Celebra grădina botanică italiană, Villa Taranto, a fost devastată de o furtună

Zece minute au fost de ajuns pentru a distruge una dintre cele mai apreciate grădini botanice din Europa. Parcul Villa Taranto, mândria Lacul Maggiore din Italia, a fost devastată de o furtună ce a distrus aproape 100 de ani de muncă şi un patrimoniu inestimabil de arbori vechi şi specii rare.

Ploile abundente însoţite de un vânt de 100 km pe oră au traversat dealul spre parc, iar rafalele au dezrădăcinat 300 din cele 1.000 de plante mari din grădină, care au afectat vegetaţia de sub ele. Şaisprezece hectare de terase, crescătorii de păsări, arhitectură florală şi o colecţie bogată de 20.000 de specii de plante de o importanţă deosebită au fost devastate în furtună sâmbătă noaptea.

Autorităţile au declarat imediat stare de urgenţă, dar distrugerea masivă şi bruscă i-a luat pe toţi prin surprindere, ceea ce face dificil de evaluat daunele.

"Intenţia noastră este de a analiza situaţia cu calm, în următoarele câteva zile, pentru că nici măcar eu, care am fost directorul grădinii timp de 34 de ani, nu am realizat exact ce s-a întâmplat," a spus Roberto Ferrari, directorul Villa Taranto. "Şi apoi să ne dăm seama cu ce să începem."

Grădinile de la Villa Taranto au fost proiectate şi realizate de căpitanul scoţian Neil McEacharn. Iubitor al Italiei şi botanicii, în 1931 a cumpărat o proprietate pe Lacul Maggiore, pentru a face un parc exemplar cu specii rare, fântâni, terase şi grădini.

Fiecare plantă are propria poveste. De exemplu, Emmonopterys henryi, o plantă originară din China, a fost adusă în Europa în 1907. Aceasta a fost plantată în aceste grădini în 1947, dar au trebuit să aştepte până în iulie 1971 pentru prima sa înflorire, un eveniment extraordinar care nu a mai avut loc înainte în Europa.

A fost ideea Infantelui de Spania, Don Jaime, în 1938, de a planta Davidia invulcrata, tot din China, cunoscută pentru florile sale spectaculoase, de aici li numele de "arborele batistă."

Valoarea botanică a parcului, istoria lui şi frumuseţea spaţiilor sale l-au transformat într-o destinaţie turistică importantă. Donat de căpitanul McEacharn statului italian, în 1939, el a fost deschis pentru public în 1952, adăpostind anual 150.000 de vizitatori din întreaga lume.

Prejudiciul este o pierdere substanţială pentru turismul italian, care este centrat pe cultură. Peisajul său tradiţional este la fel de importantă ca şi munca artistică şi atmosfera oraşelor sale.

În ciuda încurajării şi cererilor din partea autorităţilor ca să fie redeschis sezonul următor, pentru a nu întrerupe fluxul de turişti, nimeni nu îndrăzneşte să prezică momentul în care va fi posibil acest lucru.

Finanţarea este cu siguranţă o dificultate majoră. Dar provocarea este regândirea întregului parc şi a zecilor de ani de muncă şi pasiune care l-au creat.

"O grădină se naşte şi moare, este o fiinţă vie, astfel că nu vă puteţi aştepta să vedeţi o grădină aşa cum a fost înainte", a declarat directorul Ferrari, din păcate.

Pepinierele parcului care nu au fost distruse conţin specimene de patrimoniu botanic, dar încă se pune problema repornirii procesului. "Desigur, aceste specii au 50 cm înălţime. Aici vorbim despre plante căzute între 25 şi 30 de metri, copaci bătrâni", explică directorul.

"Generaţiile următoare [...] vor vedea grădina Villa Taranto în câţiva ani. Ei vor vedea plantele care cresc; ei îşi vor da seama ce înseamnă să le vezi cu frunze, fără frunze, primăvara, toamna. Dar asta face parte din jocul vieţii", a spus el.