Cadou din România: câte un cufăr plin cu cărţi de excepţie pentru Vladimir Putin şi Dmitri Medvedev

Integrala manuscriselor Cantemir numără 25 de volume tipărite într-o ediţie de lux, color, pe hârtie de 130 g/mp, copertă îmbrăcată în piele de viţel, cu timbru sec, portretul şi semnătura lui Dimitrie Cantemir în folio auriu. Această bijuterie tipografică este aşezată în lăzi din lemn de nuc, iar primele două lăzi cu Integrala - ediţie de lux, au fost oferite în dar preşedintelui rus Vladimir Putin şi premierului Dmitri Medvedev. Şi asta în semn de recunoaştere pentru faptul că statul rus a permis unor persoane din România să aibă acces la documentele scrise de Cantemir, aflate, de sute de ani, în arhivele, unele militarizate, aparţinând Federaţiei Ruse.

"Misiunea Moscova" a fost "numele de cod" al operaţiunii prin care trei români, Constantin Barbu, Paul Tudor şi Ion Deaconescu au reuşit ceea ce nimeni nu a putut face timp de sute de ani: să aibă acces la arhivele în care se află manuscrisele domnitorului-cărturar Dimitrie Cantemir. Primele mărturisiri despre "Misiunea Moscova" privind aducerea în ţară a manuscriselor facsimilate ale lui Cantemir au apărut în anul 2010, iar ultimele informaţii vin de la finalul lunii septembrie 2012, când a fost dată publicităţii Integrala Cantemir.

Constantin Barbu a fost unul dintre cei mai insistenţi cărturari români care şi-au dorit să îşi lege numele de cel al lui Dimitrie Cantemir, el povestind pentru "Expresul de sud" modul cum visele sale au devenit realitate. „Cantemir este nu numai cel mai învăţat principe din ultima mie de ani ci şi singurul intelectual român care a scris în zece limbi grele. Acum vreo doi ani Excelenţa Sa Ambasadorul (n.r.-Rusiei la Bucureşti) Alexander Ciurilin, a fost invitat de Academia Interaţională Mihai Eminescu cu prilejul decernării premiilor ce se cuvin unor mari personalităţi străine şi româneşti. Atunci l-am rugat să mă ajute să facsimilez color toate manuscrisele lui Cantemir aflate în Rusia. Excelenţa Sa s-a ţinut de cuvânt, am primit o scrisoare şi am plecat la Moscova în căutarea şi scanarea manuscriselor lui Cantemir, împreună cu prietenii mei, profesorul Ion Deaconescu şi Paul Tudor, finanţatorul „Misiunii Moscova”. Până în prezent noi, cei trei misionari, avem peste 7.000 de pagini din opera lui Cantemir, scanate color, absolut perfecte, pe care ni le-au pus la dispoziţie autorităţile şi arhivării ruşi".

