Costurile unei intervenţii dincolo de Crimeea fac improbabilă o încercare a Rusiei de a-şi retrasa graniţele

În pofida temerilor formulate recent de unele state mici, vecine Rusiei, este puţin probabil ca preşedintele rus Vladimir Putin să încerce să retraseze graniţele propriei ţări, date fiind costurile uriaşe ale unei intervenţii dincolo de Crimeea, notează Mary Dejevsky, într-un articol semnat în The Independent.

Potrivit unei păreri exprimate săptămâna trecută cu multă pasiune la Bruxelles de către preşedinta lituaniană Dalia Grybauskaite, după ce va ocupa Crimeea, Rusia va încerca să retraseze frontierele statelor vecine, începând cu Republica Moldova şi cu statele baltice.

Acest scenariu este însă, paradoxal, cel mai puţin probabil în statele baltice, exact zona care se teme cel mai mult de expansionismul rus, argumentează semnatara articolului. Chiar şi înainte de destrămarea Uniunii Sovietice, la Moscova s-a recunoscut faptul că anexarea Estoniei, a Letoniei şi a Lituaniei a fost de o legalitate îndoielnică şi că celor trei state ar trebui să li se permită separarea. De altfel, faptul că în prezent cele trei state sunt membre UE şi NATO le oferă exact protecţia pe care au căutat-o atunci când au prezentat cererea de aderare.

Mutându-ne spre est întâlnim Belarusul. Asemenea Ucrainei, în Belarus s-a dezvoltat un sentiment de identitate naţională în cei 20 de ani de la prăbuşirea Uniunii Sovietice. De asemenea, la fel ca în cazul Ucrainei, legăturile economice cu Rusia - dependenţa energetică, în special - nu s-au schimbat pentru a reflecta această nouă realitate. Pe de altă parte, Rusia nu trebuie să recurgă la forţă pentru a-şi apropia şi mai mult Belarusul, în parte deoarece ţara nu are un echivalent al vestului Ucrainei, care tânjeşte după un viitor în UE, dar şi pentru că legăturile cu Moscova - de orice fel - cu greu ar putea fi mai apropiate.

Republica Moldova este, din mai multe puncte de vedere, statul cel mai vulnerabil la un asemenea scenariu, nu în ultimul rând deoarece, la fel ca şi Ucraina, ţara priveşte în ambele direcţii, iar dacă România ar face presiuni pentru relaţii mai strânse, Rusia ar putea interpreta acest lucru drept o ameninţare. Pe de altă parte, Rusia nu a făcut nimic atunci când România a eliberat paşapoarte pentru cetăţenii moldoveni. De asemenea, nici Republica Moldova nu a făcut nicio mişcare pentru a încorpora principalul teritoriu vorbitor de limbă rusă - Transnistria - din lipsă de voinţă sau de putere. Acest lucru face însă mai improbabil scenariul ca Moscova să invoce securitatea drept pretext pentru a confisca Transnistria, cu care nu are frontieră comună.

Ar încerca, poate, Rusia să reîncorporeze republicile din Transcaucazia? Moscova a avut şansa de a ocupa şi de a efectua o schimbare de regim în Georgia, în 2008, însă a optat pentru a-şi păstra trupele sale în cele două enclave ruseşti disputate. De asemenea, Armenia gândeşte independent, are un puternic sentiment de identitate naţională, dar este şi ea relativ supusă, iar Azerbaidjanul preferă să devină bogat de pe urma petrolului decât se implice în politica internaţională.

Deşi celor cinci republici din Asia Centrală li se pot aplica considerente diferite, concluzia rămâne aceeaşi: o intervenţie a Rusiei ar crea mai multe probleme decât ar merita. Singurul motiv pentru care Rusia ar putea deveni mai activ implicată militar în Asia Centrală ar putea fi încercarea de a combate influenţa Chinei, însă relativa sărăcie a acestor state, populaţiile lor în plină expansiune şi distanţa de Moscova le-ar face, mai degrabă, o povară pentru Rusia din aproape toate punctele de vedere, argumentează semnatara articolului.