Congresul Comunist Chinez are, de asemenea, perdanţii săi

În spatele fiecărui personaj sumbru, care a reuşit să ajungă în Comitetul Permanent al Biroului Politic în urma zguduitoarei lupte politice din Partidul Comunist Chinez (PCC), există o poveste de intrigi şi de maşinaţiuni. Războiul politic din cadrul Partidului cuprinde, de asemenea, şi partea perdantă, şi desigur fiecare eşec are o poveste în spatele lui. Compromisurile politice dintre facţiunile concurente au distrus, iar în unele cazuri, doar au paralizat, ambiţiile unei serii de noi oficiali comunişti care începuseră să urce în ierarhie.

Victime s-au înregistrat de toate părţile: Facţiunea asociată cu fostul lider al regimului Jiang Zemin a asistat la ratarea promovării într-un post cheie a unuia dintre cei mai loiali soldaţii ai săi; facţiunea asociată cu prinţişori roşii, sau liderilor revoluţionari, nu a reuşit să obţină două posturi militare puternice, iar doi dintre oficialii deschişi spre reformă, asociaţi cu tabăra lui Hu Jintao, liderul Partidului care şi-a terminat recent mandatul, au fost excluşi din Comitetul Permanent în favoarea oamenilor lui Jiang.

Şeful unei reţele de spionaj, marginalizat

Observatori sistemului politic din China nu au fost tocmai surprinşi când Du Qinglin, fostul director al Departamentului Frontului Unit, care se presupune că ar fi construit alianţe cu grupări non-comuniste şi ar fi condus, de asemenea, o reţea de spionaj în străinătate, nu a reuşit să ajungă în Biroului Politic.

Zvonuri recent apărute în presa internaţională chineză indică faptul că Du ar putea ocupa postul de vice-premier şi ar putea să-şi asigure un loc în Biroul Politic, comitetul format din 25 de membri, care se află imediat sub conducerea supremă.

Problemele pe care le-a întâmpinat Du au fost, probabil, strâns legat de relaţia sa de prietenie cu Bo Xilai, oficialul PCC căzut în dizgraţie şi de presupusul său rol în lovitura de stat care era pregătită de Bo şi de fostul ţar al Securităţii, Zhou Yongkang.

Începând cu anii 1990 aproape toţi foştii directori ai Departamentului Frontului Unit au devenit, la un moment dat, membri ai Biroului Politic. Du a preluat conducerea departamentului în 2007, dar a fost dat la o parte pintr-o mişcare surpriză, în septembrie, după ce Ling Jihua, un apropiat al lui Hu, a fost mutat de la Secretariat în postul de şef al departamentului, înlocuindu-l pe Du.

Planurile prinţişorilor roşii dejucate

Doi membri proeminenţi ai aristocraţiei roşii erau gata să joace un rol important în formularea viitoarei politicii militare a PCC, dar spre dezamăgirea lor şi-au ratat oportunitatea de a intra în Comisia Militară Centrală, organizaţia care controlează armata.

Liu Yuan, fiul unui colaborator de odinioară al lui Mao Zedong, Liu Shaoqi şi Zhang Haiyang, fiul fostului general al Armatei Populare de Eliberare, Zhang Zhen, au arătat clar că au toată intenţia de a contesta actuala conducere.

”Consilierul lui Liu Yuan a acuzat în mod deschis conducerea că este prea slabă, nu rezolvă problemele şi că nu este capabilă şi nici calificată”, a precizat Cheng Xiaonong, fost consilier al unui lider demis al Partidului, Zhao Ziyang. Cheng trăieşte acum în Statele Unite ale Americii.

Mesajul lor a fost: ”cu alte cuvinte, e rândul nostru”. Ca fii de revoluţionari, care au văzut PCC-ul cucerind China, aceşti oameni privesc conducerea partidului ca un drept dobândit la naştere. ”Prinţişorii au iniţiat lupta”, a declarat Cheng.

Liu şi Zhang făceau parte dintr-un grup conspirativ care a fost în cea mai mare parte demontat datorată distrugerii politice a lui Bo Xilai. ”Bo a fost un concurent care reprezintă o mulţime de prinţişori, generaţia roşie secundă”, a precizat Cheng.

