Coabitarea sau jocul de-a şoarecele şi pisica

În luna decembrie a anului trecut, preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta s-au angajat să-şi vorbească respectuos, să nu atace instituţiile statului şi să nu mai povestească din discuţiile secrete, conform Acordului de colaborare semnat de cei doi şi dat publicităţii de premier.

"În condiţiile situaţiei de coabitare din România între Preşedintele ales, Traian Băsescu, şi primul-ministru, domnul Victor Ponta, se convine următorul acord pentru a crea mecanismul funcţional al coabitării şi a asigura guvernanţa eficientă a ţării. Acordul de colaborare instituţională este destinat păstrării stabilităţii ţării şi asigurării unui climat funcţional, bunei guvernări şi redobândirii încrederii pieţelor internaţionale, prin armonizarea poziţiilor comune în cadrul puterii executive, cu respectarea atribuţiilor constituţionale ale Preşedintelui şi Guvernului României" scria în preambulul acordului.

Fiind o democraţie originală, România trebuie să facă legi peste legi şi acorduri peste acorduri în speranţa că astfel cele două puteri ale Executivului se pot respecta. Greu de crezut, însă, că legile îi pot guverna pe Ponta şi Băsescu. Ei nu s-au înţeles niciodată, asta nu este un secret pentru nimeni. Insă, din primul moment în care Victor Ponta a fost investit la conducerea Guvernului pe scena politică românească, am asistat constant la atacuri mai dure sau mai voalate între acesta şi Traian Băsescu. Diplomaţia, sau un simulacru al ei, nu a fost niciodată aplicată în relaţia dintre cei doi, aşa că s-a trecut la scrierea de acorduri.

La punctul 5 al Codului de conduită generală, Acordul prevede că părţile vor îmbrăţişa reguli minimale de adresare respectuoasă, cu referire directă la funcţia partenerului şi la adresarea la plural.

"Ele (părţile - n.r.) se vor abţine în a încuraja abordări diferite la nivelul structurilor pe care le reprezintă şi vor sancţiona excesele şi ieşirile publice ale colegilor de partid sau angajaţilor care exced această regulă de comportament, bun simţ, decenţă şi politeţe. Părţile se angajează, de asemenea, să evite expresiile dure, atacurile de orice fel. Ele se vor abţine de la expunerea publică a temelor nediscutate şi vor conveni termene concrete, asumându-şi celeritatea în discutarea temelor solicitate de o parte sau alta şi de formulare a unor răspunsuri şi poziţii. La expirarea termenelor limită convenite, abordarea publică a acestor teme şi lansarea lor în dezbatere este o opţiune deschisă".

Iritat că presa era mai interesată de acordul lui cu Traian Băsescu decât de componenţa guvernului Ponta 2, pe care tocmai o anunţase, Ponta a declarat că acordul pe care l-a semnat cu preşedintele Traian Băsescu conţine o frază în care se arată că cei doi vor folosi persoana a doua plural şi nu vor utiliza epitete sau comparaţii din regnul animal în relaţia dintre ei.

Nu putem decât să ne întrebăm cum or fi primit cancelariile străine aceste comparaţii...

Dar, după ce tot românul avea temei să spere că rufele murdare nu vor mai fi spălate in public, iar şeful statului a înmânat "documentul coabitării" mai multor lideri europeni, în cursul reuniunii Consiliului European din decembrie, încet-incet, lucrurile au început să-şi revină la "normalul" dintre Ponta şi Băsescu.

Rezultatele abţinerii de la "abordări diferite la nivelul structurilor pe care le reprezintă" conform acordului mai sus menţionat al celor doi lideri politici sunt deplorabile iar cele două puteri ale executivului se luptă acum la scenă deschisă.

La acest moment, "merele discordiei" jocului politic - pentru că nu putem vorbi doar de un măr al discordiei - dintre preşedinte şi premier par să aibă cateva teme centrale. Pe primul loc, conform numărului şi intensităţii discuţiilor, se situează CFR Marfă şi frauda din spatele privatizării acesteia. Locul doi îi revine descalificării lui Ponta ca premier şi a felului în care el a înţeles să conducă Guvernul, iar locul trei este luat de potenţialii succesori ai lui Băsescu la preşedinţie. Potenţialul subiect pe marginea extremismului ungar a fost lăsat deoparte după gafa de proporţii pe care a făcut-o unul din liderii USL, Crin Antonescu, încurcând borcanele, pardon locaţia de unde Băsescu făcuse declaraţiile.

După ce, în săptămânile de dinaintea concediilor, subiectul CFR Marfă umplea zilnic paginile ziarelor, iată că la sfârşitul saptămânii trecute, Ponta revine la tema potenţialilor succesori ai lui Băsescu afirmând că la “Cotroceni este o echipă de campanie pentru doamna Udrea la prezidenţiale”.

Începând de vineri, Ponta atacă dur, sugerând că Palatul Cotroceni trebuie văzut acum doar ca o echipă care face campanie pentru Elena Udrea. ''Cotroceni nu mai există ca preşedinţie.. Le urez succes'', spunea Ponta.

