Ciclism-Giro: Taylor Phinney, primul tricou roz, un rutier cu ADN ciclist

În fruntea Turului ciclist al Italiei după primele 3 zile, petrecute pe meleagurile surprinzător de primitoare, însorite, ale Danemarcei, tânărul american Taylor Phinney îşi afirmă talentul, care anunţă un viitor mare alergător de clasice, în genul elveţianului Fabian Cancellara, chiar dacă a etalat şi câteva stângăcii, proprii vârstei: accident mecanic în ultimii 10 km ai etapei a 2-a (i-a sărit lanţul, ceea ce ar putea însemna şi carenţe de ordin tehnic), căzătură zdravănă în etapa a 3-a, în ultimele sute de metri.

Revenind, comparaţia cu elveţianul datează încă de la debutul profesionist, când promisiunea americană, aproape de a cuceri titlul mondial de tineret la contratimp, a decis să se ducă la echipa BMC. "Proiectul nostru comun este de a face joc egal cu Cancellara sau Boonen, poate chiar mai mult", afirma, atunci, la sfârşitul anului 2010, John Lelangue, responsabilul grupului american.

Un an şi jumătate mai târziu, Phinney a început să justifice paralela pe şosele Giro, prin forţa sa devastatoare în final, sâmbătă, la contratimpul de la Herning, prin revenirea magistrală în pluton, a doua zi, după păţania cu lanţul.

Modest, în pofida posturii în care se află ("Talentul nu este suficient", a recunoscut el), acest fiu de medaliaţi olimpici, la JO din 1984, beneficiază de un capital fizic impresionant, atât prin gabarit (1,93 m, 82 kg), cât şi printr-un potenţial atletic ieşit din comun, atestat de performanţele pe pistă (2 titluri mondiale la urmărire şi performanţe de timp de înalt nivel pe 1 km şi pe 4 km).

Spre deosebire de Lance Amstrong, referinţa ciclismului american, Phinney are, totodată, în avantajul său faptul că dispune de un veritabil ADN ciclist. Mama sa, Connie Carpenter, fostă patinatoare de viteză devenită campioană olimpică pe şosea în 1984, exercită asupra o protecţie vigilentă. Tatăl său, Davis, cel mai mare colecţionar de victorii în cursele din SUA, chiar peste Armstrong, are, de asemenea, un bronz olimpic, la aceeaşi ediţie de la Los Angeles. În plus, Taylor are şi o experienţă europeană, trăind o perioadă la Marostica, la poalele Dolomiţilor, unde părinţii săi au servit de ghizi cicloturiştilor americani.

Deocamdată, la Verona, unde plutonul Giro-95 petrece prima zi de pauză, Phinney îşi pansează rănile şi îşi tratează glezna dreaptă lovită în căzătura de la sprintul din Horsens. Este diminuat puţin, dar speră să-şi apere tricoul roz în contratimpul pe echipe de miercuri, de la Verona (33,2 km), probă în care favorite sunt, totuşi, GreenEdge şi, mai ales, Garmin.

În rest, în primele 3 zile ale actualului Giro, din care au fost parcurs sub 10 la sută din kilometraj (concret, 304,7 km din 3.503,9 km), campionul mondial Mark Cavendish şi-a adjudecat etapa a 2-a, ajungând la 10 succese de etapă în Giro, dar a ratat-o sprintul dintr-a treia, căzând cu 150 m înainte de linia magică, situaţie de care a profitat australianul Matt Goss.

De miercuri, Turul Italiei evoluează acasă, clasamentul general prezentându-se astfel, în partea superioară:

1. Taylor Phinney (SUA/BMC) 9h24: 31.

2. Geraint Thomas (Marea Britanie/SKY) la 0: 09.

3. Alex Rasmussen (Danemarca/GRM) 0: 13.

4. Manuele Boaro (Italia/SAX) 0: 15.

5. Ramunas Navardauskas (Lituania/GRM) 0: 18.

6. Gustav Erik Larsson (Suedia/VAC) 0: 22.

7. Brett Lancaster (Australia/GEC) 0: 23.

8. Matt Goss (Australia/GEC) 0: 23.

9. Marco Pinotti (Italia/BMC) 0: 24.

10. Jesse Sergent (Noua Zeelandă/RSH) 0: 26.