Consumul cărnii de cal şi tabuurile culturale

În ultimele săptămâni tot mai multe organizaţii europene pentru protecţia consumatorilor s-au declarat ofensate, după ce s-a detectat prezenţa cărnii de cal în preparatele din carne tocată, de la hamburgeri, la ravioli sau lasagna. Scandalul mediatic a fost uriaş: 'Carne de cal în hamburgeri, ce oroare!'. Totuşi carnea de cal nu prezintă niciun risc pentru sănătate, exceptând cazul în care carnea nu este în bune condiţii, ceea ce este valabil pentru orice tip de carne, fie de vacă, porc, sau de alt animal care se consumă, notează joi într-un comentariu agenţia EFE.

Scandalul s-ar fi declanşat din cauza imposibilităţii de a urmări traseul produsului. Dar mai este ceva, în Occident consumul de carne de cal este un lucru tabu. S-a consumat, desigur, şi încă se mai consumă; dar majoritatea oamenilor nu agreează ideea. Calul a fost probabil alimentul de bază al strămoşilor noştri, după cum arată săpăturile arheologice în care s-au găsit oseminte cabaline şi prezenţa mare a cailor în picturile rupestre; dar curând a fost considerat ceva mai mult decât o sursă de proteine, deşi a fost printre ultimii ierbivori domesticiţi.

Curând omul a început să-i spună pe nume şi se ştie cât de greu este să fie tăiat animalul care poartă un nume. Calul a devenit tovarăşul său de lupte, ajutorul său în agricultură, animalul de tracţiune, mijloc de transport, protagonist în cursele de cai sau în spectacole de bâlci. Când nu a avut încotro, omul l-a mâncat: în marile foamete, în asediile lungi... la Paris în perioada Comunei din 1871, s-au mâncat 70.000 de cai, plus toate animalele din grădina zoologică. Pe vremea aceea în capitala franceză se organizau mari banchete pe bază de carne de cal; Dumas a participat la unul dintre ele şi, din câte a povestit, nu a fost deloc entuziasmat.

Să revenim la vremuri mai îndepărtate. Romanii nu consumau carne de cal (totuşi considerau o delicatesă carnea de măgar). Barbarii, cu excepţia hunilor, da. Iar asiaticii, ca şi mongolii, şi mai mult. Prin urmare la Roma, la începutul creştinismului, consumul cărnii cal sau 'hipofagia' era văzută ca un obicei al barbarilor, al sălbaticilor. Dar care, aveau în schimb, cele mai frumoase herghelii din lume. Până când cavaleria uşoară a maurului Al-Gafiki a fost învinsă, la Poitiers, de cavaleria grea a lui Charlemagne. Întâmplarea face ca în acelaşi an, papa Grigore al III-lea să emită o bulă prin care interzicea consumul cărnii de cal, considerându-l un obicei păgân.

Există prin urmare o serie întreagă de raţiuni psihologice care justifică această aversiune a omului occidental faţă de carnea de cal. Şi pe de altă parte, aşa cum notează antropologul Marvin Harris, există un moment în care omul renunţă să consume un anumit tip de animal, iar în privinţa cărnii cal a primat şi considerentul cost-randament. Ceea ce nu înseamnă că nu este sănătoasă. Un sfat pentru consumatori: să citească întotdeauna cu atenţie eticheta preparatelor pe care le cumpără, chiar dacă uneori nu înţelege nimic din sigle sau abrevieri. Ar fi mai bine ca fiecare să-şi toace carnea din care pregăteşte hamburgeri, lasagna sau alte preparate. Este cel mai bun mod de a şti cu adevărat ce mâncăm.