Povestea este continuată de profesorul Ion Deaconescu. „Rolul Ambasadorului Ciurilin în recuperarea, după 500 de ani, a manuscriselor lui Cantemir a fost capital. Fără sprijinul Domniei Sale, care, presupun, a influenţat un mecanism instituţional bine pus la punct, nu s-ar fi întâmplat nimic. Avem dovezi că, în decursul anilor, au fost unele tentative din partea unor instituţii fundamentale ale României, ca şi cereri ale unor cercetători, unii chiar academicieni, de a obţine avizul şi acordul de a studia aceste documente excepţionale. Iar arhivele ruseşti au refuzat sistematic aceste solicitări. E o minune, un mister, cum Domnul Ambasador Ciurilin a reuşit să faciliteze „expediţia culturală” a noastră la Moscova şi primirea în arhivele ruseşti în care, spre uimirea noastră, specialiştii de acolo au atâta grijă de comoara ce o gestionează. Sunt aşezăminte care protejează, cu o grijă greu de descris, bogăţii culturale şi istorice incredibile şi, de regulă, inaccesibile celor mulţi. (…) Cu mare regret vă spun că de fiecare dată, când ne-am adresat autorităţilor culturale româneşti, să ne sprijine în planul de aducere în ţară a operei lui Cantemir, o parte chiar inedită ori considerată pierdută, ni s-a răspuns că nu sunt bani, că este criză etc. O indiferenţă de-a dreptul scandaloasă. Foarte puţini oameni, din nefericire, mai acordă atenţie culturii, spiritului, emoţiei. Dacă avem manele, seriale cu ţigani, emisiuni cu fete dezbrăcate, nu ne mai trebuie poezie, ştiinţă, muzică, pictură. Ca profesor, îi întreb, uneori, pe studenţi, de Brâncuşi, Cioran, Eliade. Doar câţiva ştiu să dea un răspuns cât de cât acceptabil. E o dramă că ignoranţa a pus stăpânire pe România. (…) Nu vă puteţi imagina ce aventură extraordinară este să pătrunzi în aceste instituţii ce adăpostesc adevărate comori ale istoriei şi culturii mondiale, Arhiva Politicii Externe a Imperiului Rus din cadrul Ministerului de Externe al Federaţiei Ruse şi în Arhiva de stat a documentelor străvechi. E ca şi când ai intra într-o uzină de armament. (…) A fost facsimilată aproape întreaga operă a lui Cantemir, unele volume apărute în româneşte, în diverse perioade, nefiind copii exacte ale originalelor păstrate la Moscova. E vorba de Hronicul Moldovei şi al Valahiei, Istoria Moldo-Vlahiei (în latină), Istoria Ieroglifică, Comentarii la Istoria turcă (în italiană), Descriere scurtă a Imperiului Otoman (în italiană), precum şi alte titluri de scrieri cunoscute sau mai puţin cunoscute. În plus, am intrat în posesia unor documente excepţionale privind istoria poporului român şi a relaţiilor ruso-române, a unor scrisori, cereri, manifeste, jurnale etc. O comoară, într-un cuvânt. Poate mai preţioasă decât cealaltă, cuprinzând aur, podoabe etc.".

Ion Deaconescu spune, tot pentru "Expresul de sud", că a descoperit la Moscova manuscrise la care nici nu se gândea. "Am inventariat în arhivele de la Moscova ca şi în cele din Sankt Petersburg o sumedenie de documente referitoare la activitatea plurivalentă a lui Cantemir, scrisori ale acestuia către Petru cel Mare şi ale Ţarului destinate marelui cărturar român, de exemplu Manifestul, în latineşte, al principelui Cantemir către locuitorii Moldovei, la sosirea armatelor ruse în Moldova pentru a lupta contra turcilor, testamentul lui Cantemir, hrisoave ale hatmanului Ion Neculce, scrisori ale principelui român adresate lui Golovkin, înştiinţări oficiale ale Senatului prin care i se atribuie lui Cantemir un palat în Moscova şi o proprietate cu 40 de case la Sevsk, lângă Moscova, diverse acte personale. (…) După ce, în 1714, Academia din Berlin îl primea ca membru al ei, reputaţia ştiinţifică a lui Cantemir înregistrează o înaltă cotă, atât din partea Ţarului şi a Curţii, dar şi din partea învăţaţilor din străinătate. Scrie, acum, studiul său fundamental, Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman, dar şi Descriptio Moldaviae ce pregăteşte şi contribuie la reprezentarea literaturii europene, prin concepţia ştiinţifică privind geografia, aflată în corelaţie cu istoria şi factorii etnografici. În procesul atât de complex şi dificil de a laiciza învăţământul, ţarul primeşte un ajutor substanţial din partea lui Cantemir care publică lucrarea Loca obscura in Catechisi, în care autorul semnalează pericolul înstrăinării de tradiţiile bisericii ruseşti, suveranul fiind un recunoscut adept al bisericii ortodoxe. La 20 februarie 1721 Petru cel Mare îl numeşte pe Cantemir „consilier secret şi membru al Senatului”, fiind o recunoaştere publică a savantului român, atât de drept şi intransigent în opiniile sale. Sunt multe dovezi care demonstrează prietenia şi încrederea acordate lui Cantemir de Ţarul Petru cel Mare".

Ediţia de lux a Integralei manuscriselor Cantemir a apărut într-un tiraj limitat, de doar 10 exemplare. Ea va fi disponibilă, însă, şi publicului larg printr-un tiraj ce va apărea în condiţii grafice deosebite.