Bogdan Aurescu: „Soluţia dată de CIJ a fost cea mai bună”
MAE, 3 februarie 2014, Conferinţa internaţională ” România şi Curtea Internaţională de Justiţie, 5 ani de la Delimitarea Maritimă în Marea Neagră ” (Epoch Times România)
La cinci ani de la delimitarea maritimă din Marea Neagră între România şi Ucraina, MAE a găzduit astăzi conferinţa ”România şi Curtea internaţională de justiţie” la care au participat toţi membrii echipei care a obţinut ”prima extindere de jurisdicţie suverană şi drepturi suverane ale României după Marea Unire din 1918”. Ei au explicat cum s-a ajuns la această mare victorie de politică externă a României.
Fostul Agent al României la Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ), Bogdan Aurescu, a arătat că ”soluţia dată de Curtea de la Haga a fost mai bună decât orice alt rezultat pe care l-am fi putut obţine prin negocieri bilaterale”. ”Cea mai avantajoasă propunere, făcută de fosta URSS în 1987, ar fi dat României doar 50% din zona în dispută la acel moment, adică aprox. 4.000 de kilometri pătraţi, dar prin hotărârea Curţii, România a obţinut cca. 9.700 km pătraţi, iar Ucraina 2.500”, a precizat el.
Oficialul MAE a explicat că România a folosit dreptul internaţional ca un instrument eficace de politică externă în acest caz şi s-a bazat pe acquis-ul substanţial al jurisprudenţiei Curţii. ”Utilizarea dreptului internaţional este o opţiune strategică pentru România pentru că ea maximizează eforturile noastre pentru realizarea interesului naţional”, a spus Aurescu. Secretarul de stat a amintit că cea mai mare parte a argumentaţiei părţii române în proces a fost însuşită de Curtea Internaţională de Justiţie, în special neacceptarea utilizării Insulei Şerpilor ca punct de bază pentru trasarea liniei de delimitare, ea nefiind integrată în configuraţia ţărmului ucrainean, şi refuzul acordării acestei stânci a oricărui alt rol în delimitare.
În opinia sa, acest proces ”a consolidat expertiza României în domeniul dreptului internaţional, precum şi profilul Şcolii Române de Drept Internaţional". Mai mult, secretarul de stat a arătat că a fost eliminată ”o problemă extrem de complicată şi sensibilă” de pe agenda relaţiei bilaterale cu Ucraina, cooperarea politică dintre cele două ţări putând să avanseze astfel.
Dincolo de lupta juridică câştigată de România, în faţa Ucrainei, Aurescu consideră că ”există perspective bune pentru resurse importante în zona alocată de Hotărâre, României, ceea ce este de natură să asigure un grad înalt de independenţă energetică a României în viitorul nu foarte îndepărtat”.
La rândul său, profesorul Alain Pellet de la Universite Paris-Ouest, Nanterre-La Defense, care a făcut parte din echipa României, a lăudat echipa lui Bogdan Aurescu pentru profesionalism şi perfecţionism, arătând că ”a fost o muncă în profunzime iar pledoariile ambelor părţi au fost foarte bune, rezultatul final nefiind vina echipei ucrainene”.
Preşedintele societăţii franceze de drept internaţional a explicat cum Curtea Internaţională de Justiţie a păstrat o autonomie faţă de pledoariile celor două părţi în scopul de a obţine un rezultat echitabil, ceea ce i-a permis să ajungă la o soluţie unanimă – un fapt fără precedent în jurisprudenţa Curţii. După acest caz, principiul echidistanţei a devenit norma generală. Ca urmare, Pellet consideră că delimitarea platoului continental între România şi Ucraina este un leading case, care acum este citat în multe alte procese de delimitare precum Nicaragua vs. Columbia sau Peru vs. Chile pentru că ”refondează dreptul de delimitare maritimă cu rigoare şi vigoare”.
Cea mai avantajoasă propunere, făcută de fosta URSS în 1987, ar fi dat României doar 50% din zona în dispută la acel moment, adică aprox. 4.000 de kilometri pătraţi, dar prin hotărârea Curţii, ţara noastră a obţinut cca. 9.700 km pătraţi, iar Ucraina 2.500 km pătraţi.
Perspectiva sa a fost împărtăşită şi de Jean Pierre Cot, reputat judecător al Tribunalului internaţional pentru drept maritim, care a fost judecător ad-hoc în procesul România-Ucraina. El a explicat că în general statele în proces vor să aibă în persoana judecătorului ad-hoc ”măcar o voce care să fie sigur în favoarea lor”, dar judecătorii ad-hoc care se fac simpli purtători de cuvânt ai intereselor acestora se situează în afara jocului, sunt ascultaţi de judecători, dar nu mai au nicio influenţă la deliberări şi în influenţarea rezultatului. ”Personal nu aş accepta să fiu judecător ad-hoc dacă n-aş crede în cauza respectivă şi în validitatea argumentelor părţii care mă solicită. Am încercat însă să fiu cât mai independent pentru că un judecător ad-hoc trebuie să trieze argumentele şi să-şi păstreze independenţa pentru a contribui împreună cu celălalt judecător ad-hoc la căutarea unei soluţii acceptabile pentru ambele părţi”, a susţinut Cot.
La rândul său, ambasadorul Cosmin Dinescu, fost co-agent al României la Curtea Internaţională de Justiţie, a susţinut că soluţia de delimitare maritimă din speţa România-Ucraina este un model de soluţionare a diferendelor internaţionale pe cale paşnică în regiunea extinsă a Mării Negre şi în vecinătatea ei. Ea ar putea fi folosită în cazul delimitării dintre Croaţia şi Slovenia şi a celei dintre Grecia şi Albania.
Dinescu a mai amintit că în Marea Neagră mai există probleme nerezolvate de delimitare maritimă între România şi Bulgaria şi respectiv România şi Turcia. În opinia sa, recursul la dreptul internaţional poate fi un instrument de politică externă foarte bun, aşa cum o arată procesul de la Curtea Internaţională de Justiţie, câştigat de România.
Prezent şi el la eveniment, ministrul de externe Titus Corlăţean a anunţat că România va accepta în curând jurisdicţia Curţii Internaţionale de Justiţie ca fiind obligatorie, printr-un proiect de lege ce va fi adoptat de Parlament.
