CEDO: Rusia din nou vinovată de încălcarea drepturilor omului în regiunea transnistreană

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) la 30 mai a făcut publice trei hotărâri noi contra Moldovei care vizează arestări şi proceduri penale în ”Republica Moldovenească Nistreană” (”RMN”). În toate aceste cauze Curtea a considerat că Moldova şi-a îndeplinit obligaţiile pozitive în privinţa reclamanţilor, care îi revin în temeiul Convenţiei, pe când Federaţia Rusă se face vinovată de încălcarea drepturilor omului în regiunea transnistreană. Hotărârile pronunţate pe cauzele Vardanean şi Apcov contra Moldovei şi Rusiei şi Soyma contra Moldovei, Rusiei şi Ucrainei se referă la interzicerea torturii şi tratamentelor inumane, încălcarea dreptului la libertate şi siguranţă şi la un proces echitabil.

Astfel, jurnalistul Ernest Vardanean, a fost „arestat” în aprilie 2010 de către reprezentanţii miliţiei transnistrene, fiind acuzat de spionaj. După 7 luni de investigaţii şi mai multe şedinţe închise de judecată, la care nu au avut acces nici membrii familiei şi nici avocatul acestuia, Ernest Vardanean a fost condamnat la 15 ani de închisoare cu regim sever. El a fost eliberat în mai 2011, după ce a fost graţiat de către Igor Smirnov.

Sergiu Apcov, este un cetăţean moldovean, născut în 1982 cu domiciliul la Tiraspol. În ianuarie 2005, a fost arestat de autorităţile ”RMN” fiind acuzat de jaf. Apcov a afirmat că a fost infectat cu HIV pe când se afla în arest, când un medic a folosit aceeaşi seringă pentru toţi deţinuţii. A fost eliberat pe cauţiune în iulie 2005, pentru că în august 2006 să fie condamnat la şapte ani de închisoare, fiind deţinut până în aprilie 2012. Reclamantul nu a informat autorităţile moldovene despre detenţia sa în "RMN", precum şi despre procedurile penale împotriva sa.

Sergiy Soyma, decedat în anul 2006, era un cetăţean ucrainean care locuia la Vinnytsia (Ucraina). A fost arestat de autorităţile "RMN" în 2001, fiind acuzat de omor şi condamnat în 2002 printr-o hotărâre definitivă a "Curţii Supreme de Justiţie din RMN" la zece ani de închisoare. Atât mama, cât şi avocatul său au încercat să-l transfere într-o închisoare ucraineană, însă fără succes. În special, mama sa a expediat aproximativ 40 de cereri în adresa diferitor autorităţi ucrainene cu privire la transferul fiului său; avocatul său a făcut două cereri de asistenţă din partea autorităţilor moldovene. Nici Soyma, nici mama să nu s-au plâns niciodată autorităţilor moldoveneşti în legătură cu orice încălcare a drepturilor sale în temeiul Convenţiei. Reclamantul s-a sinucis în mai 2006.

Potrivit asociaţiei Juriştii pentru Drepturile Omului, toţi cei trei reclamanţi s-au plâns că detenţia lor nu putea fi considerată "legală” - dat fiind că au fost condamnaţi de autorităţile "RMN", un stat nerecunoscut. Din acelaşi motiv, toţi reclamanţii au susţinut că instanţele judiciare din "RMN" care i-au condamnat nu pot fi considerate "un tribunal independent instituit prin lege" - încălcând dreptul la un proces echitabil.

Apcov s-a plâns şi în temeiul articolului 3 din Convenţie (Interzicerea torturii) privind condiţiile inadecvate de detenţie şi lipsa asistenţei medicale calificate pentru HIV în timpul aflării sale în arest.

Mama reclamantului Soyma, care a decis să continue procedura în faţa Curţii în locul fiului său, s-a plâns de asemenea de încălcarea dreptului la viaţă, Ucraina, Rusia şi Moldova fiind responsabile pentru moartea fiului său.

Reclamantul Vardanean şi soţia sa s-au mai plâns de încălcarea dreptului la respectarea vieţii private şi de familie, de percheziţionarea apartamentului lor, în momentul arestării, precum şi de restricţiile privind drepturile de vizită ale doamnei Vardanean pe perioada detenţiei soţului.

CEDO a constatat vinovăţia Federaţiei Ruse în încălcarea drepturilor reclamanţilor şi le-a acordat despăgubiri lui Apcov – 43.000 euro, Soyma – 21.000 euro şi Vardanean – 41.000 euro cu titlu de prejudicii materiale şi morale, costuri şi cheltuieli. Toate aceste sume urmează a fi achitate de Federaţia Rusă.

Potrivit Directorului Programului Drepturile Omului de la Promo-LEX, Alexandru Postica cu referire la cauzele menţionate, dar şi la cauza Eriomenco, Hotărârea pronunţată de CEDO acum 3 săptămâni, a atenţionat că deşi cauzele se referă la perioada anilor 2007-2010 problema condiţiilor de detenţie şi neacordarea asistenţei medicale în locurile de detenţie din stânga Nistrului rămâne o problemă actuală.

“Venim cu un apel către autorităţile Republicii Moldova de a întreprinde toate acţiunile necesare, în special în formatul de negocieri, de a aduce în discuţie subiecte privind monitorizarea locurilor de detenţie şi accesul în aceste locuri pentru experţi internaţionali, precum şi acordarea asistenţei medicale persoanelor care au nevoie de aceasta”, a declarat Alexandru Postica în cadrul unei conferinţe de presă.

Menţionăm că potrivit jurisprudenţei CEDO, deşi Moldova nu exercită controlul efectiv asupra acţiunilor ”Republicii Moldoveneşti Nistrene” (”RMN”), deoarece regiunea este recunoscută în sensul dreptului internaţional public ca fiind parte a teritoriului Moldovei, creează o obligaţie pentru Republica Moldova de a utiliza toate posibilităţile juridice şi diplomatice disponibile pentru a garanta beneficiul drepturilor şi libertăţilor declarate în Convenţie pentru toţi cei care locuiesc în această regiune.

Totodată, Curtea şi-a menţinut constatările sale din cauzele Ilaşcu şi alţii, Ivanţoc şi alţii, Catan şi alţii şi Mozer contra Moldovei şi Rusiei, în sensul că ”RMN” este capabilă să persiste şi să reziste eforturilor Moldovei şi a comunităţii internaţionale îndreptate spre soluţionarea conflictului şi instaurarea democraţiei şi a ordinii de drept în regiune din cauza susţinerii militare, economice şi politice din partea Rusiei. În aceste circumstanţe, un înalt grad de dependenţă a ”RMN” de sprijinul rusesc relevă un indiciu indiscutabil că Rusia continuă să exercite un control efectiv şi o influenţă decisivă asupra ”autorităţilor RMN”.