Cazul deputaţilor români spionaţi de hackerii Chinei. "Avem de a face cu o situaţie foarte gravă. E o încălcare a suveranităţii naţionale!"

Spionarea unor parlamentari români de către un grup de hackeri susţinut de guvernul chinez este o încălcare a suveranităţii naţionale, însă statul român se menţine într-o poziţie de ambiguitate diplomatică faţă de acţiunile unui stat totalitar precum China, a subliniat Cătălin Teniţă, unul dintre cei trei parlamentari spionaţi.

Această poziţie ambivalentă se vede, potrivit lui Teniţă, şi din faptul în care România se raportează la Taiwan şi la problema extrădărilor. Parlamentarul a reamintit şi de cunoscutul caz de la Dobroieşti, unde autorităţile au semnat pentru înfiinţarea unei secţii de poliţie chineze clandestine şi instalarea de camere de supraveghere, şi a punctat că statul român nu ia măsurile care s-ar impune.

Reamintim că deputaţii Cătălin Teniţă (REPER), Alexandru Muraru (PNL) şi fostul deputat Pavel Popescu (PNL) – fost şef al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională – au fost vizaţi de un grup de hackeri susţinut de guvernul chinez.

SUA şi Marea Britanie afirmă că grupul a acţionat global, ca să strângă date despre guverne, politicieni sau alegători. Cei trei deputaţi din România fac parte din Alianţa Interparlamentară pentru China, un grup internaţional din care fac parte mai mulţi parlamentari şi care se preocupă de modul în care ţările democratice ar trebui să se raporteze la China, relata recent Europa Liberă.

Reporter: Cum comentaţi faptul că aţi fost spionat de un grup de hackeri afiliat la interesele guvernului chinez?

Teniţă: Nu a fost nici o surpriză. Problema este cam aşa, că genul ăsta de acţiuni sunt acţiuni care nu sunt ale hackerilor chinezi, problema nu se pune că există nişte cetăţeni chinezi certaţi cu legea care vor să facă rău lumii ci, mai degrabă, oamenii ăştia sunt parte a aparatului de represiune şi a aparatului militar chinez, al Chinei comuniste. Deci asta trebuie să înţelegem, nu este vorba de o operaţiune de hackereală aşa cum credem noi, în ţările democratice, că funcţionează hackerii ci, mai degrabă, este vorba de o acţiune a unei părţi, a guvernului chinez, împotriva demnitarilor din peste 25 de ţări democratice, sunt 400 de conturi în discuţie, deci peste 100 de parlamentari din Statele Unite, din Parlamentul European, din ţările europene, din Japonia, Australia, Noua Zeelandă şi alte ţări.

Deci asta trebuie să înţelegem, în primul rând este o încălcare a suveranităţii naţionale. Orice ţară care face acte de agresiune digitală împotriva demnitarilor altor ţări evident că încalcă principiul suveranităţilor naţionale. Deci asta trebuie să înţelegem, e foarte, foarte important.

Referitor la persoana mea proprie, să zic aşa, din perspectivă pur personală, eu sunt destul de atent la link-urile pe care le accesez şi la modul în care îmi gestionez conturile şi prezenţa online, astfel încât mă îndoiesc că au reuşit să ajungă foarte, foarte departe. Pentru că, să spunem că folosesc dispozitive securizate, two-factor authentication, parole complicate, astfel încât lucrurile astea să nu fie uşor accesibile. De ce? Pentru că sunt informaţii sensibile.

Ce este mai tragic, să spunem aşa, este că, vedeţi, este vorba de un proces penal pe care Departamentul de Justiţie American l-au intentat în cazul ăsta. Deci avem de a face cu o situaţie oficială, cu o situaţie foarte gravă, iar oficialii chinezi n-au spus nimic. Nici n-au negat, nici nu s-au arătat doritori să colaboreze.

Şi asta, într-adevăr, este o problemă.

Reporter: Cum vedeţi faptul că am aflat despre aceste lucruri dintr-un rechizitor întocmit de Departamentul de Justiţie al SUA, şi nu dintr-un rechizitor întocmit de procurorii români? Cum ţi se pare că acţionează statul român pe speţele acestea?

