Capacităţile nucleare ale Iranului ar putea fi mult exagerate (experţi militari şi ai serviciilor de informaţii)

Cât timp a ocupat postul de vicepreşedinte al Americii în administraţia precedentă, Dick Cheney a insistat în mod repetat asupra faptului că SUA trebuie să bombardeze Iranul pentru a-i potoli ambiţiile nucleare. La fel au făcut senatorul John McCain şi nenumăraţi alţi politicieni - republicani şi democraţi, americani sau străini. Însă dacă avem de-a face doar cu o isterie? Dacă Iranul nu este altceva decât o ameninţare fantomă?, se întreabă Newsweek.

Interviurile cu strategi militari şi ofiţeri ai serviciilor de informaţii interne şi externe şi o trecere în revistă a celor 34 de ani de avertismente cu privire la ameninţarea iraniană la adresa intereselor vitale ale Americii indică că previziunile apocaliptice se bazează pe suspiciuni, presupuneri şi puţine date importante. În acest context, scrie vineri Newsweek, ameninţarea iraniană este, din multe puncte de vedere, o repetare a ameninţării pe care a presupus-o Irakul şi a condus la un război, cu excepţia faptului că, de această dată, lumea serviciilor de informaţii ştie că nu există arme de distrugere în masă.

În prezent, în contextul unui potenţial dezgheţ în relaţiile dintre Statele Unite şi Iran, numeroşi experţi în această regiune susţin că este extrem de important să existe o imagine exactă a capacităţilor şi aspiraţiilor nucleare ale statului din Golful Persic. Săptămâna trecută, preşedintele Barack Obama a vorbit la telefon, timp de 15 minute, cu preşedintele recent ales al Iranului, Hassan Rohani, (pentru prima dată când liderii celor două ţări au vorbit în ultimele trei decenii) şi au discutat problema nucleară. Conversaţia, care i-a înfuriat pe extremiştii din Statele Unite, Israel şi Iran, a reprezentat însă un pas important într-un 'dans' diplomatic al Casei Albe, început cu puţin înainte ca Rohani să preia preşedinţia în luna august.

'Iranul nu este o ameninţare la adresa intereselor vitale americane', este de părere Christopher J. Bolan, fost ofiţer al serviciului de informaţii al armatei, care în prezent predă strategia militară la Colegiul de Război. ' Ei nu doresc arme nucleare. Cred că a fost prea alarmist atunci când oamenii au susţinut că este nevoie de o reacţie mult mai agresivă', adaugă el.

Această concluzie este similară celei la care a ajuns National Intelligence Estimate în 2007, o evaluare informată a problemelor de securitate naţională, care reflectă opinia a 16 agenţii de informaţii americane. Potrivit acestei analize, Iranul şi-a suspendat programul nuclear în 2003, iar la începutul acestui an, secretarul apărării de la acel moment, Leon Panetta, a declarat că, din informaţiile pe care le au SUA, liderii iranieni nu au luat decizia de a continua dezvoltarea unei arme nucleare.

Pe de altă parte, unele voci din Occident insistă asupra faptului că o astfel de analiză şi de previziuni nu pot fi aplicate Iranului, deoarece liderii acestuia sunt 'nebuni'. Cu toate acestea, potrivit unui oficial din serviciile de informaţii de la Pentagon, agenţiile de securitate guvernamentale din întreaga lume au ajuns la concluzia că liderii iranieni judecă raţional, iar deciziile sunt adoptate într-un mod formal.

'Ei nu sunt nici nebuni, nici proşti'', explică Gawdat Bahgat, profesor de securitate naţională, specializat în politica din Orientul Mijlociu la National Defence University, instituţie care oferă instruire militară, la nivel înalt, în privinţa strategiei naţionale de securitate. 'Ei sunt raţionali şi văd că dezvoltarea unei bombe nu este în interesul lor'', subliniază acesta.

În plus, ayatollahul Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului, a renunţat în mod oficial la armamentul nuclear într-o fatwa - o hotărâre religioasă obligatorie - în care a declarat că posesia unor astfel de arme este 'un păcat grav'. Pe de altă parte, deşi este posibil ca declaraţia să fie revocată, acest lucru nu se poate întâmpla decât la un cost semnificativ pentru credibilitatea clericului în comunitatea islamică.

În ceea ce priveşte ameninţarea pe care ar reprezenta-o Iranul pentru Israel, oficialii militari americani - cum ar fi generalul Martin Dempsey, preşedinte al Joint Chiefs of Staff (Comitetul Şefilor de Stat Major al SUA) - au declarat public că Israelul nu are de ce să se teamă deoarece liderii iranieni ştiu că un atac asupra acestei ţări ar însemna distrugerea propriei lor ţări de către forţele militare occidentale. De altfel, chiar şi oficiali israelieni au recunoscut acest lucru. 'Cred că Israelul este suficient de puternic pentru a se proteja', declara Efraim Halevi, fostul director al Mossad, anul trecut, adăugând că 'nu este în puterea Iranului de a distruge statul Israel''.

Desigur, Iranul ar putea schimba cursul şi începe producă mai mult uraniu puternic îmbogăţit, însă nu - explică actuali şi foşti oficiali ai serviciilor de informaţii - fără ca agenţiile de informaţii occidentale să nu afle aproape imediat, ceea ce ar face o astfel de decizie asemănătoare unei sinucideri pentru statul din Golful Persic.