Binomul, îngenuncheat de CCR. Laura Ştefan: Apocalipsa s-a mai anunţat de vreo câteva ori şi nu a venit

Decizia Curţii Constituţionale privind interceptările, care a spart "Binomul" SRI-DNA, nu are efecte atât de apocaliptice pe cât se vehiculează în spaţiul public, a opinat Laura Ştefan, experta anticorupţie din cadrul Expert Forum, în cadrul unui interviu acordat joi seară postului Digi24.

"Cred că intrăm într-o altă epocă a justiţiei penale în România – o epocă pe care o prefiguram. De prin 2006 se discută despre acest lucru – adică despre nevoia de a separa ce se întâmplă pe siguranţă naţională, unde serviciile secrete sunt cele care gestionează întrega problematică, şi ce se întâmplă în justiţia penală, unde inclusiv interceptările ar trebui să fie făcute de poliţia judiciară şi de procurori, aşa cum se întâmplă peste tot în Europa.

Să nu credem că asta este o experienţă profund românească. Nu este de nimic special în ceea ce ne priveşte cu excepţia trecutului post comunist şi comunist în care ne-am obişnuit să construim sisteme astfel încât ele să fie mai puţin transparente", a declarat Laura Ştefan.

Miezul problemei - soarta dosarelor penale

"Curtea vorbeşte despre efectele care se produc cu privire la deciziile definitive, deci dosarele definitiv închise, unde efectele sunt cvasi-inexistente. Revin la această idee pentru că există şi aici o virgulă – cazul revizuirilor. Şi efectele pe care decizia le produce cu privire la dosarele aflate în curs. Şi aici trebuie făcută o discuţie.

Noul Cod de Procedură Penală defineşte foarte restrictiv cazurile de nulitate absolută a probelor. Ce înseamnă nulitate absolută? Înseamnă că dacă o probă este nulă absolut, ea este înlăturată din dosarul penal la orice etapă a procesului. Cum această situaţie nu este enumerată în aceste cazuri de nulitate absolută înseamnă că ea este o nulitate relativă. Nulitatea relativă nu poate fi invocată decât în etapa de cameră preliminară. Adică dosarele care au trecut de această etapă nu mai sunt afectate practic de decizia Curţii.

Decizia de a face aplicarea în cazuri concrete aparţine judecătorului de caz. Şi aici există temeri care au fost verbalizate în ultimele zile că vom avea practică neunitară, ca şi cum doar în această chestiune s-a auzit în România de practică neunitară. Pentru că nu este o chestiune exotică practica neunitară există mecanisme care să regleze această practică. Unul dintre ele este întrebarea prealabilă.

Adică atunci când nu ştii exact cum se va aplica o anumită prevedere la dosarele în curs, poţi să adresezi o întrebare Înaltei Curţi care să lămurească această chestiune şi îmi închipui că dacă într-adevăr se va pune problema de practică neunitară semnificativă se va folosi inclusiv acest instrument.

Răspunsul vine o singură dată şi el vine la prima întrebare adresată, iar el are obligativitate pentru tot sistemul judiciar. Odată cu noul Cod de Procedură Penală s-a introdus acest mecanism care este nou la noi şi care a dat posibilitatea Înaltei Curţi să lămurească nişte chestiuni de aplicare a legii odată cu intrarea în vigoare a codurilor şi o va face şi de data asta dacă va fi întrebată.

În cazul dosarelor definitiv soluţionate, acolo se pune exclusiv problema revizuirilor, iar revizuirile pot fi luate în calcul doar dacă respectivele personae au ridicat excepţii de neconstituţionalitate înainte de această decizie a CCR. Nu înseamnă că ele vor fi admise obligatoriu dacă sunt deschise astfel de solicitări din partea celor acuzaţi.

Dosarele se pot revizui în limitele prevăzute de lege. Adică în cazul în care motivul de revizuire ar fi ridicare unei excepţii de neconstituţionalitate care a fost admisă. Practic poţi să cer revizuirea în dosarul respectiv, nu în toate celelalte, şi în dosarele care aveau excepţii deja ridicate la momentul la care ai dat soluţia. Deci nu se pune problema revizuirii tuturor dosarelor care au o soluţie definitivă.