Potrivit premierului, Elena Udrea va candida la prezidenţiale ''din partea partidului lui Băsescu'' şi va fi susţinută de Vasile Blaga şi Gheorghe Flutur. ''Îmi doresc foarte mult să candideze (...) Va candida din partea partidului lui Băsescu, nu ştiu care va fi acela. În mod sigur Blaga şi Flutur o vor sprijini. Fac pariu cu dumneavoastră aici (...) Cu Blaga şi Flutur în staff-ul electoral."

Dar, întorcându-ne la coabitare... A ajutat cu ceva acest Acord? Nu! Legile sau acordurile nu pot guverna inimile oamenilor, decenţa şi respectul trebuie să vină din inimă.

Despre prezidenţiale a vorbit, nu demult, si preşedintele Băsescu, şi, potrivit acestuia, Monica Macovei, Emil Boc şi Mihai-Răzvan Ungureanu ar fi cei mai buni succesori în funcţia de şef al statului. Dintre femeile-politician cea mai potrivită pentru funcţia de preşedinte al României ar fi Monica Macovei, e de părere Băsescu, Udrea având încă nevoie să acumuleze experienţă în politică.

"În acest moment, Monica Macovei este candidatul, dacă discutăm despre femei. Cred că e profilată pentru funcţia de preşedinte şi prin vârstă şi prin abordările extrem de pragmatice când vine vorba despre stat, despre funcţionarea justiţiei. Dar asta dacă rămânem strict în zona femeilor, pentru că altfel ar exista şi destui bărbaţi care s-ar califica pentru cursa prezidenţială şi mă refer în primul rând la Emil Boc sau la Mihai-Răzvan Ungureanu", a declarat Traian Băsescu.

Dar lasând la o parte discrepanţele dintre cei doi oameni politici, cumva, nici unul dintre cei doi nu reuşeşte să convingă, se pare. Astfel, unii analişti erau de de părere că liderul PNL, Crin Antonescu nu mai are în acest moment şanse să candideze la preşedinţie din partea USL-ului, însă ar putea fi candidatul unei noi alianţe de dreapta. Mai mult, unul dintre susţinătorii săi ar putea fi chiar Traian Băsescu, al cărui scop de căpătâi este împiedicarea unui candidat din partea PSD-ului să-i ia locul la Cotroceni.

Greu de spus dacă Băsescu îl va sprijini sau nu pe Antonescu, cert este ca mai sus menţionata gafă a lui Antonescu - care sugerează că ori nu-şi face prea bine lecţiile cand vine vorba de ieşiri publice pentru a câştiga capital politic pe seama adversarilor politici, ori că insultă inteligenţa audienţei, ori că staff-ul lui Antonescu a fost ales după chipul şi asemănarea domnului Antonescu şi... doarme la locul de muncă - s-ar putea să-i fi tăiat şansele lui Crin la preşedinţie, atât din partea lui USL cât şi a oricui.

Ponta ştie şi el asta şi s-ar putea să asistăm la un divorţ în USL iar PSD-ul să încerce să-şi împingă în faţă propriul candidat (care, sincer, este greu de anticipat avand în vedere numărul puşcăriabililor cu care colaborează USL).

Aşa că pentru moment, amândouă părţile se limitează cu a arunca cu pietre unul în celălalt... furtunos.

Fără să vreau, mă duc cu gândul la Caragiale când prin vocea lui Rică Venturiano în "O noapte furtunoasă" spunea: "Domnule, Dumnezeul nostru este poporul: box populi, box dei! Noi n-avem altă credinţă, altă speranţă, decât poporul. Noi n-avem altă politică decât suveranitatea poporului; de aceea în lupta noastră politică, am spus-o şi o mai spunem şi o repetăm necontenit tuturor cetăţenilor: "Ori toţi să muriţi, ori toţi să scăpăm!"

Însă, pe vremea lui Caragiale, mai exista o decenţă... Dacă în mod normal politica nu-şi arată vreodată adevăratele intenţii, însă măcar la nivel de teorie se menţine linia "vox populi, vox dei", acum, constatăm că politicienii şi-au aruncat mănuşile, fiecare este selectiv cu ce vrea să audă şi deci nimeni nu mai inţelege "the big picture" şi că... diplomaţia sau transparenţa nu se regăsesc in politica românească.

Glumind, speranţa stă tot in Crin Antonescu (sic!). Dacă mai încurcă borcanele şi despre celelalte mere ale discordiei, s-ar putea chiar să avem surpriza unei coabitări neaşteptat de armonioase, din care toată lumea ar avea de câştigat. Căci din pricina uniunii cu Crin, premierul ar fi forţat să parcheze subiectele jenante.

Dar, întorcându-ne la coabitare... A ajutat cu ceva acest Acord? Nu! Legile sau acordurile nu pot guverna inimile oamenilor, decenţa şi respectul trebuie să vină din inimă.