Chişinăul îşi comemorează victimele. Maraton de 7 aprilie în cinstea tinerilor suprimaţi de autorităţi

Dosarul „7 aprilie 2009” privind protestele tinerilor din Piaţa Marii Adunări Naţionale - numite şi revoluţia tinerilor -, care au fost deturnate nu este finalizat. Autorităţile de la Chişinău au decis să taie în 2009 speranţele pentru un trai mai bun în Moldova prin torturi, arestări şi condamnări.

La 7 ani de la cele mai ample acţiuni de tortură în masă din Moldova, participanţii la eveniment au purtat o Torţă Antitortură, cu care au mers la toate instituţiile responsabile de condamnare a torţionarilor. Pe tot parcursul traseului, ONG-urile au condamnat delăsarea autorităţilor incapabile să gestioneze corect din punct de vedere juridic un dosar de tortură.

Maratonul a început la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), unde a fost aprinsă torţa Antitortură, după care a urmat Secţia de Combatere a Torturii a Procuraturii Generale, continuând la Ministerul Afacerilor Interne, la Guvernul RM, şi în final la Parlament.

Instituţiile în faţa cărora s-au oprit participanţii la maraton ar fi trebuit să monitorizeze şi să aplice pedepse judecătorilor, poliţiştilor şi tuturor celor care se fac vinovaţi de momentele de groază prin care au trecut foarte mulţi tineri torturaţi, judecaţi şi condamnaţi direct în comisariate, lucru care nu s-a întâmplat.

Membrii AI Moldova, Igor Stoica a declarat pentru Epoch Times că punctul de pornire a evenimentului a fost CSM deoarece „este singura instituţie responsabilă de sancţionarea judecătorilor, în special a celor care au comis ilegalităţi în aprilie 2009 când în comisariate, contrar codului de procedură penală, veneau şi judecau câte 20, 50, 70 de persoane. Îi condamnau, îi reţineau, ceea ce era o flagrantă încălcare a legislaţiei şi practic niciun judecător nu a fost sancţionat de către această instituţie”.

„Eram membru al Consiliului Naţional de prevenire a Torturii în perioada respectivă şi am avut ocazia să vizitez locurile unde au fost reţinuţii tinerii în aşa numitul coridor al morţii şi am văzut cum stăteau închise chiar şi fetele”, a mărturisit directorul Centrului Naţional al Romilor, Nicolae Rădiţă.

Notabil este faptul că la maraton a participat şi liderul Partidului Acţiune şi Solidaritate (PAS), Maia Sandu, care a declarat că actele de tortură care au urmat protestului au fost nejustificate.

„Tocmai pentru că au trecut 7 ani şi nu am ajuns să înţelegem cine se face vinovat. Protestul a fost un lucru pe care toţi ni l-am dorit şi a fost justificat, dar au fost şi violenţe după care au urmat acte de tortură regizate şi îndeplinite de organele de drept, iar după 7 ani, nimeni nu este sancţionat. Dimpotrivă, anumite persoane care în acel moment lucrau în organele de drept, astăzi sunt în fruntea acestor organe de drept, mă refer aici la ministrul de interne, judecători, procurori”, a menţionat Maia Sandu.

Dumitru Alaiba, tânărul care a dus şi torţa Antitortură a dorit să transmită autorităţilor moldovene că tragicele evenimente de la 7 aprilie nu au fost date uitării acum şi nici peste alţi 7 ani.

„7 ani sunt suficienţi pentru a vedea că cei care ne conduc nu vor o rezolvare a acestui dosar. Noi vrem ca oamenii care au executat atunci ordine să fie, nu promovaţi cum se întâmplă acum, ci pedepsiţi. Atunci ei au băgat frica în tot oraşul, dacă nu chiar în toată ţara. O frică mai mare ca în săptămânile de după 7 aprilie nu-mi amintesc. Nimeni nu ieşea în stradă unde erau mai mulţi securişti decât oameni. Acum noi nu trebuie să le permitem să bage frica în noi încă o dată”, a precizat tânărul.

7 aprilie 2009 a rămas în memoria moldovenilor ca cea mai amplă acţiune de protest supranumită şi Revolta de la Chişinău. Miile de tineri nemulţumiţi de conducerea comunistă care intenţiona să ajungă a treia oară la guvernare, au ieşit în stradă cerând contestarea alegerilor parlamentare, fapt pentru care cei mai mulţi dintre ei au fost închişi.