Criza siriană: Statele Unite poartă negocieri cu Iranul (Nezavisimaia Gazeta)

Un atac asupra Siriei va constitui o atenţionare şi la adresa Teheranului, afirmă Washingtonul. În acelaşi timp, SUA au trimis un emisar la Teheran. Scopul este de a detensiona situaţia pe acest plan şi de a împiedica crearea bombei nucleare iraniene. Experţii prognozează în mod diferit reacţia Republicii Islamice Iran la 'pedepsirea' Damascului de către SUA: unii consideră că, drept replică, Teheranul va accelera îmbogăţirea uraniului, dar alţii sunt de părere că Iranul va încerca, totuşi, să ajungă la o înţelegere cu Occidentul, notează, miercuri, cotidianul Nezavisimaia Gazeta.

Unul dintre principalele argumente ale administraţiei lui Barack Obama în favoarea 'pedepsirii' Damascului este acela că atacul trebuie să constituie o atenţionare şi la adresa Iranului. 'Dacă nu vor fi întreprinse acţiuni, nu este exclus ca Iranul să se îndrepte cu şi mai mult curaj spre crearea armei nucleare', a afirmat secretarul de stat al SUA, John Kerry.

Însă, după cum dezvăluie New York Times, chiar dacă face aceste declaraţii ameninţătoare Washingtonul încearcă în acelaşi timp să stabilească un dialog cu preşedintele moderat al Iranului, Hassan Rohani. În acest scop, sunt folosite canale indirecte.

Săptămâna trecută, în Iran a fost un înalt funcţionar al reprezentanţei SUA la Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Jeffrey Feltman. Acesta a avut o întrevedere cu ministrul iranian al afacerilor externe Mohammad Javad Zarif, în timpul căreia s-a vorbit despre modul în care Iranul va reacţiona la un atac asupra Siriei.

În acelaşi timp, sultanul Omanului, care a îndeplinit de multe ori rolul de mediator între SUA şi Iran, a avut la Teheran o întrevedere cu liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei. Toate acestea dau naştere la speranţa că Washingtonul va reuşi 'să strecoare aţa în ac': să atace Siria şi, în acelaşi timp, să nu submineze eforturile în direcţia detensionării iraniano-americane.

Cât de fundamentate sunt aceste calcule? Într-un interviu acordat cotidianului rus Nezavisimaia Gazeta, experta în studii orientale Elena Dunaeva a subliniat că 'Iranul aşteaptă decizia Congresului'. 'Nu se pune problema activizării programului nuclear. Nivelul de îmbogăţire a uraniului a fost redus la minim. Pentru a trăi, a se dezvolta, a-şi consolida situaţia, Iranul trebuie să ajungă la o înţelegere cu SUA şi cu grupul '5+1' (membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU şi Germania)', este de părere Dunaeva.

După cum explică experta, în carul conducerii Iranului nu există unitate. 'Grupurile radicale de orientare islamică există şi în cadrul forţelor armate, şi printre gardienii revoluţiei islamice, şi în cadrul puterii politice. Probabil, aceste forţe vor cere în parlament şi prin intermediul altor structuri să se dea o ripostă la atacul american, să fie accelerat programul nuclear. Însă, rolul principal în cadrul conducerii iraniene îl joacă forţele moderate, care vor face tot posibilul pentru a anihila acţiunile reacţionare şi a găsi şanse pentru un acord cu SUA', explică Dunaeva.

Cu toate acestea, o serie de analişti au o părere exact opusă, continuă Nezavisimaia Gazeta. De exemplu, M.K. Bhadrakumar, fost ambasador al Indiei în Uzbekistan şi Turcia, afirmă că un atac asupra Siriei ar putea determina Teheranul să-şi asigure protecţia în faţa unei asemenea agresiuni. Singura cale către acest lucru ar fi crearea armei nucleare, 'arma răzbunării' pe care o deţine şi Coreea de Nord. 'Doar astfel pot fi ţinuţi în frâu 'prădătorii' să nu atace', subliniază Bhadrakumar.

În formulări mai precaute, dar în esenţă în aceeaşi cheie s-a pronunţat, într-un interviu acordat postului de radio 'Vocea Americii', analistul american Doug Bandow. Preşedintele Obama intenţionează să utilizeze Siria pentru a trimite un mesaj Iranului, însă acest lucru ar putea să nu funcţioneze, a subliniat Bandow. Atacul împotriva Siriei ar putea convinge şi mai mult Iranul de faptul că are nevoie de armă nucleară.

'Mulţi cred aşa: dacă bombardăm Siria, slăbim Iranul. Într-o anumită măsură este corect, însă este puţin probabil ca acest lucru să permită soluţionarea unei probleme mai mari: Iranul să fie convins să revină în cadrul comunităţii internaţionale şi să renunţe la ambiţiile sale nucleare', opinează Doug Bandow.