Ce a transmis Radu Vancu în ziua în care s-au împlinit 7 de ani de la protestul din 10 august, "reprimat bestial de PSD-Dragnea"

Scriitorul Radu Vancu a atras atenţia că se împlinesc azi 7 de ani de la protestul din 10 august, reprimat bestial de PSD-Dragnea, context în care a transcris mai jos un articol pe care l-a scris la trei zile după protest.

"Nu am nici o literă de schimbat", a subliniat Radu Vancu.

Redăm mai jos articolul scriitorului.

De ce protestul din 10 august a fost, totuşi, un succes

Am vorbit în ultimele zile cu mulţi oameni din diaspora, dar şi cu protestatari din ţară – aproape toţi au un gust amar după represiunea din Piaţa Victoriei. Au, altfel spus, senzaţia unui eşec.

Ţin să le spun limpede: nu a fost deloc un eşec. Dimpotrivă, a fost – cu toată cantitatea de suferinţă inutilă & revoltătoare – un succes. Din următoarele motive:

1. Am fost mulţi. 120.000, spun autorităţile. Peste 200.000, spun oameni care compară fotografiile de sus cu cele de la alte proteste. Însă numărul exact aproape că nu mai are importanţă: ce e cu adevărat important e că am arătat că suntem uniţi. Că suntem o singură Românie, cerându-şi dreptul la un destin european. Exact unitatea asta n-au cum s-o înfrângă.

2. Am fost solidari. Mi se pare şi acum un miracol că nu a ieşit mult mai rău: la cât de agresivi au fost jandarmii, o busculadă ar fi putut duce oricând la vărsare de sânge. Dacă nu s-a întâmplat aşa, e strictamente fiindcă am fost solidari: am avut grijă unii de alţii, ne-am protejat reciproc, ne-am împărţit măşti de tifon, ne-am spălat unii pe alţii cu lapte pe feţele umflate de gaze, ne-am retras ordonat din faţa jandarmilor, fără să-l călcăm în picioare pe cel de lângă noi, ci ajutându-l să se ridice. Exact solidaritatea asta n-au cum s-o înfrângă.

3. Am spus mereu adevărul. Şi atunci cînd am strigat că guvernul acesta e mai incompetent decât toate cele anterioare; şi atunci când am strigat că e un guvern abuziv, care încearcă să-şi subordoneze totul, de la justiţie la instituţii de forţă; şi acum, când arătăm, cu imagini şi filmări, că e un guvern represiv. Ei au minţit – au spus mai întâi că au fost omorâţi jandarmi, apoi au spus că o jandarmeriţă a fost nenorocită de protestatari, care i-au rupt coloana – în fapt, jandarmeriţa a fost salvată de protestatari, a fost filmată mergând pe picioarele ei după episodul acela groaznic şi reproşându-le colegilor ei: „Fraţilor, unde m-aţi dus?!” V-au dus, doamnă, exact unde era nevoie pentru a inventa o victimă; au vrut să facă din dumneavoastră o victimă nevinovată – ca să aibă motiv să facă şi din noi nişte victime, însă unele vinovate. Unii dintre noi v-au salvat – şi a căzut şi încercarea asta de manipulare. Noi am spus mereu adevărul – şi exact voinţa noastră de adevăr nu o pot înfrânge.

4. Am reuşit să le smulgem masca. Am reuşit să facem PSD-ul să îşi arate adevărata faţă: aceea de partid nu doar abuziv, ci şi represiv. PSD & Dragnea sunt exact ce au fost FSN & Iliescu. A lipsit foarte puţin ca şi PSD Dragnea să aibă sânge pe mâini; dar intenţia lor represivă e la fel de limpede & de criminală ca şi a FSN Iliescu. Filmele & imaginile de coşmar din aceste zile vor urmări acest partid câte zile vor mai avea. 10 august 2018 va fi pentru PSD ce a fost 13 iunie 1990 pentru FSN: marea culpă morală de care nu vor mai scăpa în veci. Ce am văzut în aceste zile e chipul real al PSD Dragnea: un partid represiv, gata să-şi asasineze cetăţenii paşnici, gata să sacrifice jandarmi – numai pentru a-şi consolida puterea. Un astfel de partid e, de fapt, unul cu genă totalitară – şi nu are ce căuta într-o Europa axiomatic anti-totalitară.

Iată, aşadar, de ce protestul nostru din 10 august a fost, în cele din urmă, o victorie: fiindcă am fost mulţi; fiindcă am fost solidari; fiindcă am spus adevărul; şi fiindcă le-am smuls masca.

Le va fi imposibil, de acum înainte, să mai pretindă că sunt altceva decât ceea ce am văzut cu toţii: un partid represiv, gata să-şi brutalizeze cetăţenii, dispus să-şi sacrifice oamenii care-l servesc onest (cum este acea jandarmeriţă, evident şocată în filmul cu pricina), pregătit de orice crimă & abominaţie pentru a rămâne la putere.

Îi vom învinge. Tocmai fiindcă suntem solidari – tocmai fiindcă nu ne pot speria – tocmai fiindcă voinţa noastră de adevăr e mai puternică decât disperarea lor criminală & mincinoasă. Agresiunea din 10 august va trage şi mai jos partidul acesta represiv – vor ajunge să viseze şi la cele 28 de procente pe care le mai au acum. Peste câteva luni, cel mai probabil în primăvară, Liviu Dragnea va fi condamnat – va intra în închisoare – iar PSD va avea de decontat toate prostiile & abuzurile & ororile comise sub regimul acestui scelerat.

Să nu obosim, deci. Victoria e mult mai aproape decât credem. Legile justiţiei, în bună măsură, le-au pierdut; legile penale le vor pierde, de asemenea (vor intra în vigoare peste cel puţin 6-7 luni, mult atenuate faţă de forma de acum, ca şi cele ale justiţiei); au scăzut electoral de la 46% la 28% – şi vor scădea în continuare; iar pe Liviu Dragnea procesele l-au ajuns aproape definitiv din urmă.

Partidul acesta represiv îşi trăieşte, de fapt, agonia ultimă. Din păcate, alege să iasă din scenă în cel mai oribil mod – cel violent. Dar, de ieşit, o va face curând. Cel mai târziu în primăvară, când Liviu Dragnea va fi condamnat definitiv.

Iar condamnarea lui va fi, de fapt, a întregului partid. Fiindcă aşa a ales partidul însuşi.