Comemorarea masacrului de la Fântâna Albă: "Oamenii au vrut să trăiască liber şi pentru libertatea asta şi-au jertfit şi viaţa"

Sute oameni s-au strâns duminică la Fântâna Albă, în Ucraina, pentru a-i comemora pe cei circa 3000 de români ucişi în 1941 în timp ce încercau să treacă în patria mamă, după ce nordul Bucovinei fusese luat de URSS.

La comemorarea organizată chiar la locul masacrului, au luat parte localnici, elevi din Ucraina şi România, istorici, politicieni supravieţuitori ai tragediei şi urmaşi ai lor care, cu lacrimi în ochi, au adus un omagiu victimelor acestei tragedii rămase ca o rană sângerândă în inimile lor.

"Aici, în pădure, sunt mulţi morţi, mulţi morţi. Nu se ştie nici locul mormintelor, că îi vânau ca pe animale. Oamenii aceştia au fost nişte eroi, care şi-au iubit ţara, neamul, pământul, credinţa. Auziseră că vin bolşevicii şi distrug biserici, că va fi teroare, că se deportează şi oamenii au vrut să trăiască liber şi pentru libertatea asta şi-au jertfit şi viaţa" a povestit, pentru Agerpres, Nicolae Tovarniţchi, al cărui bunic, Gheorghe Tovarniţchi, a fost împuşcat în 41 şi şi-a găsit sfârşitul în apele însângerate ale Siretului.

"Simt o durere extraordinară, îmi amintesc de tata care a fost arestat aici, pe acest drum, şi de necazurile prin care am trecut când am fost deportaţi în Kazahstan şi am fost salvaţi printr-o minune. Generaţia actuală trebuie să ştie adevărul despre tragedie şi trebuie să facă tot posibilul ca aşa ceva să nu se mai repete niciodată. Totul este în mâna lor, noi suntem pe calea plecării în eternitate", spune, la rândul său Ilie Popescu, doctor în filologie, al cărui tată a fost arestat la Fântâna Albă şi, ulterior, condamnat la moarte.

Pe lângă durerea stârnită de amintirea masacrului, oamenii au sufletele grele şi de mâhnirea că nici astăzi, la decenii după căderea URSS, nu sunt trataţi cum se cuvine, că autorităţile ucrainene vor să le închidă şcolile, că nu le plac obiceiurile lor, chiar dacă ei sunt cetăţeni loiali ai statului.

"Parcă suntem cetăţeni de mâna a doua, nu aşa cum ar trebui să fim. Mă arde inima când văd atâta nedreptate, parcă nu avem niciun viitor şi nicio speranţă pentru ziua de mâine", spune Nicolae Tovarniţchi.

Şi, parcă pentru a-i întări spusele despre modul în care sunt trataţi românii, printre cei prezenţi s-a răspândit vestea că deputatul român Constantin Codreanu, care trebuia să participe la eveniment, a primit interdicţie de a intra în Ucraina.

Codreanu a ajuns finalmente la locul masacrului însă abia spre finalul ceremonialului, cât să poată păstra un moment de reculegere. Deputatul le-a povestit celor prezenţi că a fost reţinut timp de cinci ore la vama Mămăliga, dintre Ucraina şi Republica Moldova, fără să i se dea explicaţii. I s-a permis în cele din urmă să treacă şi i s-a transmis că ar fi avut interdicţie de acces pe teritoriul Ucrainei ca cetăţean moldovean, dar că poate intra în ţară în calitate de cetăţean român. Potrivit lui Codreanu, totul a fost făcut intenţionat, pentru a-l împiedica să participe la comemorarea de la Fântâna Albă, căreia i-ar fi adus un plus de vizibilitate, relatează sursa citată.

La comemorare a luat parte şi deputatul Eugen Tomac, care şi-a reiterat dorinţa de a-l invita pe preşedintele României, Klaus Iohannis, să vină anul viitor la Fântâna Albă, rugându-l, totodată, pe colegul său din Rada Supremă ucraineană, Grigore Timiş, să îl invite pe preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko.

Masacrul de la Fântâna Albă

Pe 1 aprilie 1941 o coloană tăcută formată din femei, copii, bărbaţi se îndrepta către frontiera cu România. Oamenii aflaseră, de la agitatori ai serviciilor speciale sovietice care au cutreierat satele pe Valea Siretului timp de câteva săptămâni, că "se va deschide graniţa pe 1 aprilie" aşa că s-au pus la drum, cu mic cu mare, dornici să ajungă în ţara mamă, să-şi reîntregească familiile şi să tăiască vorbindu-şi limba maternă, departe de teroarea sovietică. Sperau să poată trece în linişte din teritoriul ocupat înapoi spre casă. N-a fost să fie aşa. La doar câţiva kilometri de frontieră, au fost seceraţi cu rafale de mitraliere de grănicerii ruşi.

Cei care n-au murit ucişi de gloanţe au avut un sfârşit chiar mai crunt: urmăriţi de cavalerişti, au fost spintecaţi cu săbiile, legaţi de cozile cailor şi târâţi în chinuri până la gropile comune săpate, pare-se, din timp, căci masacrul ar fi fost, potrivit cercetătorilor, orchestrat de ruşi.

În acea zi a morţii, apa Siretului s-a înroşit de sânge, numărul trupurilor aruncate în gropile comune era foarte mare, iar pământul se cutremura căci o parte dintre cei aruncaţi sub pământ erau încă vii, povestesc martorii vremii.

"Nu putem vorbi de o cifră exactă, dar au fost foarte multe victime, îngropate în mai multe gropi comune. Unii oameni au fost îngropaţi de vii şi s-a turnat peste ei var nestins, pentru a le provoca dureri şi mai mari", declara recent cercetătorul Serghei Hakman.

Ca o reparaţie tardivă, necesară dar nu suficientă, începând din 2011, ziua de 1 aprilie a fost declarată "Ziua Naţională de Cinstire a Memoriei Românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie".