7 ani de la "10 august": Niciun condamnat, responsabilii au pensii speciale de peste 10.000 lei, unii au fost avansaţi/decoraţi

Europarlamentarul USR Vlad Voiculescu a atras atenţia că, la şapte ani de la protestele din 10 august 2018, când zeci de mii de români – mulţi din diaspora – au fost întâmpinaţi cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă şi bastoane, niciun vinovat nu a fost condamnat definitiv.

Dosarul, aflat încă pe rol, riscă să se prescrie în 2026, în timp ce mulţi dintre cei responsabili s-au pensionat cu pensii speciale sau au fost chiar avansaţi. Într-o combinaţie de complicităţi politice, protecţie instituţională şi tăcere publică, cazul 10 august a devenit simbolul impunităţii structurilor de forţă din România.

Fostul şef al Sănătăţii a făcut o analiză succintă pentru a ne aduce aminte o serie de aspecte cheie pe tema "10 august":

10 august 2018.

Zeci de mii de români, mulţi veniţi din diaspora, au protestat paşnic în Piaţa Victoriei.

Răspunsul statului: gaze lacrimogene, tunuri cu apă, bastoane. Peste 400 de oameni au avut nevoie de îngrijiri medicale.

Astăzi, la 7 ani distanţă, nimeni nu a fost condamnat definitiv. Mulţi dintre cei responsabili sunt pensionari cu pensii speciale de peste 10.000 lei/lună. Unii au fost avansaţi sau chiar decoraţi după acea noapte.

1. Cine sunt inculpaţii din dosarul 10 August

Dosarul trimis în judecată în august 2023 are 16 inculpaţi – toţi din Jandarmerie: Laurenţiu-Valentin Cazan – coordonator intervenţie; avansat ulterior la şefia IJJ Prahova. Gheorghe Sebastian Cucoş – fost şef Jandarmerie; pensionat medical, pensie estimată peste 10.000 lei/lună. Ionuţ-Cătălin Şindile – şef interimar Jandarmerie; pensionat medical. Alţi 13 ofiţeri şi subofiţeri (Ciobanu, Popescu, Zăvoianu, Dumitru, Moldoveanu, Mihai, Belecciu, Bîrsan, Bolat, Buzatu, Carmocanu, Custrin, Zamfir).

2. Care sunt politicienii care apar în jurul intervenţiei

Speranţa Cliseru – prefect Bucureşti; semnatar ordin evacuare (PSD). Carmen Dan – ministru de interne (PSD). Gabriela Firea – primar general (PSD). Liviu Dragnea – preşedinte PSD, preşedinte al Camerei Deputaţilor. Aurelian Bădulescu – viceprimar Bucureşti (PSD), dosar conex.

Da, toţi PSD. Dar ar fi o greşeală să socotim după atâţia ani că ce s-a întâmplat atunci a fost exclusiv o afacere a PSD. Nu a fost.

3. Personaje cheie

Primul este chiar şeful MAI din acea seară. Din punctul meu de vedere, cea mai dubioasă poveste dintre toate.

Gheorghe-Nucu Marin – În noaptea de 10 august era la comanda MAI, în locul ministrului. Ce este absolut de neînţeles pentru mine este că doar trei luni după violenţe, preşedintele Klaus Iohannis l-a avansat la gradul de general de brigadă. Motivaţia oficială: „profesionalism” şi „îndeplinirea cu succes a misiunilor”. Contextul real: coordonase un aparat care a bătut şi gazat cetăţeni nevinovaţi.

Domnul Nucu Marin este un exemplu foarte bun despre cum oameni din structurile de forţă ale statului nu sunt nicicum străini de cele mai mari abuzuri validate de unii politicieni. Fără excepţie, ei sunt protejaţi şi avansaţi. De la securiştii (de la nou înfiinţatul SRI) infiltraţi între mineri, la şefii de poliţie care au muşamalizat anchete precum cazul Caracal şi au rămas în funcţii sau au ieşit la pensie cu mii de euro pe lună, la ofiţerii implicaţi în filajul ilegal al jurnaliştilor şi activiştilor şi care au fost doar mutaţi pe alte posturi, la generalii din MAI care au coordonat evacuări ilegale de proteste şi au fost ulterior trimişi ataşaţi militari în capitale europene, şi până la ofiţerii de informaţii implicaţi în afaceri dubioase cu fonduri publice care au primit, în loc de sancţiuni, promovări şi decoraţii. În România, prea des, uniforma nu vine la pachet cu răspunderea, ci cu un scut de protecţie politică. Aceeaşi reţetă de impunitate: abuzul este „răsplătit”, victimele sunt uitate, iar politicienii care ar trebui să facă dreptate fie tac, fie pun umărul la protejarea vinovaţilor.