Dar şi aici este o chestiune interesantă pentru că noul cod prevedea posibilitatea revizuirii tuturor dosarelor. S-a ajuns la o astfel de limitare prin intervenţia CCR pentru că altfel am fi trăit permanent în incertitudine juridică, neştiind dacă o soluţie este definitivă sau nu."

Reacţia SRI, deplasată?

În urma deciziei CCR, şeful SRI Eduard Hellvig avertiza că "in procesul penal nu vor mai putea face obiectul instrumentării cu mijloacele tehnice ale SRI infracţiuni precum cele de spionaj, trădare, terorism, criminalitate organizată transfrontalieră, criminalitate informatică şi fapte de mare corupţie ce reprezintă ameninţări grave la adresa securităţii naţionale."

"În materia siguranţei naţionale, aşa cum a explicat şi domnul Zegrean, nu se schimbă nimic în ceea ce priveşte competenţele SRI. Încerc şi eu să înţeleg ce a vrut să spună domnul Hellvig dar cred că cel mai bine ar fi să îl întrebaţi pe dânsul că aşa noi putem face doar presupuneri. Deci, în ceea ce priveşte siguranţa naţională SRI rămâne singura autoritate competentă să instrumenteze inclusiv partea aceasta legată de interceptări şi să se ocupă de prevenire riscurilor şi aşa mai departe.

Poate că domnul Hellvig s-a referit la securitatea naţională şi dacă vă amintiţi există şi o strategie pentru securitatea naţională iar acolo sunt incluse şi domenii precum învăţământul, sănătatea, educaţia.. Dar asta este o definiţie largă a termenului de securitate sau siguranţă naţională. În materia stricto senso a siguranţei naţionale şi a mandatelor pe siguranţă SRI rămâne competent ca şi până acum", a fost reacţia expertei anticorupţie.

Din mitologia "penalilor"

De multe ori, politicienii ajunşi în colimatorul DNA care fac obiectul unor interceptări susţin că acestea au fost de fapt scoase din context de procurori.

"Este foarte multă mitologie aici. În primul rând judecătorii care judecă aceste dosare nu sunt nişte copii de grădiniţă pe care să îi păcăleşti cu nişte interceptări fragmentate. În al doilea rând, la dosarul penal se ataşează interceptările în integralitatea lor. Judecătorul, dacă doreşte, poate să audieze sau să vizioneze întreaga interceptare. Iar dacă una din părţi contestă anumite aspecte legate de interceptări se poate face expertiză", a afirmat Laura Ştefan.

Tot în aceeaşi notă mitologică se mai vehiculează şi teza că procurorii uneori încearcă să folosească interceptări pentru a-şi confirma anumite teorii.

"Păi bun, iertaţi-mă, ce contează este ce iese din interceptările acelea. Dacă întâmplarea face că într-adevăr în urma interceptărilor procurorii reuşesc să dovedească faptul că au avut dreptate în raţionamentul lor juridic, atunci înseamnă că au avut fler de anchetatori.

Trebuie să spun foarte clar – nici când e vorba de interceptări în penal, nici când este vorba de interceptări pe siguranţă naţională, acestea nu se fac aşa – în vid. Ele au întotdeauna în spate o decizie a unui judecător. Deci un judecător se uită pe fundamentarea procurorului, sau pe fundamentarea celui care cere o interceptare pe siguranţă naţională şi vede dacă într-adevăr se justifică sau nu să dea acel mandat. Şi nu cred că judecătorii privesc lucrul asta cu mare lejeritate", a explicat Laura Ştefan.

Una dintre temerile din spaţiul public este legată de o aşa-zisă îngreunare a cercetărilor în urma deciziei CCR care a spart Binomul. Se bazează cazurile în prea mare măsură pe interceptări? Laura Ştefan, la fel ca şi şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi, a explicat că nu.

