Ce face România în materie de cooperare pentru dezvoltare (video)
alte articole
”Noi facem o evaluare de nevoi şi tu ai expertiză şi te duci să dai ceva din ce ai întâlnit ca şi provocare, dar nu de pe o poziţie de superioritate”, a explicat Adriana Zaharia, coordonator de politici la Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare din România (FOND), în cadrul unei dezbateri găzduite de Reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti.
Ea a amintit că după aderarea la UE, România a devenit stat donator, iar ”acum dăm înapoi ceea ce am primit”. ”Când vorbim despre dezvoltarea altor ţări şi alocarea de fonduri pentru asta, tendinţa este să spunem că şi noi suntem săraci şi de ce să dăm bani altora când avem atâtea probleme la noi în ţară? Într-adevăr sunt probleme, dar sărăcia extremă, aşa cum a fost definită la nivel global, ar însemna să trăieşti cu 5 RON pe zi. În România vorbim despre o sărăcie relativă”, a explicat Zaharia.
Pe de altă parte, reprezentanta FOND a amintit că anul trecut obiectivele de dezvoltare ale mileniului, în cazul ţărilor partenere în curs de dezvoltare, au fost înlocuite cu obiective de dezvoltare sustenabilă. ”Sunt 17 obiective. Cele mai importante sunt eradicarea sărăciei extreme, accesul la hrană, la apă potabilă, schimbările climatice, oraşe sustenabile. O treime din mâncare este aruncată la nivel global. Milioane de oameni nu au acces la apă”, a punctat ea.
În opinia Adrianei Zaharia, ”cooperarea pentru dezvoltare este una dintre politicile UE pe componenta de relaţii externe şi sunt politici care subminează efortul de a sprijini aceste state în curs de dezvoltare. Un exemplu este land grabbing-ul, ai o politică prin care fermierii trebuie încurajaţi, dar ai companiile care vin să submineze aceste eforturi, iar oamenii n-au acces la hrană”. În plus, sunt şi proiecte finanţate de UE pe o linie specială de educaţie pentru dezvoltare, dar ONG-urile trebuie să vină cu confinanţări între 10-25%.
Reamintim că potrivit ultimului raport AidWatch, în ciuda promisiunilor repetate, UE per ansamblu nu şi-a îndeplinit ţinta stabilită de a acorda 0,7% din Venitul Intern Brut (VNB) cu titlul de ajutoare pentru dezvoltare până în 2015, respectiv 0,33% pentru statele care au aderat după anul 2004, inclusiv România. Doar 4 din cele 28 de state membre au îndeplinit ţinta de 0,7%: Luxemburg, Suedia, Danemarca şi Marea Britanie.
Asistenţa pentru dezvoltare se referă la alocarea unui procent din VNB statelor în curs de dezvoltare prin intermediul asistenţei tehnice, granturilor, creditelor sau prin alte forme de cooperare şi este complementară acţiunii externe şi relaţiilor comerciale ale României.
România a alocat 137,1 milioane Euro pentru asistenţă pentru dezvoltare, mai mult decât Grecia, Slovacia, Letonia, Polonia şi Cipru. În anul 2014 volumul asistenţei pentru dezvoltare alocat de România a crescut la 0,11% faţă de 0,07% în 2013. Cea mai mare parte a bugetului a fost alocată Republicii Moldova – 30% din întregul buget.