Bucureştiul plăteşte scump preţul modernizării europene

Extinderea metroului, prima mare lucrare din Bucureşti după epoca comunistă, relevă dificultăţile adaptării României la standardele europene. Problemele de reglementare excesivă, de birocraţie şi de corupţie au făcut ca România să fie, de la aderarea sa la UE în 2007, ţara cu cea mai lentă absorbţie a fondurilor europene pe care le oferă Uniunea, comentează joi ziarul El Pais.

Ziarul spaniol publică reportaje din fiecare din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, cu o populaţie de 500 de milioane de cetăţeni, chemaţi să aleagă, între 22-25 mai, 751 de eurodeputaţi care vor face parte din Parlamentul European pentru următorii cinci ani.

Din centrul Bucureştiului se ajunge în 20 de minute cu maşina până în cartierul Drumul Taberei, situat în Sectorul 6 al capitalei. La intrarea în cartier, marele bulevard care avea câte trei benzi pe sens mai are acum doar câte una. În mijloc se află un şantier imens. Ţevile de gaz au fost întinse pe asfalt şi invadează ceea ce înainte era zona verde. Blocarea traficului este asigurată. Este lucrarea de infrastructură cea mai controversată din România, linia 5 de metrou a capitalei. Lucrarea a acumulat deja doi ani de întârziere, iar locuitorii sectorului nu reuşesc să înţeleagă de ce anume se întâmplă acest lucru. Pe un panou scrie: 'Peste 3 ani vei ajunge în centru în 3 minute'. Dar cei care locuiesc în cartier au trecut în dreptul cifrei 3 un zero, iar rezultatul este comic: 'Peste 30 de ani....'

Linia 5 a metroului din capitală este prima mare lucrare din Bucureşti de la căderea comunismului. Adjudecată în 2011, lucrările înregistrează deja o întârziere de doi ani, iar timp de un an lucrările au fost complet paralizate din cauza unor probleme de gestiune financiară.

Drumul Taberei este un cartier construit în anii 70 în care locuieşte clasa muncitoare de mijloc a capitalei, scrie El Pais. Are faimă de a fi o zonă bună pentru copii, cu multe străduţe fără trafic, părculeţe interioare şi multă linişte printre blocurile de 8 etaje deservite de mici centre comerciale. Dar nu avea metrou. Azi a devenit o zonă de război şi un exemplu de luat aminte pentru alte cartiere din România pentru că astfel de probleme să nu se mai repete.

Lucrarea a fost adjudecată pentru 267 milioane de euro în 2010 de consorţiul spaniol FCC, de cel italian Astaldi şi de două firme din România. Urmau să se construiască 6,1 kilometri de metrou, cu 9 staţii, precum şi o conexiune cu o altă linie. În principiu, lucrarea trebuia finanţată de Banca Europeană de Investiţii şi de statul român. Însă România nu a mai finanţat de la buget lucrările din perioada 2011 şi 2012. În 2012 au fost paralizate complet lucrările timp de mai multe luni, cu şantierul şi gropile deja săpate, spre stupefacţia cetăţenilor. Termenul iniţial al lucrării era de doi ani şi jumătate însă au trecut deja patru ani şi jumătate. Graţie UE, care a făcut o excepţie şi a acceptat să finanţeze 60% din acest proiect din fondurile europene, lucrările au fost reluate. Însă amânările şi disconfortul au indignat întreg Bucureştiul.

Problemele de reglementare excesivă, de birocraţie şi de corupţie au făcut ca România să fie, de la aderarea sa la UE în 2007, ţara cu cea mai lentă absorbţie a fondurilor europene pe care le oferă Uniunea în baza programului de modernizare. În precedentul exerciţiu bugetar (2007-2013), România a avut la dispoziţie până la 30 de miliarde de euro în diferite domenii. În anul 2012 nu a reuşit să cheltuiască decât 11%, o cifră totuşi dublă faţă de anii anteriori. În 2013, a reuşit să ajungă la un procent de 33%. România a învăţat destul de greu această lecţie, dar rezultatele acestei învăţături ar trebui să se vadă în următorul exerciţiu bugetar (2014-2020), pentru care se negociază încă suma de 40 de miliarde de euro. Această adaptare a birocraţiei postcomuniste la birocraţia europeană a avut momentul său dur la mijlocul anului 2012, când UE a stopat timp de mai multe luni transferul de fonduri europene pentru deficienţe inacceptabile de gestionare.

