Ce dezastru va lovi România dacă agenţiile de rating nu vor fi convinse de pachetul fiscal "Bolojan"

Profesorul de economie mondială Christian Năsulea a explicat, într-o intervenţie la Digi24, că presiunea reală asupra Guvernului nu este legată neapărat de şedinţa Consiliului Afaceri Economice şi Financiare (ECOFIN) din 8 iulie, ci de data de 15 iulie, când încep evaluările făcute de agenţiile de rating.
Dacă măsurile fiscale anunţate e premierul Ilie Bolojan nu sunt suficient de convingătoare, România riscă un downgrade, care ar putea duce la un blocaj financiar: în septembrie, statul ar putea avea dificultăţi majore în a se mai împrumuta, ceea ce ar pune în pericol plata salariilor, pensiilor şi altor obligaţii esenţiale.
Redăm mai jos intervenţia economistului
Christian Năsulea: Înţeleg şi de la primul ministru, şi înţeleg din toate declaraţiile din ultima vreme că acesta este doar începutul. Acum că s-a început cu aceste creşteri de taxe care ne afectează tot pe noi, cu nişte tăieri de cheltuieli care afectează omul cel mai simplu din aparatul de stat, este o chestiune care ţine, practic, de construcţia statului român, de faptul că de acolo a fost mai simplu să fie luaţi nişte bani.
Noi nu prea protestăm, nu avem pârghiile să ne apărăm nişte beneficii pe care, de obicei, nici nu prea le avem, cum au alţii de prin aparatul de stat, de unde trebuie tăiat în primul rând ca să revenim la un anumit nivel de normalitate.
Interpretarea mea aceasta este: ceea ce s-a făcut până acum, evident, nu este suficient, însă este de asemenea foarte important să spunem că acest Guvern este foarte presat de urgenţa de a lua nişte măsuri înainte să înceapă să fie făcute evaluările de către agenţiile de rating şi de către alte instituţii de la nivelul Uniunii Europene.
Jurnalistă: Bun, dar ce credeţi, apropo de explicaţia asta pe care o primim, că era nevoie de un răspuns rapid, o creştere a TVA-ului şi o majorare de taxe pentru a duce mulţi bani la buget sau a arăta această posibilitate pe care o are Guvernul până în 8 iulie, la această şedinţă a miniştrilor de Finanţe, până la acest ECOFIN, şi după discuţii pe care le-am avut în evaluarea ratingului de ţară?
Christian Năsulea: Din punctul meu de vedere, data de 8 iulie şi ECOFIN sunt secundare, pentru că reacţiile pe care le-am văzut în spaţiul public, venind după întâlnirea anterioară a ECOFIN, au fost mai degrabă pe linia că ar dori Uniunea Europeană să vadă că se face ceva şi că nu mai contează foarte mult cât este deficitul la finalul acestui an, atât timp cât ţara noastră începe să ia reforme corecte, care să meargă într-o direcţie bună.
Deci, din punctul ăsta de vedere, nu ştiu dacă 8 iulie este urgenţa; din punctul meu de vedere, urgenţa este 15 iulie, dată după care vor începe să circule acele chestionare către specialişti, pentru evaluarea făcută de prima agenţie de rating care îşi face o actualizare a evaluării, după agenţia Fitch. Aici, dacă nu se iau măsuri care să fie cât de cât convingătoare măcar până la această dată, avem un risc foarte mare de blocaj. Avem, în continuare, riscul unui downgrade, ceea ce ar putea să însemne un blocaj în funcţionarea sistemului public al statului român, la nivel general.
Jurnalistă: Eram inclusiv pe buza falimentului?
Christian Năsulea: Suntem, în continuare, într-o situaţie unde nu aş vorbi de faliment, pentru că nu asta s-ar putea întâmpla. Ceea ce s-ar putea întâmpla, în cazul unui downgrade — dacă se poate, încerc să vă explic aşa, pe paşi — dacă în această evaluare care e făcută în a doua jumătate a lunii iulie lucrurile nu arată convingător, s-ar putea ca răspunsurile din acest instrument de studiu care este aplicat finanţelor fiecărui stat, care se va lua de către Fitch — nu suntem noi mai speciali —, s-ar putea să ne ducă la un rating mai mic decât cel pe care l-am avut până acum.
Noi suntem la limita ratingului care ne mai permite să ne finanţăm la nişte dobânzi care să fie acceptabile. Şi atunci, asta înseamnă că undeva prin luna septembrie, când statul român va trebui, din nou, să meargă să caute bani pentru refinanţarea datoriei publice, să nu-i găsească sau să nu găsească suficient.
Şi atunci începe să vină situaţia în care statul român trebuie să decidă ce plăteşte: pensii, salarii, plăteşte alte cheltuieli?