Care sunt priorităţile în domeniul protecţiei copilului asumate de principalele partide. ONG-urile încep monitorizarea

Principalele partide politice - PSD, PNL, PDL, UDMR şi PRM – au semnat recent un pact prin care s-au angajat să includă în programele lor electorale şi de guvernare cel puţin cinci dintre priorităţile în domeniul protecţiei copilului. Acestea au fost stabilite de Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) care reuneşte 103 ONG-uri din întreaga ţară care au ca scop protecţia micuţilor.

“Am stabilit 15 priorităţi şi pot spune că toate sunt la fel de importante pentru noi. Partidele şi-au ales o parte din aceste priorităţi pe care au promis că le vor include în programele electorale şi apoi le vor pune în practică. S-a mers mai mult pe educaţie, prevenirea abandonului şcolar şi înfiinţarea tribunalelor pentru minori. Priorităţile au fost stabilite după ce ne-am consultat cu ONG-urile care fac parte din federaţia noastră. Cred că cea mai urgentă este cea referitoare la crearea unui sistem sustenabil de protecţia copilului, folosindu-se resursele umane existente”, a declarat, pentru Epoch Times, Mihaela Gârleanu, şef de proiect la Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC).

Pentru reprezentanţii Federaţiei nu este importantă numai introducerea priorităţilor în programele electorale sau de guvernare, ci mai ales implementarea acestora, lucru care va fi monitorizat.

“Ne-am propus să facem monitorizarea şi în continuare, iar în perioada ianuarie-februarie să organizăm o reuniune cu partidele şi să vedem unde am ajuns. Le acordăm sprijinul nostru pentru implementarea soluţiilor pe care ei şi le-au ales şi le stăm la dispoziţie cu expertiza noastră”, a precizat Mihaela Gârleanu.

Federaţia ONG-urilor de protecţie a drepturilor copilului a atras atenţia asupra unor probleme care ar trebui rezolvate cât mai repede. Este vorba despre finanţarea sistemului de protecţie a copilului care nu ar fi trebuit redusă, după cum a recomandat Comisia Europeană, lucru care nu s-a întâmplat în momentul în care fondurile ar fost tăiate. În plus, Tribunalul Copilului, instanţă despre care s-a discutat încă din 2007, nu a fost nici până acum înfiinţat.

Ce propun ONG-urile

Primul punct din lista de priorităţi a ONG-urilor se referă la reorganizarea Direcţiilor de Asistenţă Socială. Studiile realizate în ultima perioadă au arătat că la nivelul direcţiilor de asistenţă socială din ţară organizarea este de multe ori defectuoasă, iar majoritatea acestor instituţii nu au elaborat planuri şi strategii clare pentru problemele pe care le au de rezolvat şi doar jumătate au realizat metodologii de lucru privind violenţa în familie.

Federaţia mai susţine că direcţiile de asistenţă socială se găsesc într-un conflict de interese fiind deţinătoarele monopolului asupra serviciilor de protecţie şi a utilizării fondurilor alocate acestui sector, fiind în acelaşi timp finanţator, furnizor de servicii şi structură de monitorizare şi control. ONG-urile au cerut liberalizarea pieţei de servicii pentru a creşte calitatea acestora.

Federaţia a mai solicitat ca serviciile de prevenire la nivel local să nu mai fie axate cu preponderenţă pe prestaţii financiare (venitul minim garantat, ajutoarele de încălzire, alocaţiile pentru copii, alocaţiile monoparentale şi complementare), în detrimentul dezvoltării unor servicii sociale de prevenire-consiliere, dezvoltare de deprinderi de viaţă, asistenţă în găsirea unui loc de muncă etc.

În plus, ar trebui stabilit un pachet minim obligatoriu de servicii pentru copii, garantat de stat, care să asigure respectarea drepturilor de bază ale copilului - la educaţie, sănătate, un trai care să-i asigure dezvoltarea fizică, mentală, morală şi socială, asistenţă socială, odihnă şi vacanţă. Un astfel de pachet ar trebui să conducă la reducerea sărăciei infantile, ca formă de violenţă împotriva copiilor, şi să asigure şanse şi drepturi egale tuturor copiilor, au arătat reprezentanţii Federaţiei.

În prezent, nu există o bază de date care să cuprindă toţi beneficiarii şi toate formele de asistenţă socială – prestaţii şi servicii – de care fiecare dintre ei beneficiază.

Cum vor fi protejaţi minorii

ONG-urile au mai cerut realizarea unui plan pentru implementarea Convenţiei Consiliului Europei referitoare la protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale. Planul ar trebui să cuprindă măsuri de prevenire a exploatării minorilor, asistenţă pentru victime, programe de intervenţie pentru cei care au săvârşit abuzuri.

Copiii ai căror părinţi au plecat la muncă în străinătate şi al căror număr a crescut mult în ultimii ani este un alt capitol considerat ca prioritate. Pentru aceştia ar trebui elaborate programe speciale pentru că sunt o categorie vulnerabilă, aflată într-o situaţie de risc. Separarea copiilor de unul sau de ambii părinţi, plecaţi la muncă în străinătate, pe o perioadă lungă, generează trăirea sentimentului de abandon, cu repercusiuni asupra personalităţii, se precizează în studiul “Metodologie - asistenţa socială, psihologică şi juridică a copiilor rămaşi singuri acasă ca urmare a plecării părinţilor la muncă în străinătate”.

Autorităţile au elaborat Ordinul nr. 219 din 15 iunie 2006 privind activităţile de identificare, intervenţie şi monitorizare a copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea părinţilor, dar care nu este cunoscut de toate instituţiile care ar trebui să-l aplice sau acestea nu au personal suficient care să se ocupe de această problemă.

Tribunalele pentru minori şi familie sunt considerate o altă prioritate, dar care până acum nu a fost pusă în practică. Legea privind organizarea judiciară prevedea în forma sa iniţială începerea funcţionării efective a tribunalelor specializate cel mai târziu pe 1 ianuarie 2008, însă la acea dată, la nivelul întregii ţări, nu funcţiona decât un singur tribunal pentru minori şi familie, în judeţul Braşov.

De atunci şi până în prezent, în majoritatea judeţelor din ţară au fost organizate complete sau secţii specializate pentru cauze pentru minori şi familie, dar nu există o formă de organizare unitară la nivel naţional, iar legea a fost modificată.

În această situaţie, au apărut dificultăţi în ceea ce priveşte abordarea de ansamblu pe care ar trebui să o poată avea magistratul în situaţia soluţionării cazurilor în care sunt implicaţi copiii şi cu privire la realizarea unei efective specializări a magistraţilor pe problematica drepturilor copilului şi implicit pronunţarea unor soluţii unitare.