China: Şomajul începe să rânjească. Premierul propune o economie a comerţului ambulant

În timpul unui tur recent în care a inspectat sate din regiunea Ningxia, liderul chinez Xi Jinping a subliniat obiectivul său - ca ţara să devină „o societate moderat prosperă”. Acest slogan, cu un înţeles suficient de vag, a apărut prima oară la scurt timp după ce Xi Jinping a preluat puterea în 2012, având rol de obiectiv principal al politicii sale economice.

Xi Jinping a scris şi un articol în 31 mai în Qiushi, revista oficială a Partidului Comunist Chinez, potrivit căruia China avansează spre atingerea acestui obiectiv - în care susţinea că „400 de milioane de chinezi fac parte în prezent din clasa de mijloc”.

Standardul prin care definea clasa de mijloc era: un venit anual pe gospodărie de 100.000 - 500.000 de yuani (14.160 USD-70.810 USD).

Singura problema este că în China sunt foarte frecvente gospodăriile în care trăiesc sub un acoperiş trei sau chiar patru generaţii.

Pe de altă parte, premierul chinez Li Keqiang a evidenţiat recent că ţara sa trece printr-o criză a şomajului şi a sărăciei, care au fost agravate de pandemia virusului Wuhan.

Li Keqiang a spus în cadrul unei reuniuni a Congresului Naţional al Poporului în 28 mai, că 600 de milioane de chinezi câştigă doar 1.000 de yuani (140 USD) pe lună, ceea ce nu este suficient pentru a plăti chiria lunară la o garsonieră într-un oraş chinez de mărime mijlocie.

Apoi, Li Keqiang a promovat ideea creării unei „economii a comerţului stradal” pentru a atenua creşterea şomajului generată de pandemie.

La 1 iunie, premierul chinez a subliniat din nou în timpul unui seminar economic în oraşul Qingdao: „Provocările cu care se confruntă [China] sunt fără precedent”. Li Keqiang a afirmat, chiar, că sute de milioane de chinezi au nevoie de sprijin financiar.

Imediat după discursurile premierului, presa controlată de Partidul Comunist Chinez a început să promoveze campania de promovare a comerţului ambulant, dar după câteva zile a criticat vehement ideea.

De atunci, multe autorităţi locale orăşeneşti au luat decizii contradictorii privind permisiunea acordată vânzătorilor ambulanţi care să-şi comercializeze produse pe străzile oraşelor.

Observatorii au interpretat mesajele deschis contradictorii ale celor doi lideri comunişti ca pe o indicaţie a luptei pentru putere dintre fracţiunea politică a lui Xi Jinping şi cea a lui Li Keqiang.

„Faptul că Xi Jinping şi Li Keqiang se luptă între ei în public a îngreunat cu siguranţă poziţionarea oficialilor de rang inferior”, este de părere Tang Jingyuan, comentator de politică chineză aflat în SUA.

Înfrângerea devine publică

Frank Ţian Xie, profesor la Universitatea Aiken din Carolina de Sud, consideră că ieşirea publică a lui Li Keqiang este o mustrare directă la adresa liderului suprem al Partidului, Xi Jinping. "Arată că înalt oficialii Partidului Comunist Chinez au opinii diferite şi se luptă între ei", a afirmat Xie într-un interviu.

În spatele economiei vânzătorilor de stradă a lui Li Keqiang rânjeşte şomajul în masă

Comentatorul american Jiang Feng a declarat pe canalul său de YouTube că remarcile premierului chinez referitoare la cei 600 de milioane de oameni care trăiesc cu un venit lunar sub 1.000 de yuani sunt „o palmă dată lui Xi Jinping. Xi a spus că în China se va realiza o societate moderat prosperă în 2020", iar repetatele ocazii în care premierul chinez susţine contrariul este un afront direct la adresa liderului suprem.

Tang a analizat că, întrucât Li Keqiang este cel mai înalt oficial de Partid care supervizează politica economică, el ar fi dat vina pe Xi Jinping pentru problemele economice ale ţării.

Întrucât economia Chinei continuă să cadă, Tang este de părere că premierul chinez nu a avut de ales decât să admită public evidenţa că situaţia internă a Chinei este gravă.

„Evident, Li Keqiang nu vrea să-şi asume responsabilitatea de a minţi publicul. Acesta este motivul principal pentru care a anunţat existenţa unui număr atât de mare de oameni săraci în China”, a declarat Tang.

Economia chineză pe butuci

He Junjiao, un economist chinez din provincia Hunan, a declarat pentru secţia în limba chineză a Epoch Times că economia chineză se află într-o situaţie critică, iar soluţia lui Li Keqiang de a dezvolta comerţul stradal nu o poate salva.

„Dacă o ţară se bazează pe „economia comerţului stradal” pentru a sprijini traiul oamenilor, atunci suntem pe marginea falimentului… În spatele economiei vânzătorilor de stradă a lui Li Keqiang rânjeşte şomajul în masă”, a spus el. "Regimul chinez, disperat, solicită oamenilor să devină antreprenori pe stradă. (...) Altfel vor muri de foame, sau chiar se vor revolta dacă nu au ce mânca”, a spus el.

Universitatea Normală din Beijing a efectuat un sondaj recent care a aruncat mai multă lumină asupra veniturilor chinezilor. Revista chineză Caixin, cu sediul în Shanghai, a raportat pe 3 iunie că Universitatea a făcut un studiu cu 70.000 de oameni.

„Venitul lunar pentru un număr de 547 de milioane de chinezi, care reprezintă 39,1 la sută din populaţie, este mai mic de 1.000 de yuani. Venitul lunar a 52,5 milioane de chinezi este cuprins între 1.000 şi 1.090 de yuani (154 USD). Aceasta înseamnă că 42,85 la sută din populaţia chineză a câştigat mai puţin de 1.090 de yuani pe lună”, se arată în raport.

Dintre aceşti oameni, 5,46 milioane de chinezi nu au venituri; 216 milioane de chinezi câştigă mai puţin de 500 de yuani (70 USD) în fiecare lună; iar venitul lunar al altor 200 de milioane de chinezi este mai mic decât 800 de yuani (113 USD).

Preşedintele China Fuyao Glass, un producător multinaţional de parbrize, a spus cândva presei chineze că în China există sub 300 de milioane de oameni care îşi permit luxul să cumpere produse neesenţiale.

Potrivit ultimelor date publicate de Biroul Naţional de Statistică din China, venitul mediu disponibil a fost de 26.523 de yuani (3.753 USD) pentru anul 2019. Mass-media chineză a remarcat că din această sumă nu se pot asigura decât costurile de bază în China.