Cătălin Paraschiv (Dirijorul în Alb) – comandantul Brigăzii Speciale de Intervenţie. Filmările îl arată conducând acţiuni brutale. Nu a fost inculpat. Pensionat cu toate drepturile, a dat în judecată MAI pentru drepturi băneşti. Presa a scris că este prieten apropiat cu soţul fostei şefe DIICOT care a clasat iniţial dosarul 10 August.

Bogdan Pîrlog – procurorul militar care a deschis ancheta din oficiu imediat după 10 august, fiind prezent în Piaţa Victoriei pentru a observa direct ce se întâmpla. A cerut încă de atunci ridicarea imaginilor video şi identificarea celor care au dat ordinele. A devenit rapid ţinta mai multor acţiuni disciplinare ale Inspecţiei Judiciare – pentru declaraţii publice şi pentru criticile aduse modului în care alte instituţii gestionau dosarul –, însă multe dintre aceste sancţiuni au fost ulterior anulate de Secţia pentru procurori a CSM. Nu s-a retras din luptă, a continuat să vorbească despre riscul de prescriere a faptelor şi despre presiunile interne din sistem.

Astăzi este prim-procuror militar la Tribunalul Militar Bucureşti, dar recent, procurorul general Alex-Florin Florenţa a cerut revocarea sa din funcţie, invocând „deficienţe de management” şi „ritm scăzut de soluţionare a cauzelor” – acuzaţii pe care Pîrlog le respinge ca fiind neadevărate şi motivate politic. Într-un peisaj dominat de complicităţi şi tăceri, rămâne unul dintre puţinii magistraţi care a încercat constant să facă lumină în acest caz, asumându-şi un cost personal şi profesional considerabil.

4. Ce a făcut USR?

Din 2018 până azi, USR a fost consecvent: a cerut de la început demisia celor implicaţi, a susţinut şi redepus propunerea pentru comisia parlamentară de anchetă, respinsă de majoritatea PSD, a solicitat constant urgentarea anchetei şi tragerea la răspundere a vinovaţilor şi a fost singurul partid parlamentar care a condamnat fără echivoc atât violenţele, cât şi protejarea celor vinovaţi.

5. Instituţii care puteau acţiona, dar nu au făcut-o

Parlamentul – a respins comisia de anchetă solicitată de USR. CSM şi Ministerul Public – nu au accelerat ancheta, nu au exercitat presiune reală. Administraţia Prezidenţială – Klaus Iohannis a condamnat public violenţele, dar nu a iniţiat nicio acţiune concretă pentru aflarea adevărului: niciun raport, nicio anchetă, nicio comisie prezidenţială. Guvernele PSD/PNL – niciun demers pentru tragerea la răspundere a celor implicaţi. Avocatul Poporului – după 10 august 2018, instituţia condusă atunci de Victor Ciorbea (şi ulterior de Renate Weber) avea pârghia de a sesiza Curtea Constituţională, de a deschide anchete proprii şi de a emite rapoarte publice.

Ce a făcut efectiv: a emis câteva declaraţii formale despre „necesitatea clarificării situaţiei”, nu a realizat o investigaţie proprie completă şi publică, nu a formulat recomandări ferme şi nu a exercitat presiune reală asupra MAI sau Guvernului.

6. Situaţia procesului

Dosarul e pe rol la Tribunalul Militar Bucureşti. Riscul de prescripţie pentru faptele grave e în 2026. După 7 ani, victimele încă aşteaptă dreptatea.

10 august 2018 e dovada că statul nu îşi protejează cetăţenii, ci propriii oameni din structurile de forţă, chiar şi atunci când aceştia calcă legea în picioare, în complicitate cu politicieni laşi sau direct interesaţi, precum Klaus Iohannis. Pentru cei bătuţi şi gazaţi atunci, singurul lucru constant rămâne aşteptarea. Au trecut 7 ani. Sper să nu fie prea târziu.