În loc de a urma protocolul şi a-i permite Biroului Politic să selecteze noii membri ai Comisiei Militare, Hu Jintao a făcut primul mutarea şi a promovat doi generali, Xu Qiliang şi Fang Changlong, în funcţia de vicepreşedinţi. Acest lucru a fost văzut, în general, ca fiind o decizie neobişnuită.

”A fost un semnal pentru toţi delegaţii Congresului Partidului, că acum noii vicepreşedinţi aparţin noilor lideri şi nu au nimic de-a face cu Liu Yuan şi cu Haiyang Zhang”.

Faptul că nu au fost promovaţi reflectă, de asemenea, ”un efort de a consolida ofiţeri militari profesionişti care sunt loiali partidului şi care nu sunt angajaţi în politica internă din China”, potrivit lui Jonathan Pollock de la "Brookings Institution" din Washington, care a ţinut un discurs la un forum recent.

Dar, prin ignorarea membrilor aristocraţiei roşii, nu înseamnă că Partidul Comunist Chinez este acum pe un drum spre reformă şi modernizare. Două cadre care aveau o reputaţie pentru orientarea lor spre reformă nu au ajuns în Comitetul Permanent, cea mai puternică organizaţie din China.

”Reformatorii” lăsaţi pe dinafară

Wang Yang şi Li Yuanchao erau aliniaţi cu facţiunea lui Hu Jintao, dar au fost lăsaţi în afara Comitetului Permanent aparent din cauza influenţei fostului lider Jiang Zemin, care s-a asigurat că în schimb, un număr din protejaţii săi să facă parte din Comitet.

”Toată lumea se întreabă: ce s-a întâmplat cu Li Yuanchao şi Yang Wang de nu au reuşit să ajungă în Comitetului Permanent?”, a declarat Li Cheng, un analist al elitei politice chineze din cadrul Brookings Institution, într-un interviu pentru BBC chinez.

”Li Yuanchao reprezintă multe forţe sociale, inclusiv pe intelectualii liberali, forţele care doresc reforma politică, întoarcerea studenţilor din străinătate sau studenţii care vor să devină cadre”, a susţinut Li Cheng. ”Acest lucru va atrage o mulţime de critici din partea intelectualilor”.

În schimb, majoritatea celor care au ajuns în Comitetul Permanent au un trecut modest, conservator şi este puţin probabil să implementeze politici care or să aducă vreo atingere status quo-ului.

Wang Yang a militat pentru o serie de politici relativ orientate spre reformă în Guangdong, a ţinut discursuri despre cum rolul Partidului nu ar trebui să cântărească atât de mult în vieţile oamenilor obişnuiţi, precum şi demascarea oficialilor corupţi.

Astfel, potrivit publicaţiei Apple Daily din Hong Kong, Wang Yang era deja de ceva vreme în afara luptelor pentru acest Comitet Permanent, deoarece unele dintre politicile sale au îngrijorat grupurile de interese din cadrul regimului. Despre Li Yuanchao, pe de altă parte, s-a auzit că a fost sacrificat pentru a se asigura că Liu Yuan şi Zhang Haiyang nu vor intra în Comisia Militară Centrală.

Nota editorului: Când fostul şef al poliţiei din Chongqing , Wang Lijun, a fugit să-şi salveze viaţa la Consulatul SUA în Chengdu pe 6 februarie, a pus în mişcare o furtună politică care nu s-a diminuat. Lupta din spatele scenei se balansează în funcţie de atitudinea pe care o iau oficiali privind persecuţia împotriva Falun Gong. Fracţiunea cu mâinile pătate de sânge - oficialii promovaţi de fostul şef al PCC Jiang Zemin în scopul de a realiza persecuţia - caută să evite asumarea responsabilităţii pentru crimele lor şi să-şi continue campania. Alţi funcţionari refuză să mai participe la persecuţie. Evenimentele prezintă o alegere clară pentru funcţionarii şi cetăţenii din China, precum şi pentru oamenii din întreaga lume: fie să susţină, fie să se opună persecuţia împotriva Falun Gong. Istoria va înregistra alegerea făcută de fiecare persoană.