Ce poate face Nicuşor Dan pentru a schimba faţa Justiţiei? Danileţ, opinie după ce Înalta Curte a mai dat o lovitură luptei anticorupţie

Înalta Curte a dat ieri o nouă lovitură luptei anticorupţie, hotărând că poliţiştii judiciari din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie (DGA) au dreptul să facă acte de urmărire penală doar în dosare cu poliţişti, jandarmi sau pompieri, adică angajaţi ai Ministerului de Interne. Acest lucru va duce la anularea probelor în sute de dosare de corupţie.

Întrebat în acest context ce poate face Nicuşor Dan, care a declarat în repetate rânduri că Justiţia va fi principala sa preocupare după buget, fostul judecător Cristi Danileţ a punctat faptul că şeful statului are puteri limitate în ceea ce priveşte Justiţia.

Ce poate face în realitate Nicuşor Dan? Redăm opinia lui Danileţ:

Reporter: Preşedintele Nicuşor Dan spunea recent, într-o conferinţă de presă, că justiţia va fi principala lui prioritate după ce rezolvă problema cu deficitul bugetar. Ce poate face concret preşedintele? Poate schimba Nicuşor Dan faţa Justiţiei?

Cristi Danileţ: Preşedintele, practic, lucrează cu Guvernul, cu ministrul Justiţiei. Pentru că ministrul Justiţiei este cel care propune procurorul general, şeful DNA, şeful DIICOT. Tot ministrul Justiţiei este cel care propune revocarea lor. Şi preşedintele doar semnează.

Deci, puterea va fi spre minister. Iar pe mine mă îngrozeşte faptul că se vorbeşte ca ministerul să rămână la PSD. Tradiţional, Ministerul Justiţiei a aparţinut zonei liberale, nicidecum PSD-ului, zonei socialiste. De la Stănoiu încoace nu a mai fost pe zona PSD.

Apoi, preşedintele poate să supună dezbaterii publice în CSM. Să vină să conducă şedinţe ale CSM şi să atragă atenţia: nu merg zonele astea. Nu ştiu, uite, cu drogurile în şcoli nu se întâmplă nimic, cu corupţia din administraţie, corupţia din justiţie. Deci, pur şi simplu, corupţia din justiţie nu mai este o prioritate a nimănui. De cinci ani de zile de când s-a înfiinţat SIIJ (Secţia pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie) şi apoi SIIJ 2, noi nu mai avem cazuri de corupţie în Justiţie, ceea ce este halucinant. Înainte aveam între 10 şi 15 cazuri pe an, cazuri serioase.

Deci, preşedintele poate fi un vector de opinie, pe de o parte să pornească dezbatere, să atenţioneze public, pe de altă parte, uite, se poate discuta în CSAT, se poate discuta în CSM. Am văzut că şi cu privire la Inspecţia Judiciară are nişte opinii.

Şi mie mi se pare firesc, că ai Inspecţia care anchetează magistraţii pentru ce postează pe reţele, dar nu face controale, sau inspecţii, sau verificări cu privire la cum se comportă magistraţii în sala de judecată. Ce scriu în hotărârile judecătoreşti? Sau de ce durează procesele cu anii? Practic, toate dosarele astea care s-au prescris, ele ar fi trebuit, în fiecare dosar, astea câte sunt 5.000-6.000 de dosare prescrise, ar fi trebuit să se declanşeze din oficiu proceduri de investigare din partea Inspecţiei Judiciare: de ce au stat acele dosare atât de mult la poliţişti, la procurori, la judecători? Nu s-a declanşat niciun fel de anchetă!

Reporter: Aţi pomenit cuvântul "magic" CSAT-ul. La ce mod ar trebui pusă justiţia pe agenda CSAT? Justiţia în ansamblu, lupta împotriva corupţiei? Sub ce formă?

Cristi Danileţ: Noi ne-am obişnuit să vedem cumva justiţia foarte izolat. De fapt, noi, publicul şi politicienii, printr-o ipocrizie considerăm că justiţia este soluţia la orice problemă şi o lasă acolo izolată, insularizată – e termenul occidentalizat. Or Justiţia nu poate să fie insulară. Ea face parte dintr-un sistem. Ea este stat, este până la urmă una din puterile statului. Şi ea trebuie să funcţioneze într-un angrenaj. Adică, dacă ai serviciile de informaţie care furnizează informaţii cu privire la corupţie, lucrurile trebuie să meargă foarte repede. Sau, uite, probabil că serviciile au furnizat informaţii cu privire la fraudele electorale. Acele procese trebuiau terminate, cauzele trebuia instrumentate, lumea trebuia lămurită.

