Ce efect ar avea asupra Occidentului o înfrângere a lui Erdogan în Turcia şi cum ar resimţi-o în schimb Kremlinul



Preşedintele rus Vladimir Putin (st) alături de omologul său turc Recep Tayyip Erdogan, în timpul unei vizite în Ankara, 1 decembrie 2014.
Preşedintele rus Vladimir Putin (st) alături de omologul său turc Recep Tayyip Erdogan, în timpul unei vizite în Ankara, 1 decembrie 2014. (Captura Foto)

Alegerile prezidenţiale de duminică din Turcia sunt urmărite cu atenţie în capitalele occidentale, la cartierul general al NATO şi la Kremlin, în condiţiile în care de acest rezultat depinde rolul de mediator pe care Turcia îl are de mult timp în relaţiile complexe şi adesea supărătoare dintre părţi.

Potrivit unui articol comentariu publicat de The New York Times, în condiţiile în care preşedintele Recep Tayyip Erdogan se află uşor în urma contracandidatului său, Kemal Kilicdaroglu, în sondajele recente, perspectiva că liderul turc ar putea pierde alegerile concentrează atenţia diplomaţiei.

În mod oficial, Occidentul nu vorbeşte despre preferinţele sale, pentru a nu fi acuzaţi de amestec în politica internă a Turciei. Dar nu mai este un secret că liderii europeni, şi nu numai, ar fi încântaţi dacă Erdogan ar pierde alegerile.

După cum a declarat vineri Carl Bildt, fostul premier suedez, "Cu toţii vrem o Turcie mai uşoară", un membru strategic important al NATO care, sub Erdogan, a devenit un partener din ce în ce mai problematic pentru Uniunea Europeană, care a abandonat în mare parte ideea aderării Turciei.

Rusia, de asemenea, are multe în joc în ceea ce priveşte rezultatul alegerilor. Sub conducerea lui Erdogan, Turcia a devenit partenerul comercial indispensabil al Rusiei şi, uneori, un intermediar diplomatic, o relaţie care a căpătat o importanţă şi mai mare pentru Kremlin de la lansarea invaziei împotriva Ucrainei.

De-a lungul celor 20 de ani cât s-a aflat la putere, Erdogan a urmărit o politică externă nealiniată care i-a frustrat frecvent pe aliaţii săi occidentali şi a oferit o deschidere diplomatică binevenită pentru Moscova - poate niciodată mai mult ca de la declanşarea invaziei ruse în Ucraina.

Prin refuzul de a aplica sancţiunile occidentale asupra Moscovei, Erdogan a contribuit la subminarea eforturilor de a izola Kremlinul şi de a-l priva de fonduri pentru a susţine războiul. În acelaşi timp, economia turcă, ce se poticneşte, s-a înfruptat recent din petrolul rusesc la preţuri foarte reduse, ajutându-l pe Erdogan în încercarea sa de a obţine un al treilea mandat de cinci ani.

Erdogan şi-a iritat şi mai mult aliaţii prin blocarea candidaturii Suediei la aderarea la NATO, insistând ca Stockholm să predea mai întâi zeci de refugiaţi kurzi din ţară, în special din Partidul Muncitorilor din Kurdistan, pe care atât Turcia, cât şi SUA îl consideră o organizaţie teroristă.

În sens mai larg, pentru UE şi Washington, există sentimentul puternic că Turcia sub Erdogan s-a îndepărtat şi mai mult de valorile şi normele europene, precum statul de drept şi libertatea presei.

Kaja Kallas, prim-ministrul Estoniei, a declarat într-un interviu că NATO şi UE au privit alegerile în mod diferit. Este o alianţă de apărare, a spus ea, iar "Turcia este unul dintre aliaţii cu capacităţi militare mari" pentru a ajuta NATO într-o parte cheie a lumii.

"Aşa că nu cred că se schimbă ceva în NATO în această privinţă, indiferent cine câştigă alegerile", a adăugat aceasta.

Pentru NATO, desigur, speranţa este că o schimbare de conducere în Turcia va pune capăt impasului privind aprobarea aderării Suediei la alianţa militară, în mod ideal înainte de summitul de la Vilnius, Lituania, din iulie.

