Congresul PCC produce un acord inutil

Facţiunile care domină Partidul Comunist Chinez (PCC) continuă să se menţină reciproc în strânsoare şi un echilibru prudent al puterii a luat formă în spatele înaltelor ziduri roşii ale sediului conducerii Partidului, Zhongnanhai.

În 15 noiembrie, prima şedinţă plenară a celui de-al 18-lea Congres al PCC a dezvăluit numele noului Comitet al Biroului Politic Permanent.

Xi Jinping, aşa cum se aştepta, a devenit următorul secretar general al PCC şi, spre surpriza unora, preşedinte al Comisiei Militare Centrale – şeful forţelor armate chineze, succedându-l pe Hu Jintao în ambele posturi. Li Keqiang a devenit premier, succedându-l pe Wen Jiabao.

Cei şapte membri ai Comitetului Permanent sunt Xi Jinping, Li Keqiang, Zhang Dejiang, Yu Zhengsheng, Liu Yunshan, Wang Qishan şi Zhang Gaoli.

Noua componenţă a Comitetului Permanent este departe de dorinţele publicului pe care nu le-a luat nimeni în considerare. Ca urmare a acestui joc cu miza ridicată, puterea militară se află în mâinile subordonaţilor apropiaţi ai lui Hu Jintao şi Xi Jinping, în timp ce puterea Partidului şi guvernul au căpătat culoarea distinctivă a facţiunii lui Jiang. Forţele reformiste s-au diminuat astfel.

Acest aranjament oferă un echilibru al puterii în cadrul PCC, dar acest echilibru este sortit pierii în scurt timp. Motivele pentru conflict rămân în plină vedere şi o furtună puternică se formează.

Protejarea Partidului

Situaţia curentă are mult de-a face cu temperamentul liderului demisionar al Partidului, Hu Jintao, precum şi cu disperarea membrilor facţiunii lui Jiang. Un alt tip de persoană decât Hu Jintao ar fi folosit şansa primită în februarie pentru a rezolva conflictul vechi de un deceniu cu Jiang Zemin şi pentru a-şi pune amprenta asupra Chinei.

După ce şeful poliţiei din Chongqing, Wang Lijun, a fugit în Consulatul american din Chengdu în 6 februarie, Wang a fost adus înapoi în Beijing. Acolo el a dezvăluit planul lui Bo Xilai, Zhou Yongkang şi al altora de a-l înlătura pe Xi Jinping de la putere cândva după cel de-al 18-lea Congres al PCC.

Hu Jintao şi Wen Jiabao au început să lucreze metodic, făcând pas după pas pentru a demonta facţiunea lui Jiang. Bo Xilai a fost înlăturat din posturile sale, supus interogatoriului abuziv al Partidului (“shuanggui”), ameninţat cu un proces, apoi exilat din Partid şi predat unui tribunal penal. Prietenii apropiaţi ai lui Bo din Chongqing au fost înlăturaţi.

Şeful securităţii Zhou Yongkang a fost marginalizat, oamenii săi înlocuiţi în Comitetul pentru Probleme Politice şi Legale (PLAC) şi schimbări instituţionale au fost făcute PLAC-ului pentru a-i limita puterile. În timp ce Yongkang deţinea un loc în Comitetul Permanent, succesorul său la conducerea PLAC nu era în aceeaşi situaţie.

De asemenea, Hu Jintao a mutat generalii dintr-un loc în altul pentru a se asigura că oamenii săi deţineau comenzile cheie.

Puterea lui Hu a atins apogeul chiar înainte de Congresul din acest an. El controla armata şi chiar Jiang Zemin însuşi se afla sub autoritatea lui Hu.

Dar după ce s-a asigurat că deţine avantajul, în loc sa îi înlăture pe Zhou Yongkang şi pe Jiang Zemin şi să distrugă facţiunea acestuia din urmă, Hu s-a dat înapoi. El a dorit să protejeze Partidul şi s-ar putea să nu supravieţuiască unei lupte până la capăt cu Jiang.

“Plasa este ruptă”

Facţiunea lui Jiang nu şi-a putut permite astfel de precauţii.

Semnalul de rezistenţă a facţiunii lui Jiang împotriva lui Hu a fost oferit inconştient de către Wang Lijun când acesta a părăsit Consulatul american din Chengdu în 7 februarie. El a spus mulţimii care s-a adunat acolo:“Peştele moare şi plasa este ruptă”, o zicală chinezească ce descrie imaginea unei distrugeri simultane.

Facţiunea lui Jiang se teme că va fi distrusă dacă îşi pierde puterea. Doar prin păstrarea controlului, această facţiune poate evita a fi trasă la răspundere pentru crimele sale în masă comise împotriva umanităţii.

Această teamă a dus la apariţia unor rapoarte în Bloomberg şi New York Times care susţineau că pot documenta averile familiilor lui Xi Jinping şi Wen Jiabao. Toate conducerea PCC se teme de expunerea averilor uimitoare acumulate de liderii de vârf.

Majoritatea Chinei este încă foarte săracă, iar poporul chinez urăşte elita PCC care s-a îmbogăţit pe spatele oamenilor.

