Cronica unei morţi deturnate: noul martir al Franţei se numeşte Clément Méric

Franţa are un nou martir în persoana unui tânăr activist antifascist de nici 19 ani. Presa vuieşte, televiziunile transmit ştire după ştire, pe Twitter şi pe Facebook circulă mii de postări.

Tânărul Clément Méric, povesteşte presa franceză, a fost atacat miercuri, 5 iunie, de un grup de skinheads (capete rase, tatuaje etc.), lângă gara Saint Lazare din Paris. Studentul de 18 ani, împreună cu amicii săi, se afla într-un cunoscut magazin de haine din Paris, când între grupul său şi câţiva tineri în mod evident neo-nazişti s-a stârnit un conflict.

Martorii povestesc că între grupul de skinheads şi cel în care se afla Clément Méricic s-a iscat un schimb de cuvinte care a degenerat în insulte şi îmbrânceli. Câteva minute mai târziu, lovit de unul dintre tinerii skinhead, Clément Meric a căzut pe spate şi s-a lovit cu capul de caldarâm. A fost dus de urgenţă la spital. Câteva ore mai târziu, doctorii i-au declarat moartea cerebrală.

Astăzi, pe Facebook există o pagină de R.I.P. Clément Méric- odihneşte-te în pace, Clément Méric.-

Aflat de ieri după-amiază în moarte cerebrală, Clément Meric este declarat în mod oficial mort. În Paris, au loc comemorări publice ale morţii lui.

Ancheta uciderii sale este în curs. Şapte persoane se află în arest.

Cine este Clément Méric

Un corp în moarte cerebrală. Aflat încă la spitalul Pitie-Salpêtrière din Paris.

Anterior acestei stări de fapt, Clément Méric era un puşti de 18 ani, subţirel şi deloc genul războinic. Cântarea doar 60 de kilograme. Îi plăcea fotbalul şi era din nefericire... activist.

Original din Brest, Clément venise în Paris doar de un an şi era student la facultatea de Ştiinţe Politice. Avea convingeri anti-fasciste, nu era înscris în nici un partid extremist, spun apropiaţii lui, însă participa la acţiunile grupului "Acţiuni Antifasciste" Paris- Banlieu.

Încă din liceu, manifestase simpatii de stânga, iar în facultate s-a raliat rapid Sindicatului Studenţilor şi grupului "Action Antifasciste". Pe Facebook au apărut poze cu Clément participând la acţiunile respectivului grup. În această lună, Clement şi prietenii săi s-au implicat în acţiuni împotriva celor ce manifestau contra căsătoriilor gay.

Reacţii la moartea lui Clément Méric

Violenţa în inima unuia dintre cele mai populare cartiere comerciale din Paris a şocat Franţa.

Francois Hollande, Manuel Valls, Alexis Corbière, Bertrand Delanoë, Anne Hidalgo şi o întreagă pleiadă de oamenii politici de stânga şi de drepta au deplâns şi înfierat la unison agresiunea împotriva lui Méric. Preşedintele Franţei chiar a cerut personal ca vinovaţii să fie pedepsiţi, catalogând incidentul ca "odios". După care politicienii au început să se acuze între ei.

Partidele de stânga au arătat cu degetul către neo-nazişti. "Oroarea nazismului a adus crima la Paris".

Neo-naziştii nu se simt vinovaţi de crimă. Ei refuză orice anatemă de la comunişti.

Alexandre Gabriac, fondatorul Tineretului Revoluţionar Naţionalist neagă implicarea grupului sau în incindent. La fel şi Serge Ayoub, lider al aceluiaşi grup. El spune că grupul de skinhead a fost cel provocat şi chiar s-a retras la început, evitând să se angajeze în încăierare cu tinerii din grupul Méric .

Marine Le Pen, liderul Frontului Naţional de extremă dreaptă declară şi el că partidul său nu a avut "nicio legătură" cu "oribilul" incident.

Clément Méric, cronica unui deces deturnat

În această seară, la orele 18.30 mii de oameni s-au strâns în Piaţa Saint Michel, pentru a îl comemora pe tânărul Méric.

Comemorarea a fost organizată de Partidul de Stânga. La apel s-au raliat şi socialiştii, şi partidul comunist francez, care profită de ocazie pentru a cere dizolvarea grupurilor de extremă dreapta.

Tot în această seară, în contrapartidă, partidul de dreapta Uniunea Mişcării Populare a convocat de asemenea o adunare, la aceeaşi oră, dar în alt loc. Pe bulevardul Hussmann din Paris.

