Carnavalul de la Veneţia - invitaţie în poveste

În fiecare an, fascinantul oraş italian se îmbracă în veşminte de sărbătoare şi îşi retrăieşte trecutul glorios şi colorat. De aceea, nu întâmplător, tema din acest an a renumitului Carnaval veneţian este "Vivi in colori/ Trăieşte în culori".

Cu toţii iubim poveştile. Ele ne duc în perioada copilăriei, când lumea era mai bună şi mai sinceră. Cei răi întotdeauna erau pedepsiţi, iar cel mai curajos dintre cavaleri se căsătorea cu cea mai frumoasă prinţesă, primind în dar jumătate de împărăţie. Iar la sfârşitul filei de poveste - ospăţ şi zaiafet!

Carnavalul de la Veneţia vine să ne ducă înapoi în acea atmosferă de basm. Costume fastuoase, baluri, festivaluri, muzică şi dans – totul în jur prinde viaţă şi culoare. Pe străzi şi în pieţe sunt prezentate tot felul de acrobaţii, bufonade, magicieni şi marionete, pantomimi şi jongleri - o atmosferă de jovialitate neînfrânată domneşte peste oraşul italian în aceste zile.

Toată Veneţia se transformă într-o scenă unică enormă, în care oamenii se plimbă în costume de carnaval şi măşti misterioase. Dar, în afară de aspectul atractiv al costumelor, acestea trebuie să se conformeze unei anumite personificări. De aceea, înainte de carnaval, participanţii angajează un expert care le va indica postura potrivită, expresia facială şi gesturile corespunzătoare. Sau mai simplu, îi va schiţa în detaliu rolul pe care îl va interpreta posesorul măştii.

Odată cu amurgul, când zgomotul din stradă se stinge puţin câte puţin, puteţi auzi sunetul vâslelor, cârmuite cu dibăcie de gondolieri. Aceştia plimbă "regi" şi "curtezane", "miniştri" şi "jurişti", "războinici" şi "piraţi", "croitorese" şi "dulgheri" de-a lungul canalelor pitoreşti din Veneţia. Focuri de artificii se avântă în cerul violet al oraşului nocturn, reflectând în apă cărări scânteietoare bizare ce iluminează vechile clădiri somptuoase, pe zidurile cărora saltă umbrele petrecăreţilor deghizaţi. Nopţile în Veneţia au un farmec aparte.

Zona principală, unde se desfăşoară în mod tradiţional principalele evenimente este Piaţa San Marco. Aici a fost instalat deja un havuz, care scoate vin în loc de apă. Alături de el se află o statuie uriaşă a leului cu aripi, simbol al oraşului.

În mod tradiţional, începutul petrecerii costumate coincide cu sărbătoarea “Festa delle Marie”, dedicată eliberării fetelor veneţiene care au fost răpite de piraţii din Istria. Şi se încheie carnavalul cu parada costumelor de epocă şi arderea mogâldeţii Iernii chiar pe piaţa principală a oraşului.

Măştile oferă libertate: fără titluri, fără însemne regale, fără constrângeri

Oraşul se pregăteşte pentru carnaval un an întreg. Veneţienii comandă costumele costisitoare la cei mai buni designeri, pentru a le demonstra mai târziu cu mândrie publicului. De asemenea, proprietarii costumaţilor acordă destul de mult timp pentru repetiţii, ca să corespundă pe deplin imaginii personajului ales.

Istoria carnavalului veneţian se trage din filele trecutului păgân. În secolul al X-lea, la Roma se sărbătorea Saturnaliile, o sărbătoare în onoarea zeului Saturn, zi care coincidea cu solstiţiul de iarnă şi cu ziua recoltei. În timpul festivităţii se anulau orice pedepse şi reguli de etichetă. Bogaţi şi săraci, patricieni şi plebei puteau sta la masa şi bea vin împreună. Dar, pentru a depăşi situaţia stânjenitoare care se crea, au inventat măştile şi mantaua, care făceau persoana de nerecunoscut.

În timpul Saturnaliilor, romanii, obosiţi de numeroasele convenienţe obişnuite, aveau posibilitatea de a slăbi conduita rigidă şi de a se simţi liberi. Cu timpul, perioada carnavalelor s-a prelungit şi s-a răspândit până în punctul în care costumaţiile misterioase au început să facă parte din viaţa de zi cu zi a veneţienilor.

Prima menţiune a carnavalului apare în 1094, iar în 1269, secolul al XIII-lea, Senatul Republicii Veneţiene a legalizat sărbătorirea carnavalului. Astfel purtarea măştii, protejată legal de Republică, oferea mai multă libertate posesorului său: fără titluri, fără însemne regale şi fără constrângeri. Au început să meargă purtând măşti la lucru, în mănăstiri şi palate, să cumpere legume, să conducă procese de judecată şi să încheie tranzacţii comerciale – tot în măşti. Dar punctul culminant al prosperităţii în istoria carnavalului veneţian a fost secolul al XVIII-lea. Popularitatea “balului mascat” creştea tot mai mult, acesta devenind cunoscut în întreaga Europa. Până şi membrii curţilor regale din ţările vecine, sub acoperirea măştii, participau la cele mai spectaculoase şi vesele mascarade.

Dar fiecare sărbătoare îşi are sfârşitul. Când trupele lui Napoleon au ocupat Veneţia, Carnavalul a fost interzis. Acest lucru s-a întâmplat în ajunul secolului al XIX-lea. Şi abia la sfârşitul anilor ‘70 a apărut ideea de a relansa frumoasa şi vechea tradiţie veneţiană. De atunci, din 1980 mai exact, Piaţa San Marco, din nou, a început să adune o mulţime de vizitatori din întreaga lume.