China urmareste sa isi intensifice prezenta si influenta in zona arctica (presa)

China a fost activa in explorarea Antarcticii si in cercetare stiintifica incepand cu 1984, dar numai recent si-a declarat intentia de a deveni un jucator activ in problemele arctice. Pe masura ce Beijing-ul pune in aplicare o schimbare neobisnuit de ambitioasa in legatura cu polii, obiectivele si motivatiile sale sunt cercetate atent, descrie un raport VOA.

Mediul curat din Antarctica este in prezent protejat prin Protocolul de la Madrid, un pact din 1991 negociat de prim-ministrul australian de atunci, Bob Hawke, si omologul sau francez.

Acordul de pionierat international interzice exploatarea resurselor naturale din regiunea polara sudica, inclusiv carbune, metale si campurile de petrol, la fel de mari ca ale Arabiei Saudite.

Marcand aniversarea protocolului de 20 de ani, fostul prim-ministru Hawke a declarat ca spera ca termenii acestuia sa fie pastrati dincolo de expirarea acordului, in 2048.

"Este foarte important, fundamental, pentru ca Antarctica ramane singurul mediu din lume unde cercetarea stiintifica poate avea loc neingradita de catre orice forma de poluare", a spus Hawke.

Dar, in aceasta era de nesiguranta energetica si tehnologii imbunatatite de extractie, moratoriul privind exploatarea resurselor naturale ale Antarcticii pare tot greu pus la incercare.

Anne-Marie Brady, politolog la Christchurch University, Noua Zeelanda, este pesimista ca interdictia privind exploatarea minerale din Antarctica va supravietui dincolo de 2048.

"Economia mondiala este foarte dominata de nevoia de petrol. Cu exceptia cazului in care va avea loc o schimbare majora in modul in care oamenii isi traiesc vietile, in special in tarile in curs de dezvoltare, cred ca vom continua in incercarea noastra de a gasi noi locatii pentru a exploata petrol", a spus Brady.

De asemenea, se crede ca mai multe natiuni s-au angajat in studii de fezabilitate asupra extractiei de petrol in Antarctica. Preocuparile cu privire la intentiile Chinei au crescut anul trecut, cand ministrul chinez al terenurilor si resurselor, Xu Shaoshi, a vizitat baza chineza din Antarctica, Zhongshan.

Rebecca Lee de la Muzeul Polar din Hong Kong, sustine ca interesele polare ale Chinei sunt mai mult pentru prestigiul national si cercetare stiintifica, decat pentru castig teritorial sau bogatii minerale.

Dar, in timp ce China pare multumita de pastrarea status quo-ul in Antarctica, ea a inregistrat numai succese mixte in linistirea scepticilor cu privire la planurile sale in zona arctica.

Efortul Beijing-ului de a obtine statutul de observator permanent in Consiliul Arctic - un forum de reglementare constituit din cele opt state arctice, inclusiv Statele Unite ale Americii, Canada, Rusia si tarile scandinave - a fost respins de doua ori.

Anne-Marie Brady spune ca Beijing-ul semnalizeaza ca are interese legitime in regiunea Polului Nord. Ea considera ca acest lucru reprezinta o indepartare de la o abordare de obicei non-conflictuala a Chinei in relatiile internationale.

"In regiunea arctica, ei doresc sa aiba un rol de conducere in luarea deciziilor viitoare. Si, aceasta este de fapt o mare schimbare in politica externa chineza. Prin aceasta, ei se amesteca efectiv in situatia de acolo", a adaugat Brady.

Interesul Chinei in regiunea nordica polara deriva partial din modificarile pe care incalzirea globala le-ar putea avea asupra rutelor maritime din nord. Pe masura ce gheata arctica se topeste, benzile maritime din pasajele Nord-Vest si Nord-Est, anterior nefiind navigabile, ar putea fi eliberate in termen de un deceniu.

Posibilitatea navigarii acestor noi rute, controlate de Canada, Rusia si SUA, este atat o problema economica cat si de securitate pentru China.

Flota sa comerciala maritima, care livreaza exporturi din Shanghai si Hong Kong pe pietele din Europa si America de Nord, ar putea reduce 6.500 km din cursul sau obisnuit, realizat prin Canalul Suez. Golful Aden, plin de pirati, ar putea fi de asemenea evitat.

Cheng Baozhi, un cercetator asistent la Institutul pentru Studii Internationale din Shanghai, sustine ca statele non-arctice nu pot fi utilizatori ai rutelor maritime arctice fara a avea un rol in procesele decizionale din regiune.

"Cooperarea este tendinta. [Dar] nu putem spune ca un conflict militar este imposibil. Desi nu au nici o legatura directa teritoriala, zona arctica are [un] impact asupra dezvoltarii sociale si economice [a] statelor din emisfera nordica: China, Japonia, Coreea", a spus Cheng.

Topirea ghetii ridica preocupari ca interesele chineze sunt acelea de a investi si a extrage resurse naturale considerabile existente in zona arctica.

Relatiile Beijing-ului cu Norvegia subliniaza importanta pe care o acorda China achizitiilor strategice. Nemultumit ca Norvegia a acordat Premiul Nobel pentru Pace din 2010 lui Liu Xiaobo, Beijing-ul a inghetat legaturile politice si comerciale cu Oslo pentru un an.

Cu toate acestea, statul chinez s-a asigurat ca aceasta inghetare nu impiedica intreprinderile de stat sa investeasca in producatorul norvegian de energie pe baza de silicon si de panouri solare, Orkla.

In Islanda, magnatul din China si fostul ministru de propaganda, Huang Nubo, continua sa ingrijoreze localnicii cu oferta sa de a cumpara 300 kilometri patrati de teren agricol. El spune ca intentioneaza sa construiasca o statiune pe acea parcela de teren, care cuprinde putin sub jumatate din suprafata totala a tarii.

Birgir Armannsson, un membru al parlamentului din Islanda, arata ca, desi se bucura ca Reykjavik-ul are relatii bune cu China si nu exista motive sa se indoiasca de integritatea lui Huang, el este totusi o personalitate cunoscuta.

"In vremuri de criza [financiara] exista tot felul de pirati", a spus Armannsson. "Eu ma intreb, de ce este aceasta persoana atat de interesata sa cumpere o bucata mare de teren agricol care nu este asa de bun ... Exista posibilitati pentru hidroenergie, eventual energie geotermala, dar nu intelegem imaginea de ansamblu."

Eforturile Chinei de a-si extinde prezenta in Arctica au loc intr-un moment cand alte tari, inclusiv Statele Unite, se lupta pentru a finanta expeditii si infrastructuri costisitoare in mediul polar.

Ambele spargatoare de gheata polara din SUA au fost scoase din functiune de ceva timp, fortand cercetatorii sa inchirieze nave din alte tari pentru ca misiunea anuala sa aprovizioneze statia de cercetare McMurdo din Antarctica.

Intre timp, China intentioneaza sa isi sporeasca activitatile polare, fiind ajutata de un nou spargator de gheata in 2013. Nava sora a Dragonului de Zapada va acorda Beijing-ului capacitatea de a-si mentine permanent o nava in apele arctice.