Berlusconi singur împotriva Europei

Revenirea lui Silvio Berlusconi în prima linie a politicii a dat fibrilaţii Italiei şi Europei. Declaraţiile sale populiste agită pieţele şi îi îngrijorează pe partenerii Uniunii Europene; noua sa condiţie de candidat la prim-ministru îngreunează procesele în care este judecat, iar sfârşitul abrupt al guvernului lui Mario Monti lasă neterminate reforme importante. Însă dincolo de consecinţele negative ale revenirii sale, există şi o mare oportunitate pentru Italia: închiderea acestui capitol gri al istoriei şi îngroparea lui sub un munte voturi, notează miercuri într-un editorial El Pais.

Guvernul Monti a redat Italiei o parte din prestigiul pierdut în timpul parabolei berlusconiene. Mai presus de reforme, Mario Monti a restabilit seriozitatea şi decenţa în viaţa publică. Berlusconi a căzut acum un an datorită unui joc abil de palat, orchestrat de preşedintele Republicii, Giorgio Napolitano, lideri europeni şi importante figuri ale societăţii civile italiene. Acum Italia are oportunitatea de a administra vaccinul, al liberei alegeri a cetăţenilor. Este cel mai bun anticorp împotriva virusului populismului. Importanţa acestei şanse stă în faptul că Italia, nu l-a ales pe Berlusconi de trei ori (1994, 2001 şi 2008) pentru că a fost hipnotizată de posturile sale de televiziune, ci pentru fascinaţia faţă de cinismul său social.

Segmente importante ale societăţii italiene, mai ales cea înstărită şi cultivată din nord, l-a sprijinit pentru indecenţa cu care i-a apărat interesele în materie fiscală sau ale politicii privind imigraţia. Acum există posibilitatea de a ispăşi acest păcat. Urnele sunt o şansă de mântuire. O înfrângere electorală clară a lui Berlusconi va permite ţării, nu doar să închidă definitiv un capitol, ci să-l depăşească. Chiar dacă va reuşi să intre în Parlament şi să îngreuneze astfel procesele, o înfrângere îngropată sub un munte de voturi ar fi pentru el cea mai mare umilinţă. Voinţa explicită a cetăţenilor este modul cel mai demn pentru a închide acest capitol.

În timp ce UE sărbătorea la Oslo decernarea premiului Nobel pentru Pace, Berlusconi o făcea să tremure: anunţul candidaturii sale a aruncat din nou îndoieli asupra Italiei şi a viitorului euro, afectând totodată prima de risc spaniolă. Este foarte probabil ca Berlusconi să desfăşoare o campanie de incitare populistă antieuropeană şi chiar dacă sondajele arată că nu are şanse să câştige, este posibil să contagieze ansamblul politicii italiene şi europene. Pasul care duce la convocarea alegerilor - şi care îi foloseşte drept scut împotriva justiţiei - va împiedica să fie aprobate legi care erau esenţiale pentru regenerarea economiei şi politicii italiene, precum reforma electoral sau lupta împotriva evaziunii fiscale.

Acest pas arată şi că Monti, care a redat credibilitate europeană Italiei, depindea pentru a continua să guverneze de aranjamente între partide care nu îndrăzneau să impună direct măsuri de austeritate. Experienţa sa tehnocrată a avut limitele sale marcată puternic de depresia economică. În februarie, Italia trebuie să-şi clarifice viitorul la urne. Pasul dat de magnatul italian introduce şi noi semne de întrebare. Proaspătul lider al stângii, Pier Luigi Bersani, care se vedea deja şeful Consiliului de miniştri va trebui să se forţeze mai mult. Monti nu a anunţat dacă se prezintă la alegeri, cu o listă proprie de centru sau nu. Dar trebuie să o facă. Între timp, Europa tremură. Istoria, spunea Marx, se repetă mai întâi ca tragedie, apoi ca farsă. În cazul lui Berlusconi este a treia oară, cu consecinţe nocive pentru toţi.