Breivik, de la copilul timid la criminalul în masă

Un copil de patru ani 'pasiv, speriat, cu un zâmbet nervos şi forţat'. Aşa era Anders Behring Breivik în 1983, internat deja într-o instituţie psihiatrică din Oslo împreună cu familia, potrivit unuia dintre psihiatrii care l-a îngrijit. Micul Breivik a stat acolo aproape o lună, supus observaţiei alături de sora mai mare şi de mama lor, ca urmare a stării psihice fragile în care se afla aceasta. Existau antecedente îngrijorătoare: bunica maternă suferea de idei delirante, o tulburare psihică care provoacă halucinaţii, informează marţi ziarul El Mundo.

Medicii au apreciat că familia Breivik are nevoie de ajutor: relaţia mamă fiu era 'dificilă' şi au decis să-i separe pentru ca dezvoltarea copilului să nu fie afectată. O recomandare care nu a fost urmată: deşi tatăl a cerut custodia băiatului, autorităţile au respins-o şi Andres a rămas în grija mamei. Primii ani de viaţă ai asasinului din insula Utoya, născut la 13 februarie 1979 la Oslo, sunt sub multe aspecte un mister. Părinţii din clasa medie înaltă se despărţiseră cu o lună înainte de naşterea lui, deşi divorţul s-a oficializat de abia în 1983. Potrivit unui documentar transmis de postul NRK, Breivik ar fi suferit abuzuri sexuale, deşi informaţia nu a fost confirmată. Geir Lippestad, avocatul lui s-a limitat să comenteze că există circumstanţe în copilăria sa care l-au impresionat puternic şi de care ar trebui să se ţină seama la proces.

În adolescenţă, Breivik a început să deseneze graffiti cu grupul său de prieteni la Ris Skole, o şcoală tipică norvegiană unde elevii aveau tendinţe de extremă dreapta. Breivik părea să fi depăşit problemele din copilărie iar relaţiile cu ceilalţi copii erau normale. Peter Svaar, fost coleg la Ris Skole acum ziarist, a scris un articol 'Prietenul meu Anders' în care îl descrie ca drept 'un băiat timid, obsedat de hainele hip hop americane, de sala de sport şi alimentaţia sănătoasă'. Dacă ar fi să-l descriu aş spune că este 'un tip amabil, loial cu prietenii, inteligent şi determinat'. Relaţiile cu tatăl s-au rupt complet în 1995. De atunci singurul contact a fost o discuţie la telefon în 2005. Tatăl era deranjat de aplecarea fiului către graffiti. Breivik şi un prieten fuseseră amendaţi cu 3.000 de coroane (395 euro) după ce poliţia i-a surprins desenând zidurile.

Şi-a continuat studiile practicând diferite meserii: la parcul de distracţii Tusenfryd, la poştă, la fast-food şi chiar teleshopping. Preocupările politice au început după 1999, când s-a înscris la secţia de tineret a Partidului Progresului (FrP), formaţiune de dreapta populistă, caracterizată prin scepticism faţă de imigranţi, deşi nu poate fi calificată ca extremistă. La ultimele alegeri din 2009, a fost al doilea partid cel mai votat, depăşit doar de laburiştii premierului Jens Stoltenberg. Breivik a plecat din FrP în 2006, nemulţumit de flexibilitatea în politica imigraţiei. A intrat apoi în francmasonerie, ajungând până la gradul trei al lojei Sf Ioan Olaf şi a militat sub pseudonimul Sigurd Jorsalfar, în Norway Defence League (NDL), un grup fascist creat după asemănarea lui English Defence League pentru a combate presupusa islamizare a Norvegiei. Potrivit liderului NDL, Ronny Alte, el a abandonat organizaţia, în 2011, considerând-o prea 'blândă'.

În această perioadă a înfiinţat o serie de firme de 'marketing' sau de investiţii la bursă care au dat toate faliment, Cu ultima dintre ele, 'E-Commerce Group', a pierdut în 2005 jumătate de milion de coroane (66.000 de euro) împrumutaţi de la mamă pentru a o deschide. De atunci a început să pregătească conştiincios atentatele înregistrându-se ca proprietar al unei false companii horticole pentru a cumpăra fertilizanţi cu care să fabrice explozibili. În 2011 s-a mutat la o fermă din localitatea Rena. Vecinilor le-a spus că este agricultor, deşi era mereu bine îmbrăcat şi ferchezuit.

Ultima oară când a ieşit din fermă a fost pentru a ucide 77 de persoane, 8 la Oslo şi 69 la Utoya, insulă unde tineri laburişti participau la tradiţionala întâlnire de vară. Unii aveau doar 14 ani. Breivik i-a ucis unul câte unul, de-a lungul a 79 de minute infernale, în timp ce poliţiei i-a luat o eternitate să găsească bărci pentru a ajunge pe insulă. Asasinul a avut chiar timp să-i sune la telefon şi să ceară forţe speciale: 'Breivik. Comandant. Organizat în rezistenţa anticomunistă împotriva islamizării. Operaţiunea a fost îndeplinită. Cer să mă predau. Delta'.

Peter Svaar, coleg de şcoală îşi aminteşte determinarea lui. 'Făcea în fiecare zi antrenamente la 6 dimineţa, înainte să meargă la şcoală. Eram impresionat'. Cu limbaj sobru şi ton militar, Breivik a ţinut în închisoare un jurnal în care descrie zilele ulterioare arestării sale. Când l-au dus la închisoarea din Gronland, singurul lucru pe care îl vedea pe ferestruică erau 'minaretele care justificau zi de zi motivele pentru care lupt'. În articolul său, Svaar menţionează o vară din anul 1994: 'Dintre cei care am participat la acel grătar în aer liber, doi au devenit medici, unul biolog marin, eu ziarist la NRK, iar Anders criminal în masă'.