China în criză: Agresivitatea pe plan extern a politicii guvernului comunist creşte odată cu declinul economic intern

În acest moment, situaţia economică în declin a Chinei este bine documentată. Pagubele sunt prea mari pentru a fi acoperite cu propagandă, iar poporul chinez ştie acest lucru. Chiar şi cea de-a 75-a aniversare a Partidului Comunist Chinez a fost austeră. Factorii economici negativi s-au acumulat de mai mulţi ani.

China avea deja probleme în 2018 şi 2019 când administraţia Trump a impus unele tarife vamale ridicate pentru bunurile chinezeşti. Dar pandemia COVID-19 şi perioada extremă de trei ani de lockdown „zero-COVID” a Partidului Comunist Chinez au înrăutăţit mult recesiunea economică a Chinei.

China, pusă la grea încercare

Pe măsură ce ne apropiem de ultimul trimestru al anului 2024, Partidul Comunist Chinez este pus la încercare de condiţii economice interne fără precedent. Ca urmare, tulburările civile sunt cu 18% mai mari decât anul trecut. Încetinirea are multe faţete, desigur. Vom numi doar câteva dintre ele.

Un factor important este sectorul imobiliar, care reprezintă aproximativ 30% din PIB. Acesta continuă să se prăbuşească şi, la momentul redactării acestui articol, nu se întrevede nicio redresare. Preţurile şi vânzările de locuinţe continuă să scadă. Mai mult, consumatorii chinezi cumpără mai puţin, cheltuielile de consum reprezentând doar 38% din PIB. În schimb, această cifră este de 60-70% în ţările dezvoltate.

Lene şi deziluzie

În mod deloc neaşteptat, şomajul în rândul tinerilor din China (cu vârste cuprinse între 16 şi 24 de ani) era de cel puţin 21% şi probabil mai mare atunci când Partidul Comunist Chinez a încetat să mai publice cifrele privind şomajul în iunie 2023. Apoi, în luna decembrie a aceluiaşi an, Partidul Comunist Chinez a publicat noi statistici bazate pe o nouă metodă de măsurare a şomajului în rândul tinerilor, care nu includea studenţii. Această nouă abordare a redus cifra la 14,9%, dar aceasta este încă de aproape trei ori mai mare decât rata naţională de 5,1% din China.

Ratele ridicate ale şomajului în rândul tinerilor împiedică potenţialul de creştere viitoare şi au contribuit la tendinţa de „a trândăvi” în rândul multora din noua generaţie chineză, care au puţine speranţe sau ambiţii de a obţine stilul de viaţă de care s-au bucurat părinţii lor.

Lenea şi deziluzia nu sunt materiile din care sunt făcute economiile puternice. Riscurile şi pericolele mişcărilor de tineri dezamăgiţi nu sunt necunoscute în China. Fantoma protestelor din Tiananmen încă bântuie autorităţile chineze, chiar dacă supravegherea şi controlul pe care Partidul Comunist Chinez le exercită asupra poporului său sunt cu mult mai avansate decât cele din Piaţa Tiananmen din 1989.

Politici guvernamentale şi industriale înrădăcinate

Totuşi, există realităţi economice înrădăcinate care nu pot fi schimbate cu uşurinţă. Doctrina partidului dictează că principalul avantaj economic al Chinei constă în nivelurile scăzute ale consumului intern şi în rata ridicată a economiilor. Aceşti doi factori înseamnă fluxuri de capitalul intern direct în sistemul bancar controlat de stat, care îl poate aloca apoi anumitor industrii. Acest lucru oferă Partidului un control enorm asupra politicii industriale şi asupra capitalului privat.

De exemplu, structurile economice şi de dezvoltare ale Chinei sunt orientate către niveluri ridicate de producţie industrială. Poate părea bine, dar deoarece organizarea politică a Chinei şi aranjamentele industriale din cadrul partidului sunt axate pe o capacitate de producţie mare şi nu pe inovare sau diferenţiere, rezultatele sunt o supraproducţie masivă care depăşeşte adesea cu mult cererea globală şi fabrici neprofitabile.

