Vicepremierul Oana Gheorghiu: Îmi doresc să scot absurdul din viaţa românilor în relaţia cu statul. Mă voi lupta pentru asta
Noua viceprim-ministră Oana Gheorghiu a afirmat, într-un interviu acordat EuroNews, că nu-şi propune să schimbe ceva peste noapte, odată numită în funcţie, pentru că ar fi imposibil, dar promite „să fac tot ce ţine de mine, să schimb măcar un pic viaţa românilor”.
Redăm mai jos o parte din declaraţiile din platoul emisiunii.
Jurnalist: Ce veţi face în guvern?
Oana Gheorghiu: Mandatul meu este cel de reformă, debirocratizare, digitalizare. Ştiu că sună aşa foarte pompos şi când spunem în România reformă şi mai ales digitalizare, zicem că sunt vorbe în vânt, pentru că nu am reuşit să facem lucrurile astea. O să am un program clar, cu un calendar pe care mi-l doresc, pe care să-l urmărim împreună cu cetăţenii, o să vă rog să-mi lăsaţi un pic de timp, formez echipă, ne apucăm de treabă şi o să venim cu acest program să-l prezentăm.
Desigur că nu depinde doar de mine, dar eu ştiu că voi face tot ce pot eu ca lucrurile să fie duse la bun sfârşit. Toate lucrurile astea depind de mulţi oameni din coaliţie şi sper să reuşim să lucrăm împreună, pentru că eu cred că, de fapt, fiecare om din ţara asta, indiferent că a votat cu un partid sau altul, îşi doreşte acelaşi lucru: să ne fie bine, să avem o ţară bogată, în care cu toţii să fim fericiţi, să trăim bine.
Dacă avem acest obiectiv comun, eu sper că şi partidele din coaliţie vor avea exact acelaşi obiectiv şi împreună putem face lucruri.
Jurnalist: Cine v-a sunat şi a zis: "Oana Gheorghiu, ai vrea să vii pe postul de vicepremier?"
Oana Gheorghiu: M-a sunat domnul Bolojan într-o zi şi m-a invitat la o discuţie. Eram convinsă că vom vorbi despre sănătate. Avusesem o întâlnire înainte cu mai mulţi oameni din mai multe domenii în care cerea feedback să vadă ce credem. Am fost la guvern la o întâlnire şi în urma acelei întâlniri m-am gândit că vrea mai multe detalii pentru că aşa i-am spus: "Dacă vreţi mai multe detalii, vă stau la dispoziţie". M-a sunat acum câteva săptămâni. Dar a fost o perioadă mai lungă de decizie pentru că am fost foarte surprinsă de propunere. Nu mă aşteptam absolut deloc şi am trecut prin toate fazele acelei persoane care are şi un sindrom al impostorului destul de ridicat şi foarte sănătos zic, în care mi-am pus întrebări, dacă nu-i pălăria prea mare, întrebări pe care probabil şi le pune şi presa şi le pun foarte mulţi oameni.
Dar discuţia cu domnul Bolojan a fost una care m-a făcut să mă gândesc serios la asta, pentru că mi-am dat seama că este un om care îşi doreşte să facă bine acestei ţări, că vine şi trage ponoasele altor oameni care au făcut rău acestei ţări şi care au adus aici bugetul şi că deocamdată pare destul de singur şi are nevoie de oameni care să vină alături.
Când primeşti o astfel de propunere, te trezeşti în faţa unei situaţii în care ştii că orice decizie ai lua, vei regreta, că acesta este adevărul. Aşa că m-am gândit că mai bine să regret că am încercat, decât să regret că n-am încercat şi că n-am pus sumărul la ceva ce poate să iasă bine. Eu sunt o persoană foarte optimistă, idealistă probabil, dar chiar cred în România, eu chiar cred în ţara asta, eu chiar cred că noi, românii, suntem capabili de foarte multe lucruri. Că ne lipseşte încrederea unii în alţii şi încrederea în instituţii şi este justificat, pentru că eu însămi am criticat adesea instituţiile. Sper să reuşesc şi să aduc acolo speranţă, transparenţă, deschidere către societate, pentru că eu cred că împreună societate civilă, mediul de afaceri şi statul român, guvernul României, pot face lucrurile să meargă foarte bine.
Jurnalist: Eu nu-mi amintesc, poate s-a întâmplat, dar nu-mi amintesc o persoană atât de cunoscută din zona societăţii civile cu un bagaj de imagine, justificat desigur, că nu oricine face un spital în România, care să fie luat din societatea civilă şi să fie pus pe o funcţie atât de înaltă în guvern, vicepremier. Care vor fi diferenţele între societatea civilă şi ce trebuie să facă un om care vine de acolo la guvern?
Oana Gheorghiu: Am experienţa asta de lucru la firul ierbii cu oamenii şi cu nevoile lor, să le înţeleg nevoile. Am experienţa lucrurilor cu statul, pentru că făcând ce am făcut noi, ne-am lovit adesea de stat şi am experienţa lucrurilor cu companiile de la care am obţinut cei mai mulţi bani.
