, ci să vin şi cu nişte idei şi cu nişte soluţii. Pe mine mă preocupă de mai demult această chestiune a reformei administraţiei publice şi am venit şi cu câteva chestiuni care mă aştept să fie luate - nu că sunt ale mele, dar sunt evidente - în considerare de către guvern.

Pe lângă zona de companii publice, unde lucrurile sunt foarte clare pentru mine – n-ai cum să ţii în piaţa din bani publici o companie –, acolo trebuie luate nişte măsuri radicale. Acolo unde privatul poate să pună o ofertă pe masă, scopul statului nu trebuie să fie să-şi facă el firme, aşa cum se întâmplă în zona publică. În executivul central, opiniile mele sunt foarte clare.

Pe tot ce înseamnă aparat TESA, executiv în primării, în ministere, în aparatul central, salarizarea trebuie să fie aceeaşi. Nu ai de ce să ai o persoană care lucrează la achiziţii publice la Ministerul Agriculturii cu un salariu diferit de cine gestionează acelaşi portofoliu la Transporturi. Nu ai de ce să ai. Dacă e un vârf şi are o activitate excepţională, atunci – şi doar atunci, cu o perioadă limitată – se justifică un spor. Nu cum s-a ajuns la noi.

Deci, pentru personalul TESA, pentru personalul executiv, aceeaşi grilă de salarizare. Pentru anumite entităţi care sunt în subordinea aceluiaşi minister, comasarea lor ar trebui să se întâmple în primul rând în aparatul executiv. Adică aceeaşi persoană să facă achiziţii pentru toate entităţile pe care le are în coordonare. Nu la fiecare entitate să fie câte cineva care se ocupă de achiziţii. La fiecare entitate este cineva care se ocupă de IT şi aşa mai departe.

Doi la mână, eu sunt o susţinătoare fermă a întreruperii transmiterii de sume de echilibrare către entităţile locale, către primăriile locale care nu au venituri proprii să-şi plătească salariile pentru palierul politic. Dacă nu ai bani să-ţi plăteşti salariile, atunci la primărie vii voluntar: primar, viceprimar, consilier local. Că nu văd de ce te mai întâlneşti în consiliu din moment ce n-ai bani. Adică să decizi ce, din moment ce nu ai bani? Doar aşa, să te întâlneşti şi să te gândeşti cum să faci să iei drumul Bucureştiului, ca să iei nişte bani din ce se colectează la nivel naţional de la cei care au colectare şi o fac. Nu e normal!

Acolo trebuie să fie doar un ghişeu, un oficiu, la care să lucreze o mână de funcţionari care să livreze serviciile de utilitate publică de stricte necesitate pentru oameni, fără palier politic, în măsura în care nu au venituri proprii. Este un semnal care trebuie dat. Nu te-ai mobilizat să strângi venituri, ai o problemă.

Desigur, dacă ai venituri proprii, colectezi, eşti ce trebuie, ai de unde colecta – n-are nimeni nimic cu tine. Ai venituri. Deci eşti o comunitate sustenabilă.

Nu ai venituri, ai fost înfiinţat ca să aibă partidele-sistem câte un primar-agent electoral colo şi colo, iar dintre toate acelea sunt nişte comunităţi care nu se susţin, nu au de unde să-şi colecteze venituri. Şi instrumentul care va funcţiona pentru o reformă administrativ-teritorială în sensul de comasare de localităţi este acesta. Simplu, chirurgical: nu îţi mai trimit bani din fondurile de echilibrare pentru palierul politic. Şi o să vedeţi că iau drumul să plece către cealaltă comunitate din proximitate care are venituri şi vor iniţia ei înşişi procedura de referendum şi de consultare a populaţiei pentru a putea să supravieţuiască financiar.

Apropo, aş mai avea un lucru de spus despre reforma în interiorul aparatului central. Oricât de originală şi neobişnuită pare această idee, eu cred că va funcţiona – ca în procesul de tăiere a cheltuielilor cu personalul din administraţia centrală, dar se poate aplica şi în administraţia locală. Deci dacă se va veni cu abordarea să se reducă cu X% cheltuielile de personal, părerea mea este că trebuie implementat un instrument care se numeşte chestionar anonim, chiar în interiorul angajaţilor din primărie sau din minister.

Ei se cunosc între ei. Li se oferă şansa să spună, cu subiect şi predicat, care este persoana care taie frunze la câini.

Care este persoana care este ineficientă. Nu fac acest lucru, nu îşi asumă chiar ei să ducă în faţă aceste nume – care, repet, se cunosc – pentru că ei trăiesc acolo zilnic şi se lovesc de lenea şi de incompetenţa unora care au venit pe filieră politică. Nu fac acest lucru, atunci se expun riscului să se facă o tăiere flat, adică pe toată lumea, şi să pice şi ei în eşantionul celor din procentul care se cere a fi tăiat.

Deci eu cred că ei trebuie să vorbească. Lor, în interior, trebuie să li se ofere un instrument prin care, anonim, să-l introducă într-o urnă. Mă rog, un instrument care să le ofere, poftim, şi un pic de confidenţialitate.

Ei trebuie să spună care sunt cei pe care îi văd. Şi bineînţeles, din cumularea tuturor răspunsurilor – nu din răspunsul doar al unuia sau doar uneia – se identifică care sunt zonele cu probleme, dincolo de ce impresii are un şef politic venit de două luni, de trei luni, cu simpatiile şi antipatiile lui.