Clasa politică italiană întinereşte, dar nu este suficient pentru a declara că aduce noutate

Valul de 'noutate' care se răspândeşte în politica italiană rupe în sfârşit caracterul distinctiv cel mai evident al sistemului democratic din Italia comparativ cu cele din alte ţări: o gerontocraţie obstinată şi persistentă, care a sufocat întreaga societate - comentează un editorial publicat de La Stampa.

Acest obicei nu se limitează la ocuparea permanentă a fotoliilor puterii politice, ci se extinde la aproape toate poziţiile de top din clasa conducătoare italiană.

În pofida criticilor ce pot fi aduse comportamentului parlamentarilor din ''Mişcarea 5 stele'' (M5S) şi mai ales liderului acesteia, Beppe Grillo, trebuie să se recunoască faptul că iruperea lor pe scena politică italiană a dat, cel puţin în această privinţă, un impuls important şi contagios.

În acest climat de reînnoire, coincidenţa temporală a sosirii la Vatican a Papei Francisc pare să contribuie la întărirea acestei tendinţe, care surprinde necesitatea unei mai mari deschideri şi mai mari sensibilităţi pentru schimbări majore care, în ultimii ani au marcat lumea şi stilul de viaţă. Cu precizarea, însă, că aportul noilor generaţii la conducerea societăţii italiene trebuie să devină determinant pentru a profita rapid de oportunităţile cele mai promiţătoare pentru dezvoltarea viitoare.

Alături de beneficiile incontestabile ale tendinţei, se pot ascunde şi capcane care, cu trecerea timpului, pot duce la o dezamăgire contraproductivă. De aceea se impun unele distincţii cu privire la eticheta de ''nou''.

Cel mai mare pericol este acela al unei consecinţe paradoxale a acestei mode tinereşti şi anume de a perpetua, schimbând direcţia, un sistem de privilegii bazat pe acelaşi criteriu ce se încearcă a fi combătut: vârsta din buletin. Ar fi păcat dacă rezultatul acestei revoluţii generaţionale ar consta într-un simplu transfer în favoarea claselor mai tinere, al barierei de excludere, care, până în prezent, le-a dezavantajat atât de mult. Ar fi păcat şi dacă experienţa, în numele căreia s-au autorizat ocupaţii de putere care nu se justifică altfel, va deveni acum o licenţă în numele căreia se fac alegeri la fel de nejustificate. Deoarece trebuie amintit că meritul, profesionalismul şi competenţa nu pot fi subordonate unor considerente ce ţin pur şi simplu de starea civilă.

Exemplele din aceste zile sunt, în acest sens, contradictorii. Numirile la preşedinţiile Camerelor Parlamentului (o deputată din cadrul Partidului Democrat, PD, de stânga, Laura Boldrini, la preşedintia Camerei Deputaţilor; Piero Grasso, PD, la preşedinţia Senatului, n.red) au premiat, dincolo de tendinţele lor ideologice, două nume cu siguranţă 'noi' în politică, dar persoane care, în societatea civilă, s-au distins printr-un angajament recunoscut de seriozitate şi profesionalism. Discriminanta 'noutate' în aceste două cazuri nu a avut ca punct de referinţă vârsta, ci meritul.

În alte ocazii, însă, lipsa de experienţă nu pare să ajute ajuta la eficienţa în îndeplinirea sarcinii. Aceasta este soarta multor membri ai M5S, care l-au obligat pe însuşi liderul lor, Grillo, să recunoască pericolul. Atât de grav, încât a impus figurile inedite şi puţin îngrijorătoare a doi 'comisari'' care să controleze comportamentele ce ar putea cădea pradă uşoară experţilor în capcane parlamentare.

Şi alegerea liderilor grupurilor parlamentare a avut rezultate discutabile. O astfel de funcţie necesită o cunoaştere foarte amănunţită a normelor şi uzanţelor din Camere. Dar studiul legilor şi reglementărilor nu este de ajuns, dacă nu este însoţit de ani lungi de frecventare parlamentară, care pot construi un bagaj de experienţă ce permite să înfrunţi orice procedură sau politică neaşteptată. Autoritatea dobândită în arena multor bătălii parlamentare este cea care permite impunerea disciplinei membrilor grupului parlamentar condus şi câştigarea respectului atât al adversarilor cu care te confrunţi din alte părţi ale aulei, cât şi al preşedintelui legislativului.

Acesta este motivul pentru care se poate saluta cu simpatie vârsta tânără a noului lider al grupului PD, Roberto Speranza, un politician care va conduce un grup de parlamentari foarte compozit în orientările politice şi culturale şi cu exponenţi care au în spate o cursă lungă în toate meandrele vieţii complexe de la Palatul Montecitorio (Camera Deputaţilor).

Insistând pe comparaţia cu ceea ce se întâmplă la Vatican, s-ar putea evalua adevărata semnificaţie a ''noului'' pe care un om de aproape 78 ani îl aduce în obiceiurile vechi de secole ale celei mai vechi ''monarhii'' din lume.