Concertul "Clasic e fantastic", magic precum Crăciunul copilăriei

Concertul simfonic Clasic e fantastic - cum să înţelegem muzica care a avut loc în Sala mare a Ateneului în preajma Crăciunului (13 decembrie) a fost şi de data aceasta interpretat cu măiestrie de Orchestra Colegiului Naţional de Arte “Dinu Lipatti” din Bucureşti, cu Nicolae Racu şi Andrei Ştefan Racu la pupitrul dirijoral.

Copiii, cărora acest minunat concert-lecţie le-a fost dedicat, au fost şi învăţăcei şi protagonişti; pentru că ei au fost mereu chemaţi pe scenă pentru a fi (nu aproape ci) chiar ”în” orchestră sau pentru a ajuta ”regiei” Cristinei Sârbu. Cu acest mod inedit de a preda muzica, ne-a obişnuit deja, prezentatoarea şi sufletul programului Clasic e fantastic, Cristina Sârbu, fermecându-ne şi pe noi, adulţii, ca de fiecare dată.

Concertul a avut 8 piese simfonice- George Enescu (Rapsodia nr. 2, în re major, op. 11), Gioachino Rossini (Uvertura operei Wilhelm Tell), Antonio Vivaldi (Iarna, Solistă: Adriana Gabrian), Piotr Ilici Ceaikowski (Dansul zânei dulciurilor din baletul Spărgătorul de nuci), Iosif Ivanovici (Valurile Dumării), Joseph Strauss (Polka franceză Focuri de artificii, op. 269), Adolphe Adam (Noel, Solistă: Andreea Blindariu), Johann Strauss (Marşul Radetzky)- şi, la fiecare piesă, trei sau patru copii din sală erau aleşi să fie oaspeţii orchestrei, fiind invitaţi să audă muzica chiar de lângă cei care o produceau.

Definiţiile (ce este opera, ce este uvertura etc.), scurte şi cuprinzătoare, n-au întrerupt magia ”lecţiei de muzică”, ci au potenţat-o. Exemplificări ale diverselor momente muzicale au precedat inspirat fiecare din cele 8 momente ale concertului. Astfel, copiii au putut înţelege cum o orchestră poate să exprime muzical ”cum arată” furtuna, partea de după furtună sau o cavalcadă într-o piesă romantică precum Wilhelm Tell sau frigul şi frumuseţea îngheţată a iernii în piesa barocă a lui Vivaldi.

Micii invitaţi au fost puţin şi actori, atunci când, explicând contextul operei Wilhelm Tell, Cristina Sârbu a invitat doi băieţei să interpreteze, cu măr şi cu săgeată (mărul era tras în zahăr iar săgeata din pluş) pe Wilhelm şi pe băiatul acestuia.
Momentul surpriză n-a lipsit, când, pe acordurile Polcii lui Strauss, a apărut Moş Crăciun (dirijorul Nicolae Racu), care, aşa cum s-a văzut, n-a fost lipsit de daruri. Astfel, dedicata prezentatoare (care n-a uitat să mulţumească sponsorilor) a chemat la daruri pe toţi copiii a căror zi de naştere era, a fost sau urma să fie în curând.

Concertul–spectacol s-a încheiat triumfal cu Marşul Radetzky, în ritmul aplauzelor spectatorilor. ”Ca la Viena”, avea să spună Cristina Sârbu, fără a exagera, de fapt. În final scena a fost acoperită cu confetti mari şi colorate care explodaseră pe scenă, surprinzându-i chiar şi pe solişti. Spiritul Crăciunului era, acolo, în sală, venit din muzică bună şi voie bună.

* * *

„Clasic e fantastic” este un proiect de educatie prin si pentru muzică şi se desfăşoară pe două direcţii: educativele „mari” pentru copii de peste 7 ani (Sala mare a Ateneului Roman) si educativele ”mici” pentru copii intre 3 si 10 ani (Sala mare a teatrului Odeon). Proiectul este rezultat al colaborării dintre Filarmonica „George Enescu” şi Asociaţia „Clasic e fantastic”.