"Răspunsul simplu la întrebarea dvs este nu. Este exclus să avem dosare penale care se bazează doar pe interceptări. Apocalipsa s-a mai anunţat de vreo câteva ori şi nu a venit. Nu va veni nici de această dată şi cred că ar fi interesant să facem o retrospectivă într-un an să vedem ce s-a întâmplat din toate acestea mesaje alarmiste ale acestor zile.

Dna Kovesi a explicat că un dosar penal nu este construit doar pe interceptări. Ba mai mult, există dosare penale care au ca fundament cercetări care ţin de documente. Oricum interceptările, atunci când există, sunt mereu dublate de declaraţii, de martori, care confirmă ceea ce s-a discutat sau nu", a explicat Laura Ştefan.

Prevederea neconstituţională nu a apărut "din spuma mării"

Experta anticorupţie a atras atenţia că, dacă ne uităm la textul din noul Cod de Procedură Penală care a fost declarat neconstituţional, se constată "un mers înapoi în felul în care se reglementează", pentru că, textul din vechiul cod spunea clar că interceptările se fac de poliţişti şi de către procuror, "nu era vreun dubiu".

"În textul nou mai avem o virgulă şi se spune şi de alte organe ale statului, fără ca textul legal să lămurească cine sunt aceste organe şi cum sunt ele determinate. Această modificare a intrat în vigoare în 2014. Nu ştiu cine a introdus această prevedere însă cu siguranţă a fost cel puţin neinspirată reglementarea în această direcţie şi merge exact în sens invers faţă de toată legislaţia europeană şi practica CEDO pe această chestiune.

Trebuie văzut dacă textul a plecat aşa de la Ministerul Justiţiei şi atunci este vorba despre Comisia de elaborare a codrului, sau dacă această modificare a intervenit la Parlament. Din păcate însă, auzeam astăzi declaraţii furibunde inclusiv din partea domnului Tăriceanu. Cred că trebuie să ne asumăm răspunderea pentru lucrurile pe care le facem. Parlamentul a votat acest nou Cod de Procedură Penală, da? El nu a apărut din spuma mării. Parlamentul a acceptat textul.

A existat şi o lege prin care au fost aduse câteva corecturi la Codul de Procedură Penală, aşa numita lege de punere în aplicare a codului. Acum nu putem să ne supărăm pe sistemul judiciar, pe CCR sau pe SRI că un text arată într-un anumit mod. Până la urmă legea arată altfel decât arăta fostul Cod de Procedură Penală şi cred că pentru asta ar trebui să căutăm în zona elaborării de acte normative."

"Nu se termină lumea"

"Cred că avea o justiţie penală independentă este un deziderat important într-o ţară a UE, iar acest lucru costă şi trebuie să ne hotărâm în ce fel de ţară vrem să trăim. Mie mi se pare foarte trist că în anul de graţie 2016 nu are nici măcar tehnica pe care o are DNA, adică nu are un serviciu tehnic care să-i permită să supravieţuiască onorabil în această perioadă de tranziţie.

Cred că e normal să avem poliţie judiciară care să se ocupe de interceptări, cred că este normal să creştem capacităţile poliţiei de a face celelalte măsuri cum ar fi filajele, interceptările ambientale şi cred că, sigur, este important să alocăm fonduri aşa cum este important şi să nu supraestimăm cheltuielile.

Eu cred că vom avea nişte lucruri un pic mai bine reglementate în această ordonanţă de urgenţă. De altfel ministrul Justiţiei vorbea despre acţiunea în doi paşi. Pe de o parte această OUG prin care se dă acces la infrastructura existentă (a SRI - n.r.) unor poliţişti şi procurori, iar în al doilea pas vorbea despre o dezbatere mai amplă în societate în care să stabilim dacă vrem să separăm apele sau vrem să lucrăm pe aceeaşi infrastructură.

Cred că este nevoie de o astfel de dezbatere şi cred că ar trebui făcută ceva mai calm decât discuţiile ultimelor zile şi un pic mai puţin apocaliptic că nu se termină lumea. În direcţia asta merg toate statele europene şi nu a murit nimeni în acest proces până acum."