Cele mai nemeritate şapte premii Nobel pentru Pace
Prin acordarea Premiului Nobel pentru Pace 2011 la trei femei, o pacifistă liberiană (Leymah Gbowee), o economistă (preşedinta Liberiei, Ellen Johnson Sirleaf) şi o ziaristă yemenită (Tawakkul Karman), comitetul norvegian a atras atenţia asupra relaţiei dintre femei, violenţă şi construirea păcii. Premiul au fost îndreptăţit anul acesta, dar nu a fost întotdeauna cazul în alegerea unor laureaţi precum Yasser Arafat de exemplu, notează marţi ziarul El Pais.
Deşi global, numărul războaielor a scăzut şi odată cu ele numărul victimelor din conflictele armate, dar acestea au devenit în general de ordin civil, ceea ce înseamnă că impactul asupra femeilor este mult mai mare. În Congo, de exemplu, violurile sunt catalogate ca o 'armă de război' având în vedere că este utilizată ca atare de toate părţile în conflict pentru a forţa deplasările populaţiei şi a pedepsi populaţia civilă (în Kivu s-au semnalat peste 27.000 de violuri).
De la aprobarea Rezoluţiei 1325 (2 000) a ONU, dimensiunea acestui tip de conflicte internaţionale a căpătat o nouă vizibilitate: azi suntem mai conştienţi de impactul cumplit al acestor orori asupra femeilor şi de faptul că rolul acestora este cheie în făurirea unor societăţi mai juste, mai libere şi mai paşnice. Rezoluţia ONU a avut un amplu parcurs, atât în privinţa violenţei sexuale împotriva femeilor cât şi a comportamentului Căştilor Albastre în operaţiunile de menţinere a păcii, de multe ori participanţi activi la violenţe şi la exploatarea sexuală a femeilor.
Acest Nobel a restaurat credibilitatea premiului, pus serios la îndoială de deciziile controversate din trecut. În trecut, Nobelul s-a concentrat de multe ori în exces pe premierea instituţiilor oficiale şi a marilor figuri politice, în detrimentul indivizilor şi societăţii civile. Joshua Keating a întocmit pentru revista Foreign Policy o listă de şapte persoane care, potrivit multora, nu au meritat să primească premiul Nobel pentru Pace.
Pe aceasta figurează în ordine: Yasser Arafat, pentru activităţile sale teroriste; Henry Kissinger, pentru bombardarea în secret a Cambodgiei; Theodore Roosevelt, pentru rolul său în războiul din 1898 împotriva Spaniei; Woodrow Wilson, pentru rasismul său; Kofi Annan, pentru greşelile sale în Rwanda şi în operaţiunea Petrol Contra Alimente din Irak; Mohamed el Baradei şi AIEA, pentru incapacitatea de a controla proliferarea nucleară; şi Barack Obama, pentru puţinele sale merite, completate pe deasupra de un discurs de acceptare dedicat integral utilizării forţei în relaţiile internaţionale.
Lista este discutabilă, iar premiile par unele mai nemeritate decât altele, desigur cel al lui Wilson atrage atenţia. Atrage de asemenea atenţia că o revistă americană publică o listă a celor mai 'nemeritate' premii Nobel pentru Pace acordate unor americani, dintre care trei preşedinţi ai SUA. Pe de altă parte, aşa cum remarca cineva, cei şapte au ceva în comun: sunt toţi bărbaţi. Să fie oare o întâmplare? se întreabă ziarul.
