Bănescu, despre invocarea lui Dumnezeu în campania electorală: "Descompunere morală în cel mai înalt grad"
Fostul purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) Vasile Bănescu, în prezent membru în Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA), critică dur folosirea simbolurilor creştine în scopuri de campanie electorală. Potrivit lui Bănescu, aceasta reprezintă "abjecţia supremă, sacrilegiul absolut, descompunere morală în cel mai înalt grad".
Postarea lui Bănescu vine în condiţiile în care numele lui Dumnezeu, credinţă, Biblia au fost folosite intensiv şi continuă să fie folosite în campania electorală pentru prezidenţiale.
Redăm postarea lui Bănescu:
„Nimic fără Dumnezeu!”,
… îndrăznesc să spună mieros cei ce compun armata fariseic-isterică a lui „Doamne-ajută”, a unui „dumnezeu” revelat la colţ de stradă, la târguri de funcţii, la manifestaţii politice şi la microfoanele propagandei, armata unui „dumnezeu” Bau Bau cu invocarea căruia îşi încheie intrigile, imprecaţiile, predicile ultranaţionaliste, instigările la ură şi, amical, convorbirile telefonice sau nu, târându-L şi folosindu-L pe Dumnezeu în cele mai sordide bolgii ale „cezarului”.
A te folosi de Dumnezeu, a-L scoate obscen la taraba intereselor pentru putere pe Cel Smerit, a-L asocia cu menajeria fiarelor hămesite din tine, este abjecţia supremă, sacrilegiul absolut! Este descompunere morală în cel mai înalt grad.
Este, aşadar, periculos.
Imperativul concis de a nu-L exclude pe Dumnezeu din nimic înseamnă a nu-L evacua din ecuaţia vieţii interpersonale, a nu-L îmbrânci pe scările conştiinţei, a-i rămâne fidel împlinindu-i voia, a nu te lepăda niciodată de El pentru că Îl venerezi roditor în altarul inimii, nu pentru că-ţi imaginezi maladiv că ţi-a devenit complice.
„Nimic fără Dumnezeu!” poate spune cu acoperire omul care a parcurs deja o bună parte din calea vieţii lui în însoţirea tainică, nu clamată de la tribună a lui Dumnezeu, însoţire care a rodit în gânduri, cuvinte şi fapte curate ca lumina, nu cel care, pe calea parvenirii obscure, înjură politeist de toţi dumnezeii, agresează pe cine i se opune, urlă sloganuri agitatoare, scuipă în sus, în jos şi mai ales spre Vest, urăşte şi dezbină.
„Nimic fără Dumnezeu!” pot spune fără să mintă „făcătorii de pace”, „cei blânzi”, „cei curaţi cu inima”, „cei flămânzi şi însetaţi de dreptate” şi adevăr, nu de putere şi răzbunare, nu de minciună devastatoare.
„Nimic fără Dumnezeu” înseamnă „totul” pe calea Lui „strâmtă şi dreaptă”, nu pe scurtăturile întunecate ale omului care-şi imaginează sau căruia demonul i-a şoptit că „totul e permis”. Nu, nu e!
Dumnezeu nu este membru de partid.