Poate că doi ani de întârzieri şi trei cu un şantier gigant în mijlocul oraşului nu par aşa de mulţi. Evident, nu pentru un locuitor al Madridului, notează El Pais. Dar linia 5 de metrou este totuşi prima mare lucrare care se face în Bucureşti în perioada democraţiei. În democraţie trebuie să se ţină cont de proceduri, norme, bugete, controale şi autorizaţii. Este prima mare lucrare de când dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu a ordonat să fie dărâmate cartiere întregi pentru a construi bulevarde. Cetăţenii Bucureştiului nu au mai văzut niciodată o lucrare civilă realizată după model european. Iar unora le este dor de lucrările expeditive din vremea dictaturii. În cele din urmă, ca peste tot în lume, criticile se îndreaptă spre primul ministru.

Lucrările la metroul din Bucureşti au depăşit demult spaţiul municipal şi au devenit un argument politic şi de campanie, inclusiv pentru alegerile europene. Premierul Victor Ponta, care a venit la putere în mai 2012 când începuse deja şantierul, a postat pe pagina sa de internet un interviu dedicat integral explicaţiilor privind extinderea liniilor de metrou. În interviu, Ponta promite că 'trotuarele vor fi redate cetăţenilor'. 'Se întâmplă în orice capitală', spune Ponta. 'I-am întrebat pe primarii marilor oraşe ale Europei. Peste tot există aceeaşi problemă', mai spune premierul român.

Bucureştenii văd însă pentru prima dată aşa ceva. 'S-au apucat de toate lucrările odată', se plânge Ion Militaru. Pe străduţa lui intrau înainte doar vecinii de bloc, însă acum trec toate maşinile care încearcă să scape din blocajul marelui bulevard. Se plânge de poluare şi de praf, dar spune că infrastructura este aceeaşi ca acum 40 de ani şi că trebuia făcut ceva.

Problema trotuarelor, praful şi zgomotul sunt aceleaşi în toate părţile, nu însă şi ineficienţa. Sebastien Picaut, delegatul FCC pentru România, dă un exemplu: 'Normal este că între licitaţie şi adjudecarea lucrării să treacă patru luni. În România a fost nevoie de un an'. Picau prognozează ca lucrarea să se termine în septembrie 2015. Pe plan tehnic nu există nicio dificultate. Problemele de care se plâng cetăţenii au apărut în birouri. Firme precum cea spaniolă se lovesc de o birocraţie încă neadaptată la procedurile europene, cu tone de hârtii care sunt contestate virgulă cu virgulă în tribunale,, asigură Picaut.

Ramona Mănescu, europarlamentar din partea Partidului Naţional Liberal şi candidată la un nou mandat, este fosta titulară a transporturilor, în mandatul căreia lucrările au fost oprite şi ulterior reluate. Ea asigură că dificultăţile României de a absorbi fondurile europene sunt o consecinţă a 'lipsei de capacitate administrativă, a reglementării excesive şi a procedurilor birocratice prelungite de licitaţie'. 'Sunt sigură că experienţa acumulată ne va ajuta în folosirea pe viitor a fondurilor europene. Am învăţat din mers', spune ea.

Primăria Sectorului 6 primeşte toate plângerile cetăţenilor, deşi nu are nicio responsabilitate în proiect. 'Este adevărat, oamenii nu sunt obişnuiţi', recunoaşte Tudor Turcu, consilier al primarului sectorului 6. Dar încet-încet oamenii recunosc că metroul va ajuta la creşterea preţurilor la apartamente, care costă acum în jur de 60.000 de euro. 'Pe stradă oamenii spun că înainte eram un cartier liniştit şi că acum am devenit şantierul Bucureştiului', spune Turcu.

Daniel Sander, patronul unui salon de coafură situat pe bulevardul Drumul Taberei, nu ştie cât va mai rezista. Are un gard de doi metri chiar la intrare şi este greu să pătrunzi în localul care înainte se bucura de o amplasare privilegiată. Înainte avea câte 30 de clienţi pe zi, acum numărul a scăzut la jumătate. A trebuit să concedieze 4 din cei 12 angajaţi. 'Impozitele au rămas aceleaşi, dar la fel şi cheltuielile', se plânge el. 'Dumnezeu ştie cât vom mai rezista, dar speranţa moarte ultima', conchide el.