Ceea ce este în interior contează
alte articole
În timpul dinastiei Ming, Yu Liangchen şi cei de vârsta sa au creat o comunitate în care membrii nu aveau voie să ucidă, să viziteze prostituate, să blesteme sau să îi vorbească pe ceilalţi pe la spate. În schimb trebuiau să facă fapte bune pentru ceilalţi. Liangchen a condus această comunitate timp de mulţi ani.
Liangchen a dat examenele imperiale de şapte ori, dar nu le-a trecut niciodată. El şi soţia sa au avut nouă copii - cinci băieţi şi patru fete. Din nefericire, patru dintre cei cinci băieţi au murit devreme, la fel ca şi trei dintre cele patru fete. Băiatul care a supravieţuit era foarte inteligent şi avea din naştere două semne pe talpa piciorului stâng. Cuplul îl adora şi îl iubea foarte mult. La vârsta de şase ani, în timp ce se juca pe afară băiatul a dispărut. Soţia lui Liangchen care plângea frecvent din cauza pierderii copiilor lor a orbit. Iar pe lângă asta, familia sa trăia acum în sărăcie. În timpul liber, Liangchen se întreba de ce a fost pedepsit cu o soartă atât de oribilă, când el nu comisese niciodată vreo faptă rea.
Era ajunul Anului Nou, dar Liangchen, acum în vârstă de 47 de ani, nu avea aproape pe nimeni acasă cu care să sărbătorească. În timp ce stătea în compania soţiei sale oarbe, cineva a bătut la uşă. Când a deschis uşa, a văzut un bătrân cu părul alb care purta o eşarfă în jurul capului. Liangchen l-a invitat pe oaspete înăuntru. Acesta s-a prezentat ca fiind Zhang, explicând că vine de departe să îl viziteze deoarece ştia că familia lui Liangchen era cu ”moralul la pământ”.
Liangchen a observat că îmbrăcămintea bătrânului şi felul în care vorbea nu erau cele ale unui om obişnuit, aşa că l-a tratat pe oaspete cu profund respect. I-a spus oaspetelui că a studiat din greu şi a făcut fapte bune toată viaţa lui, dar totuşi a avut o viaţă oribilă: nu a reuşit să treacă examenele imperiale, copiii lui au murit devreme şi că el încă trăieşte în sărăcie.
"Ştiu de mult timp despre familia ta", a dezvăluit oaspetele. "Ai prea multe gânduri rele; urmăreşti faima şi te plângi prea mult, şi l-ai dezonorat pe Împăratul de Jad. Mi-e teamă că te aşteaptă o pedeapsă şi mai mare".
Uimit, Liangchen a întrebat: "Ştiu că faptele bune şi rele ale unei persoane sunt toate înregistrate în detaliu. Am jurat să fac bine pentru alţii şi mi-am controlat comportamentul. Cum am urmărit faima?".
"Spui că nu ucizi, dar în bucătăria ta se gătesc constant crabi şi homari. Spui că ai grijă de cuvintele tale, dar eşti mereu sarcastic, înfuriind mulţi zei şi spirite. Spui că nu te foloseşti de prostituate, dar inima ta se mişcă atunci când vezi femei frumoase. Doar pentru că nu ai nicio legătură predestinată cu acele femei nu s-a întâmplat nimic rău", a răspuns bătrânul.
"Însă este şi mai rău că pretinzi că eşti dedicat să faci fapte bune. Împăratul de Jad a trimis un mesager pentru a-ţi verifica dosarele, iar tu nu ai făcut nici măcar o singură faptă bună în mulţi ani. Dimpotrivă, gândurile tale sunt pline de lăcomie, pofte trupeşti şi gelozie. Te înalţi pe tine însuţi prin înjosirea celorlalţi. Vrei să te răzbuni ori de câte ori te gândeşti la trecut. Cu o minte atât de maliţioasă, nu poţi scăpa de dezastru. Cum îndrăzneşti să te rogi pentru binecuvântări?", a continuat oaspetele.
"Maestrule, ştii totul despre mine. Trebuie să fii un nemuritor! Te rog, salvează-mă!", a strigat Liangchen cuprins de panică.
Bătrânul l-a sfătuit: "Sper că poţi abandona lăcomia, poftele trupeşti, gelozia şi diferitele dorinţe. Nu urmări faima şi interesele personale. Dacă poţi face acest lucru, vei fi cu siguranţă răsplătit cu bunătate". După care a dispărut.
A doua zi era prima zi a Anului Nou chinezesc. Liangchen s-a rugat la Cer şi a jurat să se schimbe. Era hotărât să elimine toate gândurile nepotrivite şi şi-a dat un nume taoist: "Gândul gol". De atunci încolo, el a acordat atenţie fiecărui gând şi fiecărei acţiuni, ca şi cum zeii îl priveau. Avea grijă ca toate faptele sale, mari şi mici, să fie efectiv în beneficiul celorlalţi. Ori de câte ori avea ocazia, le vorbea oamenilor despre principiile retribuţiei karmice. Treptat, a reuşit să îşi menţină mintea liniştită în timp ce făcea fapte bune.
La vârsta de 50 de ani, Liangchen a fost angajat ca tutore al fiului lui Zhang Juzheng, prim-ministrul împăratului Wanli din dinastia Ming. Liangchen şi familia sa s-au mutat în capitală, iar un an mai târziu a trecut examenele imperiale.
Când Liangchen a mers să-l viziteze pe eunucul Yang Gong şi i-a întâlnit pe cei cinci fii adoptivi ai acestuia, unul dintre ei - un tânăr de 16 ani – i s-a părut cunoscut lui Liangchen. Vorbind cu băiatul, Liangchen a aflat că s-a născut în Jiangyou, dar a fost separat de familia sa când, în copilărie, s-a urcat din greşeală pe o barcă care transporta cereale.
Liangchen l-a rugat pe băiat să îşi scoată pantoful stâng. Când a văzut două semne de naştere pe talpă, Liangchen a exclamat entuziasmat: "Eşti fiul meu!".
Eunucul a rămas şocat dar s-a bucurat enorm pentru ei şi l-a trimis imediat pe băiat la reşedinţa lui Liangchen. Liangchen s-a grăbit să îi spună soţiei sale vestea cea bună. Ea a plâns atât de amar încât ochii au început să-i sângereze. Fiul regăsit i-a luat faţa mamei sale între mâini şi i-a sărutat ochii. Dintr-o dată, i-a revenit vederea. Liangchen era copleşit atât de durere cât şi de bucurie. Nu mai dorea să fie un oficial de rang înalt şi a cerut să se întoarcă în Jiangling, oraşul său natal. Zhang Juzheng a admirat caracterul moral al lui Liangchen. După ce a aprobat cererea lui Liangchen de a se întoarce acasă, i-a trimis un cadou generos.
Întors acasă, Yu Liangchen a muncit şi mai mult pentru a-i ajuta pe alţii. Fiul său s-a căsătorit şi a avut şapte copii, care au dus mai departe tradiţia bunicului lor. Influenţaţi de ei, oamenii credeau cu adevărat că răsplata karmică este reală.