Zhou Yongkang a lăsat să se înţeleagă că următorul pas va fi publicarea unor informaţii similare despre averile lui Hu Jintao, Li Keqiang, Li Yuanchao şi ale altora.

Încheierea unui acord

Şantajul a funcţionat. Pentru a proteja Partidul, Hu Jintao a simţit că nu are nicio o alternativă decât să ajungă la un acord. Niciunul dintre membrii PLAC nu va intra în Comitetul Politic Permanent, cu excepţia a 3 persoane legate de Jiang - Zheng Dejiang, Liu Yuanshan şi Zhang Gaoli. Ei vor ocupa locurile alese iniţial pentru membrii cheie ai facţiunii lui Hu, incluzându-i pe Wang Yang şi Li Yuanchao, care sunt cunoscuţi ca şi reformatori.

În acelaşi timp, pentru a le acorda lui Xi Jinping şi Li Keqiang mai multă libertate, Hu a decis să se retragă complet pentru a se rupe de regula nescrisă că veteranii retraşi ai Partidului pot interfera cu conducerea ţării.

Jiang Zemin s-a retras în 2004 şi totuşi s-a implicat în probleme, urmând un precedent stabilit de Deng Xiaoping. Hu Jintao, care ar fi putut să rămână ca şef al armatei pentru încă doi ani, a urmărit ca prin retragerea sa să priveze acest precedent de orice autoritate.

Totuşi, indiferent cât de mult încearcă Hu Jintao să protejeze PCC, în cel mai bun caz el poate doar să obţină un echilibru pe termen scurt. Regimul comunist chinez a dus o existenţă periculoasă îndelungată, dar niciodată ca acum.

Dizolvarea iluziilor

Toată lumea din China a suferit sub PCC, care a cauzat moartea a 80 de milioane de cetăţeni chinezi, a persecutat sute de milioane de oameni şi a comis crime îngrozitoare. Cel mai recent, PCC a supus persecuţiei pe cei 100 de milioane de adepţi ai disciplinei spirituale Falun Gong.

Speranţele că PCC ar putea adopta aplicarea legii s-au năruit. Moralitatea societăţii se prăbuşeşte. Finanţele ţării se află în criză.

PCC şi-a pierdut suportul popular: peste 100 de milioane de oameni au renunţat la toate asocierile lor cu PCC şi organizaţiile sale afiliate. Numărul de incidente în masă – proteste sau revolte la scara mare – continuă să crească, surse ale statului spunând că au existat 80.000 de astfel de evenimente în 2007. Sursele neoficiale afirmă că numărul anual de incidente în masă a depăşit acum 100.000.

La centrul puterii sunt persoane cu interese legitime care sunt destinate să nu facă nicio reformă reală. Interesele lor exclusive vor produce conflicte intense cu publicul.

Mai mult, membrii facţiunii lui Jiang care au fost anunţaţi pentru Comitetul Permanent au o reputaţie foarte proastă. Numirea lor este un fel de insultă şi este echivalentă cu declararea unui război împotriva poporului chinez. Sunt aşteptate mai multe incidente şi revolte în masă, oamenii abandonând PCC într-un ritm accelerat.

Între timp, echilibrul temporar obţinut de Hu nu va face nimic pentru a opri lupta pentru putere la cele mai înalte nivele ale Partidului.

Puterea militară controlată de Hu şi facţiunea lui Xi se va ciocni în mod inevitabil cu puterea Comitetului Biroului Politic Permanent. Membrii facţiunii lui Jiang nu vor fi mulţumiţi cu porţiunea lor de putere şi vor cere mai mult, căutând în continuare să fie în siguranţă. După cum se vede, luptele recente nu numai că vor continua, dar chiar s-ar putea intensifica.

Acordul lui Hu nu face nimic în privinţa abordării problemelor fundamentale ale PCC: crimele sale nenumărate, nenumăratele informaţii false şi secrete ascunse. Luna trecută, liderii Partidului s-au simţit stânjeniţi şi panicaţi de un raport ce detalia averea familiei lui Wen Jiabao.

În continuare ar putea fi publicate informaţii despre datele economice false pe care Partidul le foloseşte pentru a-şi menţine existenţa. Sau poate public ar putea afla despre dimensiunile reale ale persecuţiei împotriva Falun Gong. Sau, se vor publica informaţii despre atrocităţile în masă comise în cadrul recoltării forţate de organe pe viu de la prizonieri de conştiinţă.

Atunci, eforturile lui Hu de a extinde viaţa PCC au fost în zadar.

Poporul chinez, totuşi, au câştigat dintr-un punct de vedere de pe urma eforturilor lui Hu. Analizând noii candidaţi ai Comitetului Biroului Politic Permanent, cetăţenii chinezi pot din nou să vadă că tot ceea ce face PCC este de dragul protejării puterii sale. Speranţa şi iluzia reformării Partidului s-au destrămat.

În timp ce chinezii vor vedea pe deplin ceea ce este PCC, acest spectru comunist din Vest care a urmărit distrugerea oamenilor lumii timp de aproape 100 de ani se va dezintegra şi speranţa Chinei va renaşte.