Ce poate face România ca donator internaţional

”România poate împărtăşi experienţa şi expertiza ei de tranziţie şi democratizare, dar este foarte important să creăm o bază de date care să-i reunească pe toţi experţii din acest domeniu. Nu este vorba doar despre asistenţă pentru dezvoltare aici, ci acesta poate fi un instrument politic foarte puternic”, a declarat Oana Popescu, directorul think-tank-ului Global Focus, în cadrul unui panel al Şcolii Române de Dezvoltare, organizată astăzi de FOND la Bucureşti.

”În vecinătatea UE care suferă de pe urma oboselii procesului de extindere, România poate să fie un exemplu de cum se pot face progrese chiar şi în lipsa unei perspective clare de aderare”, a explicat Popescu. În opinia ei, trebuie creat mai întâi ”un produs, bază de date, cu cine ce a făcut”, pentru ca apoi să fie create politici care să folosească acest instrument.

Un asemenea proiect, sponsorizat eventual şi de ambasade străine şi alte ţări interesate, ar putea duce la creşterea profilului extern al României şi la accelerarea reformelor interne.

Situaţia actuală

România şi-a asumat alocarea unui procent de 0,33 % din venitul naţional brut (VNB) până în anul 2015, respectiv 0,17% până în anul 2010 pentru asistenţă de dezvoltare, dar niciunul dintre obiective nu a fost atins. Mai mult, România se clasează pe ultimul loc în ceea ce priveşte contribuţia la combaterea sărăciei extreme, cu doar 0,07 % din VNB, potrivit unui comunicat remis redacţiei Epoch Times de FOND (Federaţia ONG-urilor pentru Dezvoltare din România).

În data de 20 noiembrie 2014 s-a lansat la Paris, la sediul OECD, cel de-al noulea raport european AidWatch - singurul raport ce analizează performanţele statelor membre UE în ceea ce priveşte implicarea lor în politica de cooperare pentru dezvoltare. Aceasta presupune alocarea unui procent din Venitul Naţional Brut (VNB) în conformitate cu angajamentele internaţionale asumate – prin Tratatul Uniunii Europene, dar şi angajamentele prin care România şi-a asumat că va contribui la eradicarea sărăciei în lume.

Raportul AidWatch analizează fiecare stat membru UE şi arată cum au contribuit acestea şi dacă ţările vor putea să îşi ţină promisiunile. În anul 2013, doar patru din cele 28 state membre şi-au respectat angajamentele asumate de a aloca 0,7% din VNB, iar suma totală acordată de acestea şi instituţiile UE a fost de aproximativ 56,5 miliarde de euro. Predicţiile arată însă că până în anul 2015 ele nu vor reuşi să respecte ceea ce şi-au asumat, ceea ce va submina nu doar credibilitatea UE, dar va afecta şi vieţile a milioane de oameni din lumea întreagă.

Marea Britanie, Suedia, Danemarca şi Luxemburg sunt singurele ţări care şi-au atins ţinta asumată (Marea Britanie – 0,72%, Suedia – 1,02%, Danemarca – 0,85%, Luxemburg – 1,00% din Venitul Naţional Brut). Pe de altă parte, nu tot ceea ce raportează statele membre UE este cu adevărat asistenţă pentru dezvoltare. Statele îşi “umflă” cifrele cu costurile pentru studenţii străini din ţările în curs de dezvoltare care studiază în statele UE, costurile pentru migranţi, ştergerea datoriilor, împrumuturi, etc.

Bugetul MAE român pentru asistenţă de dezvoltare a scăzut de la 2,2 milioane euro în 2012 la 2,1 milioane euro în 2013. Conform raportului AidWatch,cea mai mare parte a banilor a fost alocată Republicii Moldova – 700.000

În anul 2013, 5,2 miliarde euro din suma totală alocată de statele membre este considerată „umflată”, ceea ce arată că de fapt mai puţine resurse au ajuns la cei nevoiaşi.

În cazul României, bugetul MAE, coordonatorul naţional al politicii de cooperare pentru dezvoltare, a fost în 2013 de doar 2,1 milioane euro, scăzând de la 2,2 milioane eurocât a fost în 2012. Conform raportului, cea mai mare parte a banilor a fost alocată Republicii Moldova – 700.000 euro.

Raportul face şi o serie de recomandări: asistenţa pentru dezvoltare trebuie să se focuseze pe eradicarea sărăciei şi atingerea rezultatelor în ţările sărace, noile obiective de dezvoltare ale mileniului trebuie să pună oamenii pe primul loc astfel încât ceea ce statele raportează să fie cu adevărat asistenţă pentru dezvoltare pentru că de multe ori taxele impuse ţărilor sărace subminează dezvoltarea lor şi vin în contradicţie cu obiectivele Uniunii Europene.

FOND reprezintă 39 de organizaţii neguvernamentale cu activitate vastă în domenii precum democraţia şi buna guvernare, drepturile copilului, mediu, migraţie, tineret, servicii sociale şi cu expertiză în ţările din zona Mării Negre, Europa de Est, Orientul Mijlociu şi Africa.

Misiunea FOND este de a contribui la dezvoltarea şi implementarea unei politici coerente şi eficiente a României în domeniul cooperării pentru dezvoltare internaţională şi ajutorului umanitar, de a creşte capacitatea organizaţiilor membre de a educa publicul larg cu privire la cooperarea pentru dezvoltare internaţională, prin implementarea de proiecte şi programe specifice, networking, instruire, cercetare, dezvoltare de politici publice şi activităţi de advocacy.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.