Coada pisicilor ne vorbeşte despre ele

Î: Sunt pe cale să adopt o pisică, prima mea pisică. Vreau să înţeleg ce încearcă să-mi spună noua mea pisică prin intermediul mieunatului şi al limbajului corpului. Vă rog să mă lămuriţi.

R: Felicitări pentru adoptarea unui nou membru al familiei şi pentru că doriţi să învăţaţi cum să comunicaţi cu pisicuţa dumneavoastră. Vocalizările feline, limbajul corpului, comunicarea prin miros, semnalele vizuale şi comunicarea tactilă sunt fascinante.

Vocalizările variază de la mieunatul pe care pisicile îl folosesc pentru a saluta prietenii felini şi umani, până la tors. În plus, pisicile miaună în zeci de moduri, iar fiecare mieunat are o semnificaţie distinctă.

De obicei, şuieratul şi scuipatul indică faptul că o pisică se simte ameninţată sau în defensivă, în timp ce mârâitul şi scuipatul semnalează începutul unui atac.

Limbajul corporal, cea mai importantă metodă de comunicare pentru pisici, implică faţa, ochii, urechile, coada şi poziţia corpului. Atunci când o pisică salută un prieten, corpul se relaxează, părul stă întins, iar coada se ridică şi adesea tremură.

Atunci când pisicile vor să pară suficient de mari pentru a speria un inamic, blana de pe corp şi de pe coadă li se ridică, spatele se arcuieşte, iar coada stă dreaptă. În schimb, atunci când pisicile sunt temătoare şi vor să pară discrete, se ghemuiesc şi lasă coada jos.

Atunci când pisicile sunt mulţumite şi relaxate, coada se balansează uşor. Când sunt enervate, aceasta se zbate nervos.

Urechile pisicilor comunică şi ele sentimente. Urechile erecte arată că pisica este în alertă, în timp ce urechile turtite pe spate, lipite de cap, semnalează teamă sau ostilitate.

Pisicile lasă mirosuri produse de glande la colţurile gurii, pe obraji, pe părţile laterale ale frunţii, pe pernuţele picioarelor şi de-a lungul cozii. O modalitate obişnuită de a lăsa un semnal olfactiv este de a se lovi cu capul. Atunci când pisicile zgârie o suprafaţă verticală, îşi lasă mirosul şi un semnal vizual sub forma tapiţeriei dvs. zdrenţuite.

Comunicarea tactilă are loc atunci când pisicile se freacă sau se mângâie de alţi membri ai grupului, inclusiv de oameni.

Sper că această privire asupra comunicării felinelor vă va ajuta să vă îmbunătăţiţi legătura cu noua dumneavoastră pisică.

Î: Sunt îngrijorat de faptul că un adolescent fără adăpost însoţit de câinele său locuieşte pe strada din apropierea biroului meu. Mă gândesc să mă ofer să adopt câinele pentru a-i facilita adolescentului accesul la un adăpost şi să-şi găsească de lucru. Are sens acest lucru?

R: Este foarte drăguţ din partea dumneavoastră că vreţi să îl ajutaţi pe acest adolescent, dar câinele ar putea să îi fie mai de folos decât credeţi.

În Statele Unite, între 10 şi 15 la sută dintre persoanele fără adăpost au animale de companie. Cercetările efectuate în SUA, Canada, Marea Britanie şi în alte ţări au arătat că tinerii fără adăpost beneficiază de pe urma faptului că au un animal de companie, iar sănătatea şi bunăstarea animalului nu sunt compromise.

De exemplu, un studiu din 2016 a urmărit 189 de tineri fără adăpost de pe stradă, 89 cu animale de companie şi 100 fără animale. Cercetătorii au constatat că tinerii fără adăpost care deţineau animale de companie, aveau de trei ori mai puţine şanse de a fi deprimaţi decât omologii lor fără animale de companie.

De asemenea, adolescenţii fără adăpost cu animale de companie erau mai puţin predispuşi să se implice în comportamente riscante care ar putea duce la arestarea lor, cum ar fi consumul de alcool sau de droguri ilegale. În plus, aceştia se confesau mai des medicilor veterinari şi altor profesionişti cu privire la provocările cu care se confruntă.

Aceste provocări includ abuzul fizic, abuzul de droguri şi alte traume acasă, uneori legate de identitatea de gen sau de preferinţele sexuale ale adolescentului. Animalul de companie al adolescentului nu judecă şi poate oferi singura iubire necondiţionată pe care adolescentul a cunoscut-o vreodată.

Cercetătorii au concluzionat că agenţiile de servicii sociale trebuie să găsească modalităţi de a le permite persoanelor fără adăpost să îşi păstreze animalele de companie. Aşadar, s-ar putea să vă gândiţi din nou cum să îl ajutaţi pe acest adolescent şi pe companionul său canin.