Copiii şi religia. Perle şcolare despre Moş Crăciun şi nu numai

Fie că este vorba despre Moş Crăciun, finanţarea bisericii sau despre "căderea în dizgraţia divină" a puricilor şi ţânţarilor, copiii oferă probe de intuiţie, de candoare, de fantezie care nu mai sunt la îndemîna adulţilor, arată Andrei Pleşu, într-un articol în care dăruieşte cititorilor „perle” şcolare strânse de profesorul Dorel Zaica de la elevi.

"E vorba de răspunsuri recoltate după 1990, dar înainte ca religia să fie materie de studiu gimnazial. Oricum, ele vor da, poate, unora dintre teologii trimişi să predea ore de religie, o idee consistentă despre sensibilitatea religioasă a copiilor şi despre limbajul în care ea alege să se exprime", scrie Pleşu.

Răspunsuri date de copii la întrebarea de ce nu este Moş Crăciun pictat pe pereţii bisericilor:

„Moş Crăciun este un personal (sic!) vesel şi dacă ar fi pictat pe pereţii bisericilor ar însemna să se facă din Casa Domnului parc de distracţii.”, (răspunde Andrada Majearu de 11 ani) în timp ce Ana Matei, de 13 ani, crede că: „Moş Crăciun nu apare pictat pe pereţii bisericilor, cu toate că el e bun şi vine din ceruri, pentru că Dumnezeu nu i-a făcut încă dosarul de sfînt.”

În ceea ce priveşte psihologia „finanţării” Bisericii, copiii dau, din nou răspunsuri care ar trebui să le dea multora de gândit:

„Oamenii bogaţi care fac daruri bisericilor, dacă au păcate mari sunt scutiţi 15-20% de pedeapsă, nu 100% cum cred ei.”, (Cătălina Ichim, 12 ani şi nouă luni)

„Deageaba încearcă unii oameni bogaţi de acum să dea cadouri sau bani unor biserici ca să mai fie iertaţi de păcate cînd mor, pentru că la Dumnezeu nu se umblă cu pile sau cu mită cum se umblă în guvern sau în parlament”, crede Adnana Mezorea, o puştoaică de 13 ani.

Deageaba încearcă unii oameni bogaţi de acum să dea cadouri sau bani unor biserici ca să mai fie iertaţi de păcate cînd mor, pentru ca la Dumnezeu nu se umblă cu pile sau cu mită cum se umblă în guvern sau în parlament

O altă întrebare la care copiii i-au răspuns ingenios profesorului Zaica este legată de faptul că nu avem şi preoţi-femei. Copiii explică foarte simplu acest fenomen: „Femeile nu au voie să se facă preotiţe (sic!), pentru că toţi credincioşii s-ar uita că cine ştie ce ochi frumoşi poate să aibă unele şi s-ar mai uita şi la fustă, în loc să se uite la rugăciuni.” (Dana Mirela Pinţă, 12 ani)

Mulţi preoţi ar rămâne, poate, perplecşi, dacă ar citi consideraţiile Flaviei Ioana Iliescu despre funcţia consolatoare a bisericii: „Cred că biserica e locul în care uiţi că mîine n-ai cîrnaţi pentru fasole”, crede Flavia.

Cât de periculos este să te superi pe Dumnezeu, explică Matei Zaica, un puşti în vârstă de 12 ani: ”Dumnezeu a făcut la început toate insectele vrednice, dar mai tîrziu puricii şi ţînţarii au ajuns păcătoşi, pentru că s-au supărat pe Dumnezeu că nu le-a dat şi lor puterea să facă miere şi atunci au devenit, de ciudă, foarte paraziţi”, scrie copilul.

Articolul lui Andrei Pleşu poate fi citit aici