Teniţă: Statul român se află, şi asta o spun, nu eu o spun, să spunem analişti ai zonei de politică externă din diverse ţări foarte serioşi, într-o poziţie de ambiguitate diplomatică, adică suntem într-adevăr un membru foarte solid al alianţei transatlantice, al NATO, dar pe de altă parte noi în foarte multe chestiuni nu suntem aliniaţi cu ţările occidentale în privinţa poziţiilor pe China. De exemplu, în privinţa modului în care gestionăm chestiunea legată de Taiwan, noi suntem un outlier, un stat ieşit, să spunem, din norma europeană, evident, şi din norma transatlantică, în privinţa modului în care relaţionăm cu Taiwan. Continuăm să considerăm că Taiwanul nu există.

Şi la fel, în privinţa, să spunem, modului în care ne raportăm la pericolul pe care poate să-l producă un stat autoritar precum Republica Populară Chineză în digital, noi nu luăm foarte multe măsuri. Ştim cu toţii, nu de acel caz cu camerele, de acel caz cu secţiile de poliţie, şi de alte situaţii similare, iarăşi noi nu facem nimic.

La fel, în privinţa tratatelor de extrădare. Dacă ţinem minte, la finalul anului trecut, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că tratatele de extrădare dintre statele europene şi Republica Populară Chineză contravin Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. De ce? Pentru că a extrădat o persoană în China, o supune pe acea persoană, la posibilitatea de a avea un proces injust şi apoi se ajunge chiar la situaţii de încarcerare cu tortură. Şi totuşi, noi menţinem acel tratat de extrădare şi cu China, şi cu Hong Kong-ul, deşi, evident, aceste lucruri au trebuit să fie suspendate.

Deci, cumva, noi suntem foarte ambigui în chestiunea asta, şi asta ţine, să spunem, de tradiţia noastră diplomatică, dar părerea mea este că, dacă ne-am uitat la alte state, am descoperit că, să spunem, interesele chineze sunt susţinute inclusiv prin formule, să zicem, subterane de influenţă. Putem să ne uităm, de exemplu, la Franţa, şi vedem, sau la Italia, şi vedem că acolo, efectiv, politicienii au primit foloase necuvenite din partea unor entităţi chineze pentru a susţine interesele Chinei. Sunt convins că, dacă ne-am uita mai cu atenţie, am găsi astfel de situaţii şi în România.

Reporter: După informaţiile dvs., s-a deschis vreun dosar vizând cazul de spionaj care v-a avut drept ţintă pe dvs., Pavel Popescu şi Adrian Muraru?

Teniţă: Nu s-a deschis în mod cert, pentru că dacă s-ar fi deschis, cel puţin unul dintre noi ar fi trebuit să fie chemat să dea o depoziţie, ca victimă, ca parte în dosar să vină la Parchet, la DIICOT, sau unde ar trebui să se întâmple astfel de lucruri. Deci nu s-a deschis, sigur, cu certitudine.

Reporter: Cum vă explicaţi asta?

Teniţă: Părerea mea este că aici, repet, din păcate, noi nu luăm deloc în serios lucrurile serioase în ţara aceasta. Din păcate, noi nu suntem pregătiţi pentru a face faţă unui actor autoritar, precum China, care joacă într-un fel necompatibil cu valorile internaţionale. Noi nu suntem pregătiţi şi preferăm să închidem ochii, ceea ce este grav, pentru că s-ar putea să fie prea târziu când îi vom deschide într-un final.

Reporter: Cum vă explicaţi faptul că Ministerul de Externe nu l-a chemat pe ambasadorul Chinei, sau cel puţin în spaţiul public nu a apărut o astfel de informaţie?

Teniţă: Părerea mea este că ar fi trebuit chemat ambasadorul Chinei. Evident că ar fi trebuit. Repet, nu este vorba de trei demnitari ai statului român, este vorba de siguranţa naţională. Nu este vorba de cetăţeni, este vorba de naţiune. Din păcate, v-am spus, modul în care este tratată China în România, Republica Populară Chineză în România, nu este cel pe care celelalte ţări aliate îl abordează în raport cu China. Şi asta o să ne dăuneze!".

Redacţia noastră a contactat MAE pentru a afla ce acţiuni a întreprins după spionarea demnitarilor români. Până la ora publicării acestei ştiri nu a primit niciun răspuns.

De asemenea, am contactat DIICOT-ul pentru a vedea dacă pe rolul acestui parchet există vreun dosar pe rol. De asemenea, nu am primit niciun răspuns.