Bijuterii din jad recreate după modelul culturii maia

Guatemala - Antigua, un oraş între munţi la aproximativ 40 de kilometri sud-vest de capitala Guatemala City, este casa unor ateliere de jad şi magazine care se specializează în bijuterii din jad.

Casa de Jad, în apropiere de piaţă centrală din Antigua, utilizează artizani cu înaltă calificare pentru a crea replici moderne ale măştilor maiaşe antice din jad şi a unor bijuterii din aur cu diamante.

"Ne ia şapte zile să facem această mască din jad", a declarat Pascual de Paz, un artizan de la Casa de Jad. El şi Gustavo Ramirez lucrau la părţile mici din jad, de culoare verde închis, care urmează să fie montate pe un cadru de lemn sculptat la dimensiunile şi proporţiile măştii funerare originale.

"Această mască va necesita 103 piese individuale din jad", a spus de Paz. El a ridicat o bucată finisată de jad folosită ca model de lângă rama sculptată din lemn în care se montau piesele din jad.

Fiecare mască necesită o selecţie a pietrelor găsite în mina de jad din Zacapa, tăierea atentă a pietrei, apoi selectarea pieselor care vor fi în cele din urmă tăiate la dimensiune, şlefuite şi lustruite.

Popoarele indigene din America considerau jadul sfânt. Măşti complicate din jad au fost găsite în situri funerare antice maiaşe. Ornamentele din jad erau folosite pentru decorarea capetelor încoronate.

De Paz a montat piesele din jad tăiate manual şi lustruite în formă de lemn, care este o copie a măştii regelui Pacal. Masca mozaicală a fost descoperită acoperind faţa regelui Pacal, în piramida unde a fost înmormântat acesta.

Regele Pacal a trăit în epoca maiaşă clasică şi a murit pe 31 august 683. El a reuşit să vadă finalizarea piramidei sale mortuare şi a domnit ca rege peste Palenque, Chiapas, în Mexic. Când mormântul regelui, aflat sub Templul Inscripţiilor, a fost deschis, a fost descoperită masca ce îi acoperea faţa împreună cu mult jad, sidef şi piese ceramice.

O altă replică demnă de a fi expusă la muzeu, făcută tot de de Paz şi Ramirez în fabrica de jad, este Masca Tikal 160. Când masca de înmormântare a fost descoperită în mormântul 160, ea era ruptă în 174 de bucăţi. Masca Tikal 160 datează de la începutul erei maiaşe clasice, 527 d.Hr.

Restaurarea măştii originale a fost făcută după inscripţiile pe stele (element arhitectural). Fiind în mod clar o mască funerară de nobil, ea era compusă din serpentin pentru faţă, jasp pentru urechi şi buze, obsidian pentru ochi şi jad pentru lobul urechii.

"Spaniolii au venit în căutarea de aur. Pentru maiaşi, jadul era cel mai important. Spaniolii au luat aurul, nu şi jadul", a explicat artizanul Fredy Gomez, care a lucrat la Casa de Jad timp de 23 de ani.

Minele maiaşe de jad, care produc jadul folosit în magazin, au fost descoperite abia în 1950, potrivit lui Gomez. Fondatorul Casei de Jad a fost una dintre cele două persoane care au început industria de jad din Guatemala.

Pentru a vă face o idee cât valorează bijuteriile din jad, un inel imperial din jad, cu o piatră frumos lustruită înconjurată de diamante, avea preţul de 6.500 de dolari. Un mic inel portocaliu din jad costă 2.900 de dolari. O brăţară cu jad cabochon de diferite culori, costă 2.600 de dolari.

"Cu o lună în urmă, am vândut o brăţară cu 17 jaduri caboşon (6 de 4 milimetri), montate în aur, cu diamante, la preţul de 13.600 de dolari", a spus Gomez. Un şirag de mărgele din jad de culoarea lavandei costă 4.845 de dolari.

Casa de Jad are propriii designeri, bijutieri şi artişti.

Pentru a produce mărgele rotunde, cum sunt cele utilizate în colierul din jad de culoarea lavandei, cea mai bună parte a pietrei trebuie selecţionată. Apoi ea se taie în formă de cub. Muncitori rotunjesc cubul manual. Cea mai mică mărgea se face cel mai greu şi are aproximativ 4 milimetri. Este nevoie de două ore în medie pentru a face o mărgea de jad. După ce a fost tăiată în formă de cub, a durat patru ore până ce piesa finită de jad imperial, folosită pentru inel, a căpătat forma rotundă.

Culorile jadului

În timp ce oamenii asociază jadul în mod tradiţional cu culoarea verde, culorile jadului variază, incluzând şi negru şi alb. Există nuanţe numite verde măr, verde tipic, jad selenar, portocaliu, imperial, lavandă, albastru şi verde deschis. Piesele sculptate din jad, cum ar fi cele utilizate în brăţară, se vând fiecare cu 600 de dolari.

"Jad negru este cel mai dur. Noi folosim diamante pentru a-l tăia. Jadul negru provine doar din Zacapa şi din Birmania, în Asia", a spus Gomez. Războinicii şi vânătorii maiaşi utilizau jadul negru în arme, datorită durităţii sale.

Ei au descoperit jadul portocaliu în Zacapa, Guatemala, cu doar şase ani în urmă, într-o zonă din interiorul jadului alb. Cu treisprezece ani înainte de asta, au descoperit jadul de culoarea lavandei.

"Uraganul Mitch a distrus părţi din munte şi am găsit jadul de culoarea lavandei. Avem trei tipuri rare de jad aici: lavandă, albastru, care a fost descoperit într-o zonă din interiorul celui de culoarea lavandei, şi portocaliu, care a fost găsit în interiorul jadului alb. Aceste trei tipuri pot fi găsite doar în Guatemala. Toate au fost examinate de Institutul pentru Pietre Preţioase din America şi certificate ca jad", a spus Gomez.

În afara fabricii de jad se aflau pietre de dimensiuni mari. Una dintre ele conţinea jad imperial. Culoarea verde închis era vizibilă pe rocă. Când am pulverizat apă pe piatră s-a produs un contrast, arătând culoarea verde închisă a zonei.

"Aceste pietre de jad provin din râu şi de pe munte. Ele trebuie tăiate pentru a scoate jadul. Este întotdeauna o surpriză cât de mare este zona ce conţine jad", a afirmat Gomez.

Alte pietre din jad conţineau jad negru. Unele semănau cu mica, strălucind ca argintul în lumina soarelui.

"Noi folosim 20 - 30 la sută. Restul sunt impurităţi, cum ar fi de mică, cristale de carbon şi diaclaze", a explicat expertul în jad.

"Trebuie să tăiem piatra cu o lamă din diamant de 70 de centimetri, care se mişcă cu 1.700 de rotaţii pe minut. Putem tăia numai 11,5 cm într-o oră", a susţinut Gomez. "Apoi alegem doar cea mai bună parte din jad."

John Christopher Fine este autorul a 24 de cărţi. Articolele sale apar în reviste şi ziare din Statele Unite şi Europa.

The Epoch Times publică în 35 de ţări şi în 19 limbi. Abonaţi-vă la newsletter-ul nostru electronic.