Supraofertele constante, de la baterii pentru vehicule electrice la electronice, determină producătorii chinezi să descarce cantităţi masive de produse ieftine pe pieţele străine, declanşând fricţiuni comerciale, cum ar fi tarifele şi alte represalii, care înrăutăţesc, de asemenea, condiţiile din China.

Pe scurt, politicile industriale distorsionate ale Chinei, legate de un sistem politic bazat pe loialitate, au făcut-o incapabilă să se schimbe fără a perturba structura Partidului Comunist Chinez şi loialităţile care vin cu ea.

Pe o spirală descendentă

Din aceste motive şi din altele, în ultimii ani, China s-a aflat într-o spirală descendentă a deflaţiei, a scăderii consumului intern şi a scăderii încrederii în Partidul Comunist Chinez. În plus, există puţine opţiuni reale care să nu ameninţe controlul Partidului Comunist Chinez asupra ţării. Cu toate acestea, trebuie clarificat faptul că, datorită capacităţilor sale de supraveghere, Partidul poate face faţă unei pierderi de încredere în ochii oamenilor, dar nu poate supravieţui unei pierderi de putere. Cele două nu sunt la fel.

Partidul Comunist Chinez va continua să sprijine unele domenii critice ale economiei, cum ar fi inteligenţa artificială, robotica şi îmbunătăţirile militare, lăsând în acelaşi timp alte sectoare să se prăbuşească fără niciun ajutor sau cu unul redus. Unele sectoare vor reveni în cele din urmă, dar nu în viitorul apropiat. Acest lucru este clar pentru mulţi din interiorul şi din afara Chinei, deoarece miliarde de dolari în investiţii şi capital continuă să iasă din China.

Diplomaţia „Lupului Războinic” este vie şi sănătoasă

Acest lucru ne aduce la aşa-numita abordare diplomatică a Chinei faţă de alte naţiuni, pe care a adoptat-o în 2019, în pragul izbucnirii epidemiei de COVID-19 şi al criticilor globale privind gestionarea dezastruoasă a pandemiei de către Beijing. China era deja sub presiune economică din cauza războiului comercial în creştere cu Statele Unite. Unii observatori atribuie această abordare ambiţiei personale a personalului diplomatic chinez şi/sau unei încercări de a îmbunătăţi mediul de investiţii perceput în China.

Niciuna dintre acestea nu are sens dacă se înţelege că Xi Jinping nu le permite diplomaţilor să îşi elaboreze propriile reguli şi politici, iar nivelurile de investiţii înainte de „lupii de război” erau ridicate. De ce şi-ar imagina autorităţile Partidului Comunist Chinez că intensificarea agresivităţii pe scena globală ar face mai multe ţări să dorească să investească acolo? Nu o fac.

O explicaţie mai realistă pentru agresivitatea crescândă a Chinei pe scena mondială este că Beijingul simte nevoia să controleze povestea de acasă şi să intimideze restul lumii. Legătura dintre o economie în declin şi creşterea tulburărilor este clară. Pe plan intern, Partidul Comunist Chinez trebuie să dea vina pe Occident şi pe alţi străini pentru eşecurile sale economice flagrante, nu numai în scopuri disculpatorii, ci şi pentru a stimula naţionalismul şi a justifica agresiunile ulterioare, pe măsură ce condiţiile economice continuă să se deterioreze.

Unii observatori au concluzionat că zilele Beijingului de diplomaţie a „lupilor războinici” au luat sfârşit. Cu toate acestea, evenimentele actuale sfidează o astfel de concluzie. Printre acestea se numără incursiunile provocatoare ale regimului chinez cu avioane şi nave militare în / sau în apropierea apelor teritoriale sau a spaţiului aerian al Statelor Unite, Taiwanului şi Filipinelor, luptele de frontieră cu India, precum şi dorinţa de a extinde controlul asupra Mării Chinei de Sud. Pe scena globală, pe măsură ce se revine la gloanţe în detrimentul diplomaţiei, Beijingul vede o oportunitate de a influenţa şi/sau intimida alte naţiuni.