Cum a schimbat Marele Război lumea?

În ce privinţe a schimbat Marele Război cel mai mult lumea? Aceasta este întrebarea la care au răspuns, pentru AFP, istoricii John Horne, de la Trinity College din Dublin, Gerd Krumeich, de la Universitatea Düsseldorf, şi Annette Becker, de la Universitatea Paris-Ouest Nanterre.

'Primul Război Mondial este marea catastrofă iniţială care declanşează toate revoluţiile secolului al XX-lea', susţine John Horne.

'El bulversează tot peisajul ideologic mondial. Bolşevismul rus, fascismul italian, nazismul german sau democraţia wilsoniană s-au născut din război şi vor polariza lumea pentru mult timp', continuă istoricul irlandez.

'SUA îşi fac intrarea pe scena internaţională şi lumea încetează să mai aibă Europa drept centru, chiar dacă multor europeni le va lua mult timp să înţeleagă acest lucru. În afara Europei, războiul aprinde scânteia decolonizării: percepţia lumii coloniale cu privire la importanţa contribuţiei sale la efortul de război al învingătorilor, principiile suveranităţii naţionale şi autodeterminării, apărate de preşedintele american Wilson, discursul anti-imperialist şi universalist al comuniştilor bolşevici, totul le împinge pe popoarele colonizate să vrea să se elibereze', explică Horne.

'Orientul Apropiat modern, cu conflictele atât de profund înrădăcinate, se naşte din împărţirea Imperiului Otoman de către Franţa şi Marea Britanie, care întârzie independenţa promisă arabilor în timpul războiului, în timp ce britanicii favorizează emigraţia evreiască în Palestina', continuă el.

Potrivit lui Horne, 'în societăţile marcate de doliul pentru milioane de morţi, acest război se simte ca o cădere, după care este imposibil să mai vezi lumea cu aceiaşi ochi ca înainte. În 1919, ne-am imaginat că violenţa şi amploarea conflictului va crea o lume nouă şi mai bună, care ar putea justifica, retroactiv, suferinţele trecute. Însă Marea Britanie a creat mai multe probleme decât a rezolvat'.

Istoricul german Gerd Krumeich notează, potrivit AFP, că 'Marele Război a inventat şi experimentat tot felul de maşini uriaşe de ucis. El a redus teribil respectul pentru viaţa umană. Când începi să numeri morţii cu sutele de mii sau cu milioanele, viaţa unui individ nu mai valorează mare lucru'.

Referitor la ideologiile totalitare de după război, acestea sunt 'moştenitoarele directe ale Primului Război Mondial', scrie Krumeich. 'Există, de asemenea, fenomenul nou al milioanelor de deţinuţi plasaţi în spatele sârmei ghimpate, prefigurarea lagărelor de concentrare şi de exterminare, care vor deveni simbolul infam al celui de-al XX-lea secol'.

Pe plan politic, 'Marele Război desfiinţează imperiile multinaţionale, reduce influenţa Europei în lume şi deschide calea superputerii americane. În acelaşi timp, revoluţia bolşevică anunţă polarizarea lumii între blocuri ideologice opuse', notează istoricul german.

Principala schimbare adusă de Primul Război Mondial este, în opinia lui Annette Becker, că 'războiul devine total'. 'Oricare ar fi fost amploarea, cruzimea, brutalitatea lor, războaiele au fost, până la acel moment, limitate la cei care le purtau. De acum înainte, războiul va fi peste tot. Au existat, cu siguranţă, în timpul Primului Război Mondial, locuri unde violenţele au rămas îndepărtate, chiar şi în ţările beligerante, ceea ce nu a mai fost posibil în timpul celui de-al Doilea Război Mondial', explică ea.

'Însă războiul total se experimentează în diferite locuri: teritoriile ocupate de forţele germane sau austro-ungare, în Belgia, în nordul Franţei, în Balcani sau pe frontul de est, devin laboratoare ale muncii forţate, impusă civililor de forţele inamice', continuă Becker.

'Violenţele comise asupra populaţiilor sunt, uneori, şi de origine internă, precum în Rusia, cu evacuările forţate ale tuturor civililor din zonele de front, pe un teritoriu imens. Ele seamănă mai mult cu deportările şi fac milioane de victime. Mai este şi Imperiul Otoman, unde războiul total se manifestă prin genocidul armean, dar şi prin asasinarea sistematică a prizonierilor de război, mai ales indieni şi britanici, de către 'marşurile morţii' atroce care prefigurează practicile germanilor, sovieticilor sau japonezilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial', încheie Annette Becker.