La Washington, deriva lui Erdogan spre autoritarism, legăturile sale cu preşedintele rus Vladimir Putin şi disputele sale cu NATO au exasperat oficialii, şi chiar i-au determinat pe unii membri ai Congresului să sugereze că Turcia ar trebui să fie alungată din Alianţă.

În timp ce Statele Unite, UE şi, într-o măsură mai mică, NATO au de câştigat de pe urma unei victorii a opoziţiei, Putin va fi văzut aproape sigur ca fiind cel care pierde dacă Erdogan este înlăturat.

Nu numai că Erdogan a refuzat să se alăture sancţiunilor occidentale împotriva Rusiei şi a oferit o piaţă pentru petrolul şi gazele ruseşti, dar Turcia a devenit, de asemenea, o sursă pentru Moscova de importuri foarte necesare şi o legătură crucială cu economia globală pe fondul înăspririi sancţiunilor occidentale. Kremlinul vede, de asemenea, în retorica naţionalistă adesea conflictuală a lui Erdogan potenţialul de a perturba alianţa NATO.

La rândul său, Turcia a beneficiat nu doar de energia ieftină a Rusiei, ci şi de investiţiile ruseşti şi de veniturile din turismul rusesc, care au crescut de la începutul războiului. Rusia construieşte prima centrală nucleară din Turcia şi, de când a început războiul, a anunţat că intenţionează să facă din această ţară un centru pentru comerţul său cu gaze naturale.

Relaţia lui Erdogan cu Putin i-a permis preşedintelui turc să joace rolul de om de stat ca mediator în războiul Rusiei împotriva Ucrainei, cel mai recent prin intermedierea unui acord care să permită exportul de cereale ucrainene.

Dar parteneriatul dintre Putin şi Erdogan s-a bazat întotdeauna pe interesul propriu mai degrabă decât pe afinitatea ideologică, iar cele două ţări concurează pentru influenţă în Caucaz şi în Orientul Mijlociu. În special, cei doi lideri susţin facţiuni diferite în conflictele armate din Siria şi Libia. Relaţiile au devenit tensionate după ce Turcia a doborât un avion de luptă rusesc în 2015.

Erdogan nu i-a oferit lui Putin sprijin direct în războiul din Ucraina, iar guvernul său a înfuriat Rusia permiţând vânzarea de drone armate turceşti către Ucraina.

Într-un alt semn îngrijorător pentru Kremlin, Kilicdaroglu, liderul opoziţiei, a acuzat săptămâna trecută Rusia că a intervenit în alegerile din ţară prin răspândirea de "conspiraţii, falsuri profunde şi casete care au fost expuse [...] în această ţară".

"Luaţi mâinile de pe statul turc", a scris el în turcă şi în rusă, adăugând însă: "Suntem în continuare în favoarea cooperării şi a prieteniei".

Kilicdaroglu a promis să menţină legăturile economice cu Rusia dacă va câştiga preşedinţia, dar rămâne neclar dacă va menţine echilibrul delicat al lui Erdogan în Ucraina.

Ca o indicaţie a sensibilităţii situaţiei, atunci când ambasadorul SUA în Turcia, Jeff Flake, s-a întâlnit cu Kilicdaroglu luna trecută, acesta a atras mânia lui Erdogan. Spunând că nu se va mai întâlni cu Flake, preşedintele turc a adăugat: "Trebuie să dăm o lecţie Statelor Unite în aceste alegeri", au relatat agenţiile de presă turceşti.

Liderii europeni, în timp ce susţin în tăcere o înfrângere a lui Erdogan, sunt din ce în ce mai îngrijoraţi de potenţialul de tulburări postelectorale, mai ales dacă Erdogan pierde la limită sau dacă alegerile ajung la un al doilea tur de scrutin peste două săptămâni.

"Este o alegere care marchează o cotitură", a declarat Bildt. "Dar democraţia este în joc. Iar a doua mea îngrijorare este că vom obţine un rezultat" care înseamnă o împărţire a puterilor - o preşedinţie puternică sub conducerea lui Erdogan şi un parlament turc controlat de o coaliţie instabilă a opoziţiei.

"Riscul unui blocaj constituţional este destul de mare", a spus Bildt.