Vorbitorii s-au succedat unul după altul. Socialişti, comunişti, antifascişti, apropiaţi ai lui Clement, personalităţi politice, o întreagă pleiadă de vorbe, acuze, interese etc. Demersul a fost mai degrabă politic decât comemorativ.

Politizarea morţii lui Méric

Tinărul Méric devine capital politic, joc periculos într-o Franţă speriată de criză, emigranţi, probleme economice şi, mai recent, în plină convulsie socială cauzată de legiferarea căsătoriilor între homosexuali.

Pe web există un film cu tânărul Méric, îmbrăcat într-un polo portocaliu şi cu un fular roşu, sfidându-i pe participanţii la marşurile anti mariaj gay.

Au existat deci voci care au încercat să facă un paralelism între manifestaţiile contra căsătoriilor homosexuale din Franţa şi moartea lui Clément Méric.

Invitat la o emsiune pe Canal Plus, Kader Arif, ministrul veteranilor din Franţa, întrebat fiind dacă există vreo legătură între atac şi manifestaţiile extinse contra căsătoriilor între homosexuali, recent legiferate la francezi a răspuns afirmativ. "Da", a replicat Dl Arif. "Există o frică, există lucruri care au şocat şi surprins în protestele Manif pour tous"... [I] Nu-mi place evoluţia evenimentelor pe care am văzut în ultimele săptămâni în ţara noastră, legat de această problemă."

Indignaţi, organizatorii manifestaţiilor împotriva legi Taubira se apară. Protestatarii lor nu sunt skinhead, ci oameni serioşi, oameni cu familii şi copii. Vinovată este Christine Taubira, afirmă ei, Ministrul Justiţiei care a iniţiat legea cu acelaşi nume ce permite căsătoriile gay. Era de aşteptat, afirmă activiştii anti căsătorii gay, că legea va stârni o luptă ideologică de care francezii nu au nevoie. Nimeni nu ar trebui să se mire că există repercusiuni mortale pe care le deplângem cu toţi, a declarat Frigide Barjot, una dintre figurile marcante ale manifestanţilor anti-Taubira.

Cum a murit de fapt Clément Méric

Primele anchete ale investigatei poliţiei indică faptul că cele două grupuri [grupul Meric şi grupul skinheads] s-au provocat verbal.

Clément Méric şi prietenii săi şi-au bătut joc de aspectul unui grup de skinhead, tatuaţi cu cruci pe corp şi îmbrăcaţi în tricouri transpirate cu inscripţia "Sânge şi onoare" şi apoi şi-au afirmat afilierea politică de extremă stângă. Câteva minute mai târziu, părăsind magazinul, ajunşi pe strada Caumartin, arteră comercială foarte frecventată, provocările au fost reluate. Clement Méric, care nu se antrenase încă în bătaie a fost victima "unei violente lovituri de pumn", care l-a trântit la pământ. O lovitură fatală. Clement Méric e R.I.P.

Epilog

Partidele de stânga şi-l revendică pe Méric ca pe un martir ucis în bătaie de fascişti şi la comemorarea morţii sale cer disoluţia mişcărilor de extremă dreaptă.

Nici o ţară nu are nevoie de grupări extremiste, nici de dreapta, nici de stânga, extremismul e periculos.

Moartea lui Clément Méric nu ar trebui însă să fie deturnată în capital politic revanşard, ci ar trebui să fie un mare semnal de alarmă pentru francezi, sau oricare dintre noi. Numai sistemele politice bolave nasc martiri. O ţară cu legi sănătoase nu are oameni ucişi pentru raţiuni ideologice, cum se afirma că este cazul lui Méric.

Câţiva tineri, foarte tineri şi cu minţi încinse de prea multă propagandă de stânga şi de dreapta s-au luat la harţă. S-au insultat, s-au îmbrâncit. Şi din nefericire, unul dintre ei a fost lovit şi a murit. Cel ce a dat cu pumnul o să înfunde puşcăria. Ne asigură de asta chiar Francois Hollande, acelaşi preşedinte care a promulgat legea Taubira, unul dintre factorii ce a scindat o ţara cu probleme deja greu de surmontat.

Dar adevăraţii vinovaţi, sistemele ideologice de stânga şi de dreapta care au propovăduit ideologii otrăvitoare nu merg la puşcărie. Ele organizează în schimb mitinguri, dau directive şi când conjunctura o permite fabrică martiri.