Sunt luni de zile în care aşteptăm nişte investigaţii dacă unul a declarat sau nu a declarat cheltuieli făcute în timpul campaniei. Deci asta îţi arată că, cumva, se rupe undeva. Pe lanţul ăsta decizional se rupe ceva.

Legile sunt incomplete şi neclare. De aceea se tot interpretează. Ba de Curtea Constituţională, ba de Înalta Curte. Serviciile de informaţii, dacă dau informaţii la Parchet, nu se instrumentează repede. Poliţiştii sunt insuficienţi în România. Iată, am lucrat cu DGA-ul, că nu aveam încredere în Poliţia Judiciară. Astăzi aflăm că nu mai putem lucra nici cu DGA-ul.

Şi atunci, dacă tu nu susţii Justiţia, nici cu fonduri, nici cu oameni, nici cu legi corecte, cum să funcţioneze? Peste câţiva ani o să spunem că nu mai avem nevoie de Justiţie în niciun fel, ca ţara merge înainte şi fără Justiţie.

Eu am senzaţia că ascundem cumva atribuţiile Justiţiei. Am considerat că Justiţia e atât de importantă încât am făcut-o ineficientă. Pur şi simplu este ineficientă în momentul de faţă. Colegii mei au rămas... deci o lipsă de personal ca în această perioadă, de un an, de doi ani de zile, nu a mai existat niciodată în Justiţie. Deci o lipsă crasă de personal. Din cauza asta dosarele durează foarte mult.

Astăzi, ca să divorţezi durează doi ani, chiar dacă-i divorţ prin acord. Dacă vrei să-ţi vezi un copil şi vrei program de vizitare, durează cel puţin un an. Dacă ai o pensie de rectificat, durează cel puţin un an până eşti citat la primul termen.

Asta aproape nu mai este Justiţie. Justiţia trebuie să fie ceva foarte rapid, un sentiment de dreptate pe care să îl aibă societatea. Or, astăzi, dacă lucrurile nu merg bine şi repede în Justiţie, sistemul este total ineficient. De aceea zic, cumva politicienii au spus că Justiţia este independentă, trebuie să o ocrotim, dăm salarii mari, dăm pensii mari, şi toată lumea tace, i-am exclus pe liderii protestatari din sistem. Justiţia ce mai face acum? E ineficientă. Pur şi simplu este ineficientă.

Nu se simte că Justiţia este o parte din structură statului, asta vreau să spun. Nu mai este sprijinită în niciun fel. Pur şi simplu e trecută pe linia moartă. Ipocrit spunem aşa la televizor: da, Justiţia e importantă. Factual, lumea nu vede nimic. Aici s-a ajuns. E crud.

Şi dacă n-ai Justiţie eficientă, n-ai luptă împotriva corupţiei din Justiţie, nu mai poţi să ai pretenţie ca Justiţia să facă ceva vizibil în societate.

Nicuşor resimte asta, el vine din administraţie şi a văzut ce înseamnă hotărâri mai mult decât discutabile date în materia contenciosului administrativ. Că el cu asta s-a confruntat. El puţin a atins latura penală, că nu a avut de a face. Dar pe contenciosul administrativ sunt mari probleme.

Sunt procese la Curtea Supremă care durează ani de zile şi sunt în recurs. Amintiţi-vă numai de procesele mari cu plagiatele. A durat 8 ani de zile plagiatul lui Ponta. Tot aşa vreo 8 sau 9 ani de zile plagiatul lui Oprea. Cea mai mare perioadă a ţinut Curtea Supremă acele dosare. În loc să lămurească rapid ce se întâmplă, să satisfacă curiozitatea opiniei publice până la urmă şi nişte oameni să dispară din funcţiile publice, dacă-i cazul, în realitate atât de mult se tărăgănează unele dosare încât atunci când se soluţionează nu mai are niciun rost.