O vitamină obişnuită ar putea reduce acumularea proteinelor asociate cu boala Alzheimer - studiu

Un nou studiu a stabilit o legătură între nivelurile de vitamina D la vârstă de mijloc şi aglomerările toxice de proteină tau care se acumulează în creierul persoanelor afectate de boala Alzheimer.

O analiză statistică a probelor de sânge şi a scanărilor cerebrale efectuate la 793 de adulţi a arătat că, cu cât nivelul de vitamina D din organismul unei persoane era mai ridicat la vârstă de mijloc, cu atât cantitatea de aglomerări de proteină tau pe care aceasta tindea să o prezinte câţiva ani mai târziu era mai mică.

Descoperirea provine de la o echipă internaţională de cercetători şi, deşi nu dovedeşte o relaţie directă de cauzalitate, sugerează o asociere care merită analizată.

„Aceste rezultate sugerează că nivelurile mai ridicate de vitamina D la vârstă de mijloc pot oferi protecţie împotriva formării acestor depozite de tau în creier şi că nivelurile scăzute de vitamina D ar putea fi un factor de risc care ar putea fi modificat şi tratat pentru a reduce riscul de demenţă”, spune crcetătorul Martin David Mulligan, de la Universitatea din Galway, Irlanda.

„Desigur, aceste rezultate trebuie testate în continuare prin studii suplimentare.”

Nivelurile de vitamina D ale participanţilor la studiu au fost măsurate o singură dată, ca parte a unei evaluări iniţiale la vârstă de 39 de ani. Scanările cerebrale efectuate în medie 16 ani mai târziu au fost apoi utilizate pentru a evalua nivelurile de tau şi beta-amiloid, o altă proteină strâns legată de Alzheimer.

Studiul nu a analizat diagnosticele de demenţă – niciunul dintre aceşti participanţi nu avea boala Alzheimer la momentul imagisticii cerebrale – dar comportamentul anormal al proteinelor tau şi beta-amiloid a fost utilizat ca indicator al problemelor cerebrale de tip Alzheimer care ar putea fi în curs de dezvoltare.

Nici proteina tau, nici beta-amiloidul nu sunt distructive în mod natural; creierul are nevoie de ele pentru a rămâne sănătos. Atunci când aceste proteine încep să se comporte haotic şi să blocheze neuronii, apar leziunile asociate cu boala Alzheimer, deoarece celulele cerebrale se degradează şi comunicarea dintre ele este întreruptă.

Deşi studiul nu a găsit nicio legătură între vitamina D şi beta-amiloid, a devenit evidentă o legătură între vitamina D şi proteina tau. Acest lucru s-a aplicat atât creierului în ansamblu, cât şi unor regiuni cunoscute a fi afectate de boala Alzheimer în stadiile sale incipiente.

„Din câte ştim, nu au existat studii anterioare care să evalueze o asociere între vitamina D serică şi markerii de neuroimagistică ai demenţei preclinice”, scriu cercetătorii în articolul lor publicat.

„Suplimentarea cu doze mai mari de vitamina D şi/sau pe perioade mai lungi de timp la persoanele tinere, sănătoase din punct de vedere cognitiv, poate fi benefică, deoarece fereastra de oportunitate pentru modificarea bolii este mai mare. Totuşi, acest lucru va necesita testare formală în cadrul studiilor clinice.”

Cercetările anterioare au asociat vitamina D cu numeroase beneficii pentru sănătate şi protecţia împotriva demenţei, dar acum avem o legătură între aceasta şi o proteină asociată cu Alzheimer. Deşi încă nu este clar dacă aglomerările de tau sunt cauza principală a bolii sau doar un simptom al acesteia, ele rămân unul dintre primele semne că ceva nu este în regulă.

Cercetătorii fac referire la studii anterioare care au arătat că vitamina D poate regla sistemul imunitar din creier în sens pozitiv, în timp ce lipsa acesteia a fost asociată cu comportamentul anormal al proteinelor tau în creierul şoarecilor.

Ştim că o serie de factori diferiţi influenţează riscul de Alzheimer, de la proteine periculoase la genetica cu care ne-am născut. Este o imagine complexă, dar oamenii de ştiinţă înţeleg treptat detaliile sale mai fine din ce în ce mai mult.

Acest studiu sugerează că o parte din riscul de îmbolnăvire poate fi redus prin consumul unei cantităţi suficiente de vitamina D – aşa că poate merită să luaţi în considerare petrecerea mai mult timp la soare sau adăugarea mai mult a peştelui în dieta dumneavoastră.

Cu toate acestea, pentru a şti cu siguranţă, aportul de vitamina D va trebui monitorizat mai amănunţit pe parcursul a zeci de ani şi corelat cu diagnosticele de demenţă.

„Aceste rezultate sunt promiţătoare, deoarece sugerează o asociere între niveluri mai ridicate de vitamina D la începutul vârstei de mijloc şi o încărcătură mai mică de tau, în medie, 16 ani mai târziu”, spune Mulligan.

„Vârstă de mijloc este o perioadă în care modificarea factorilor de risc poate avea un impact mai mare.”

Cercetarea a fost publicată în Neurology Open Access