Într-adevăr, nu ştiu cum funcţionează statul din interior şi am auzit adesea, în ciocnirile noastre cu instituţiile publice, când spuneau: "Nu ştiţi cum e aici, nu ştiţi cât de greu e să faci lucrurile". Şi sunt convinsă că e mult mai greu şi sunt convinsă că îmi va fi mult mai greu să fac lucruri decât poate îmi era zona de ONG. Dar poate că exact asta trebuie să facem. Dacă lucrurile merg greu, hai să încercăm să le schimbăm.
Nu îmi imaginez şi nu vreau să promit nimănui că o să schimb eu ceva peste noapte pentru că asta este imposibil. Dar mi-aş dori foarte mult să-i conving pe oameni, să încerce să schimbe. Pentru că chiar se poate. Şi dacă încercăm să schimbăm mici lucruri de la a scoate absurdul din instituţiile publice şi din relaţia cu cetăţeanul, pentru că noi uneori ne ducem cu toţii undeva şi ni se cer uneori lucruri absurde - să completăm de 5 ori un formular, să dăm nu ştiu câte copii, îmi propun şi sper să găsesc susţinere să fac o mapare a acestor lucruri absurde din societate pe care să le adresez pas cu pas împreună cu instituţii publice, împreună cu guvernul României şi împreună cu societatea.
Ştiţi, spuneam asta şi înainte să ajung aici: eu nu mă simt un om politic. Poziţia mea este una de independent. Nu fac politică, dar vrând nevrând trăiesc în mediul politic şi cred că politicul ar trebui adus pe un culoar între nevoile cetăţeanului şi soluţiile identificate de experţi. Aici ar trebui să facem politicile publice, pe acest culoar. Nu după alte nevoi şi nici după alte interese.
Când vom ajunge să punem politicul aici şi nu în altă parte, ne va fi mai bine. Ca să facem asta e nevoie de societate care să fie activă, prezentă şi să seteze agenda publică - şi aici vorbeşte ONG-istul din mine -, dar şi de stat şi de guvern, care să accepte lucrul cu experţii, să nu se creadă atotştiutor, care să înţeleagă că fără această colaborare nu putem merge înainte.
Eu asta îmi doresc, să conving oamenii din guvern că trebuie să ascultăm pe toată lumea, să deschidem larg uşile către oameni, la figurat, nu la propriu, să transformăm statul ăsta într-un stat care îi ascultă pe cetăţeni. E imposibil să rezolvăm lucrurile astea într-o lună, în două luni, în cinci luni, dar trebuie să începem de undeva şi mi-aş dori foarte mult să începem cu asta.
Jurnalist: Aţi spus că nu puteţi să promiteţi în acest moment lucruri extraordinare, dar ceva puteţi să promiteţi. Ce le puteţi promite acum, în prima zi de mandat, după ce aţi depus jurământul şi aţi fost învestită?
Oana Gheorghiu: Pot să le promit că o să fac tot ce ţine de mine, să schimb măcar un pic viaţa românilor în acest guvern - de la debirocratizarea asta, de la simplificarea vieţii. Uneori, şi eu m-am lovit, şi ne-am lovit şi, construind spitalul, auzeam "aşa se face, domnule". Dar de ce se face aşa, dacă e absurd?
Noi, de exemplu, avem în România o lege care spune că nu mai trebuie să te duci cu copii după buletin şi după alte acte, dar ea nu se aplică, nu se aplică unitar. Lucrul ăsta se poate rezolva printr-o abordare unitară la nivelul ţării. Mă voi lupta pentru asta, sincer, pentru că este un lucru absurd.
Îmi doresc să scot absurdul din viaţa românilor în relaţia cu statul. Asta îmi doresc. Şi sunt convinsă că măcar câteva lucruri o să le reuşesc. Vrem să facem această mapare. Îmi doresc mult să fac această mapare a absurdului. Să vedem primele zece. Să estimăm în cât timp putem să rezolvăm, să estimăm ce implică. De aia nu vă pot face promisiuni, pentru că am nevoie de timp să evaluez lucrurile şi desigur să abordăm şi lucrurile mai dificile şi mai complicate, cele cu tăierea cheltuielilor absurde din banul public, să abordăm companiile de stat, la unele dintre ele sunt nişte salarii foarte mari, lucruri de genul ăsta.
Şi asta pot să promit, că sunt determinată, că eu sunt perseverantă din fire, şi că voi face tot ce ţine de mine şi voi face tot ce pot, eu o să-i conving şi pe ceilalţi să facem împreună lucrul ăsta. Pentru că eu cred că şi pentru toate partidele care sunt în coaliţie, indiferent de culoarea lor, dacă vor face lucruri, dacă vor livra, vor avea de câştigat. Pentru că trebuie să se uite că voturile trebuie să le ia din altă parte.
