Analiza lui Moraru: Pierdem România. Pierdem ultima fereastră de a salva democraţia. După 2028, s-ar putea să nu mai avem ce apăra / Ce se mai poate face

Mihai Răzvan Moraru a avertizat, într-una dintre cele mai sumbre analize ale sale, că suntem pe cale să pierdem "ultima fereastră de a salva democraţia şi instituţiile ei".

"Pierdem. Şi nu doar alegerile. Pierdem România. Nu, nu vorbesc despre cei care l-au susţinut pe Nicuşor Dan pe 18 mai. Vorbesc despre noi toţi. Pierdem o şansă reală la reformă. Pierdem ultima fereastră de a salva democraţia şi instituţiile ei. Şi după 2028, s-ar putea să nu mai avem ce apăra. Spuneţi-mi cum vreţi: fatalist, idealist, purist. Dar adevărul e unul singur: pierdem", a declarat Mihai Răzvan Moraru.

Analiza lui Moraru

1. Propaganda rusă: între indiferenţă şi complicitate!

"Maşinăria e acolo. Funcţionează, netulburată. Aşa cum observa Carmen Dumitrescu, Călin Georgescu e în continuare în campanie. Nestânjenit, promovat masiv pe Realitatea, pe TikTok, pe mii de pagini de Facebook. Bani sunt. Reţelele au rămas intacte. Influencerii propagandei îşi permit în continuare să plătească pentru promovare, pentru manipulare, pentru intoxicarea publicului. Iar cei care ar fi trebuit să intervină – din servicii, din instituţii, din media, din Guvern şi Parlament – fie n-au vrut, fie n-au putut, fie n-au avut voie să vadă.

Justiţia? O parte s-a aliniat. Sindicatele? Se umplu de portavoci ale suveranismului. Administraţia? Amuţită. În vreme ce la Chişinău, Maia Sandu vorbeşte clar şi detaliat despre ce face Rusia în Moldova, noi privim neputincioşi cum aceleaşi metode îşi fac de cap în România. Fără ruşine. Fără frică.

100 de milioane de euro pentru destabilizarea Moldovei. V-aţi întrebat care e bugetul pentru România?

Şi totuşi, cum a scris Radu Buzăianu, Preşedintele Nicuşor Dan ne spune azi că neîncrederea oamenilor în stat e principala cauză. Dar nu! Acesta este doar unul din efectele acestei propagande. Nu ştiu cine îl consiliază azi pe ND, dar o face greşit. Chiar dacă tot azi Domnul Preşedinte a spus că are o echipă bună de consilieri. Rusificarea poporului român e cauza, nu neîncrederea! Dacă administraţia din România încă nu a înţeles cum se face, ar fi bine să urmărească conferinţa de presă de peste Prut, unde Doamna Maia Sandu a detaliat acţiunile ruse în Republica Moldova!"

2. Reforma – o glumă proastă jucată pe nervii unei ţări obosite!

"Ştim, fără PSD nu se putea face guvern. Dar asta nu înseamnă că nu puteau exista linii roşii. Condiţii de integritate. Excluderea celor care au produs dezastrul bugetar. Nici măcar atât nu s-a obţinut la negocierile care au durat aproape o lună!

Acum, vedem cum Ilie Bolojan anunţă reforma pensiilor speciale dimineaţa, iar seara ministrul Justiţiei o contestă. Cum se taie bugete dimineaţa şi se pun înapoi a doua zi. Cum ni se bagă pe gât CASS pe Pilonul II şi III, în vreme ce pensiile speciale pentru foşti judecători ai Curţii Constituţionale, MAI şi SRI rămân neatacate. E asta reformă?

Nu. E complicitate. E conservarea sistemului exact aşa cum e. Ne încălzeşte cu ceva că PSD e cel care blochează? Nu! Contează rezultatul!

Şi în timp ce sistemul reacţionează şi îşi scoate oamenii la luptă, îşi apără contractele, privilegiile şi funcţiile – noi bâjbâim după coerenţă. Fiecare ezitare le dă timp să se replieze. Şi să câştige, din nou. Mulţi aţi spus că sistemul l-a înfrânt pe Anastasiu. Poate ca da! Dar sistemul poate face mult mai mult! Şi dacă va avea ocazia, o va face!"

3. Am pierdut momentul. Ce mai putem salva?

"După 18 mai, era limpede: Nicuşor Dan avea o şansă unică. Nu de a guverna, ci de a construi un acord politic solid, cu termene, obiective şi garanţii, prin acord politic cu partidele care compun alianţa. Program votat de fiecare partid în forurile sale. De a obţine o minimă loialitate a instituţiilor. De a forţa reforma. A ales altceva - focus pe programul de guvernare iar timpul s-a scurs.

Mai există o cale?

Da. Presiunea societăţii. Dar şi asta riscă să fie confiscată. Dacă sindicatele vor ieşi în septembrie sub flamura suveranistă, se va spune că 'strada' cere pensii speciale, nu reformă. Şi iar pierdem sensul, iar pierdem adevărul.

Mai rămâne o cale: lupta deschisă cu sistemul. Dar pentru asta ai nevoie de justiţie, de DNA, de servicii care nu joacă dublu, şi – mai ales – de curaj. Mult curaj.

Întrebarea e: îl are o masă critică? Degeaba îl are un om sau doi!"